Start > Ritul latin > Duminica a XXVII-a de peste an (comentariu pentru copii)

Duminica a XXVII-a de peste an (comentariu pentru copii)

2 October 2009
1,178 afișări

Autor: Diverși alți autori
Traducere: pr. Lucian Avădăni
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a XXVII-a de peste an (Anul B)

Cât de frumoasă este relatarea din Cartea Genezei pe care am ascultat-o în prima lectură! Este așa de poetică, plină de imagini simple pentru a putea să înțelegem lucruri importante! De exemplu, am ascultat că Domnul spune: “Nu este bine ca omul să fie singur“.

Tatăl care ne-a creat știe că am fost făcuți pentru a avea relații, pentru prietenie, pentru a sta împreună cu alții. Când suntem singuri, ne simțim incompleți: avem nevoie să experimentăm afecțiuni din partea altora. Cartea Genezei adaugă: “Domnul Dumnezeu a plămădit din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului și le-a adus la om ca să vadă ce nume avea să le dea. Și numele pe care avea să-l dea omul fiecărei viețuitoare acela trebuia să rămână“. Când se naște un copil cine este cel care decide cum se va chema? Tatăl și mama. A da nume fiilor înseamnă să-l recunoști cu voce tare: da, acesta este fiul meu! Îl voi iubi și voi avea grijă de el. Este un semn de mare responsabilitate. Și Dumnezeu Tatăl pune în mâinile umanității toată creația cerând să dea nume, adică să-și asume responsabilitatea acestui dar primit: a avea grijă de creație, a o proteja, a o apăra și a o face să se dezvolte.

Primul om observă că între toate ființele vii nu era nici una care să-i semene, adică să fie capabilă ca și el să dea nume și cu care să împărtășească responsabilitatea și afecțiunea. Cartea Genezei folosește aici o imagine foarte frumoasă pentru a descrie misterul întâlnirii dintre bărbat și femeie: “Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc asupra omului și omul a adormit. Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui și a închis carnea la loc. Domnul Dumnezeu a plămădit o femeie din coasta pe care o luase din om și a adus-o la om“. Nu este vorba că omul are o coastă mai puțin pentru că Dumnezeu i-a luat-o pentru a crea femeia! Cum spuneam la început, este o imagine poetică pentru a spune că bărbatul și femeia au aceeași demnitate, provin din aceleași mâini creatoare ale lui Dumnezeu, sunt un dar unul pentru celălalt și niciodată nu trebuie să se afirme că unul este mai important decât celălalt.

Dar să ne îndreptăm atenția către Evanghelie, unde Isus, căruia nu-i este rușine să ne numească frați (a doua lectură), este interpelat de farisei asupra problemei divorțului. Învățătorul răspunde făcând referință la acel fragment din Cartea Genezei pe care l-am ascultat în prima lectură. Isus este clar, aproape dur în răspunsul dat fariseilor, dar din evanghelia de azi aș dori să ne oprim împreună asupra afirmațiilor finale care ne privesc personal.

Într-adevăr, încă o dată, evanghelistul Marcu ne arată că Isus îi preferă pe copii, pe care îi vrea aproape de sine. Apostolilor le este teamă ca Învățătorul să nu se enerveze și în schimb Isus îi ia pe copii în brațe și îi mângâie. Pune mâinile asupra lor și îi binecuvântează pe toți cu dragoste. Le repetă ucenicilor: “Lăsați copiii să vină la mine; nu-i opriți“. Și nu doar atât: încă o dată Învățătorul bun confirmă legătura specială care există între cei mai mici și Împărăție: “a unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu. Vă spun adevărul: cine nu primește împărăția lui Dumnezeu asemenea unui copil nu va intra în ea“.

Aceasta este cu adevărat interesant: Isus îi invită pe adulți să primească Împărăția lui Dumnezeu precum un copil. Dar ce înseamnă? Dacă o persoană adultă v-ar fi întrebat: tu care ești un băiețel, o fetiță, cum mă înveți să primesc Împărăția lui Dumnezeu? Ce ați fi răspuns?

Am observat mulți copii pe care îi cunosc și mi s-a părut că înțeleg ce vrea să spună Învățătorul Isus. Pentru a înțelege mai bine, vă adresez o întrebare.

Dacă primiți un cadou, mai ales ceva ce doreați de mult timp, sunteți mulțumiți, da sau nu? Mă faceți să înțeleg că sunteți mulțumiți? Sau nu vă interesează, ca și cum ar fi un lucru lipsit de importanță?

Și când vi se face un gest drăguț, o atenție specială, spuneți: “mulțumesc” sau nu?

O altă întrebare ușoară, ușoară: când vedeți un lucru frumos, foarte frumos, vă emoționați? Un fluture care se așează pe mâna voastră, un curcubeu uriaș pe cer, o furtună pe mare, cu valuri gigante și stropi mari…rămâneți cu gura deschisă? Sau ridicați din umeri și spuneți: da, nimic deosebit?

Iată: dacă atunci când sunteți mulțumiți o arătați dacă știți să spuneți mulțumesc pentru toate darurile pe care le primiți, dacă știți să vă minunați în fața lucrurilor frumoase, atunci știți să primiți Împărăția lui Dumnezeu!

Recunoștința cu bucurie și capacitatea de a vă uimi, de a privi lumea cu ochi care știu să se minuneze în fața a ceea ce este frumos, sunt două caracteristici ale copiilor și sunt două condiții indispensabile pentru a intra în Împărăție.

Pentru săptămâna care începe azi, ne propunem să creștem în capacitatea de a primi Împărăția. Putem să facem aceasta cu cei trei pași ai rugăciunii pe care a compus-o Edi, care are 9 ani, părul foarte bogat și un surâs splendid, chiar și acum când trebuie să poarte aparat dentar. Edi a împărțit rugăciunea sa în trei pași:

- Primul pas: dimineața, când se trezește, face semnul sfintei cruci foarte frumos pentru a putea trăi orice moment al zilei care începe în compania Domnului, și apoi se apropie de fereastră. Nu contează dacă este soare sau plouă, dacă este ceață sau zăpadă: el zâmbește către cer pentru a-i mulțumi Tatălui pentru noua zi.

- Al doilea pas: când se întoarce de la școală: Edi pune la locul său ghiozdanul și în același timp se gândește la ceea ce a făcut de dimineață până în acel moment pentru a alege un lucru frumos pe care să-l păstreze în memorie: un chip frumos, surâsul unui coleg, o explicație a învățătoarei, parfumul pâinii de la gustare…Nu contează dacă este un lucru mare sau mic: important este să fie frumos.

- Al treilea pas: înainte să se culce: imediat după ce mama a stins lumina, Edi se gândește la tot ceea ce s-a petrecut în timpul zilei. Pentru toate lucrurile frumoase murmură un “Mulțumesc, Isuse!”: Mulțumesc Isuse pentru plimbarea cu bicicleta! Mulțumesc Isuse pentru împărțirile pe care le-am rezolvat foarte repede! Mulțumesc Isuse pentru telefonul primit de la Marian! Mulțumesc Isuse pentru îmbrățișările tatei de pe canapea! Mulțumesc Isuse pentru sărutul de noapte bună al mamei mele!…

În această săptămână dorim să urmăm și noi cei trei pași ai lui Edi, pentru a menține vie capacitatea de a ne minuna și a spune mulțumesc, așa încât să putem primi Împărăția lui Dumnezeu.

Comentariu îngrijit de Daniela De Simeis

Ritul latin