Încă din cele mai vechi timpuri, posesiunea demonică şi bolile psihice au înspăimântat omenirea. La fel şi lucrarea lui Blett trezeşte în oameni spaime şi nelinişti ancestrale, exagerând însă prin accentuarea unor aspecte ale exorcismelor. Interesantă este şi imaginea mamei, care rămâne atee. În anul 1971 a apărut în USA cartea autorului William Blett, intitulată Exorcistul, iar câţiva ani mai târziu, pe baza acestei cărţi, s-a realizat filmul cu acelaşi nume. Conţinutul acestui film este înfiorător: demonul, duhul cel rău, posedă o fetiţă, acţionează asupra ei în aşa măsură, încât aceasta trece prin chinuri infernale. Doi părinţi iezuiţi, cu aprobarea autorităţilor bisericeşti, au îndeplinit ritualul de exorcizare asupra fetiţei, ficţiunea literară mergând acolo până la sacrificiul exorciştilor în favoarea fetiţei. La întrebarea preotului adresată mamei fetiţei, dacă crede în Dumnezeu, aceasta răspunde: “Dacă este vorba despre Dumnezeu, eu nu cred; dacă este vorba despre diavol această este o altă chestiune”. Interesanţi oameni! Unii ca aceştia cred mai degrabă în existenţa diavolului, decât în cea a lui Dumnezeu, Creatorul întregii lumi. Timpurile noastre, numără milioane de satanişti, care se roagă lui Satan şi-l venerează, împotrivindu-se cultului lui Dumnezeu.

Evanghelia de astăzi prezintă de asemenea un posedat: familia l-a legat cu lanţuri, dar el le-a rupt cu puterea satanei, alerga prin pustiu, astfel încât devenise spaima tuturor care treceau prin apropierea lui. Există în lume oameni care se închină celui rău, dar sunt şi persoane care nu cred în existenţa duhurilor necurate – a diavolului.

Sfânta Scriptură vorbeşte deseori despre diavoli, despre duhuri rele, despre satana. De unde a apărut satana? Cine l-a creat? «Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte»(Geneză 1, 31). Înainte de crearea omului, Dumnezeu a creat o mulţime nenumărată de îngeri minunaţi. La fel ca şi protopărinţii noştri Adam şi Eva în Paradis, aşa şi îngerii au trebuit să treacă proba fidelităţii faţă de Dumnezeu. Porunca dată de Dumnezeu sau acceptarea slujirii după planul divin sunt întrebări adresate creaturilor care au primit chipul şi asemănarea lui Dumnezeu în realitatea lor intimă, personală : omul şi îngerii. Răspunsul creaturii în faţa Creatorului este simplu : «accept, în virtutea voinţei mele libere, să Te urmez», sau altfel spus «Te iubesc Doamne!» Însă nici omul şi nici o parte a Îngerilor nu L-au iubit pe Dumnezeu mai presus de orgoliul şi egoismul propriu. Cel mai măreţ înger, numit Lucifer, adică purtătorul de lumină, s-a răzvrătit, revoltându-se împotriva lui Dumnezeu, spunând: “Nu-I voi servi Lui”, atrăgând după el o parte din îngeri (Isaia 14, 2-13). Din acea clipă, îngerii revoltaţi şi-au pierdut frumuseţea, puterea, sfinţenia şi au devenit diavoli.

Evanghelistul Luca a consemnat cuvintele lui Isus: «Am văzut pe satana, ca un fulger, căzând din cer» (Luca 10, 18). Sfântul Apostol Petru, în a doua Epistolă a lui scrie: «Dumnezeu nu a cruţat pe îngerii care au păcătuit, ci legându-i cu legăturile întunericului din infern, i-a dat să fie păziţi spre judecată» (cf. 2 Petru 2, 4). Prin urmare revolta împotriva Creatorului a dat naştere la diavoli, iar păcatul mândriei a transformat pe îngerii revoltaţi în diavoli.

Existenţa diavolilor nu este o iluzie. Diavolul l-a ispitit pe Isus Hristos în pustiu (Matei 4, 1-11; Luca 4, 1-13; Marcu 1, 12-13). La Cina cea de pe Urmă, Hristos, s-a adresat Apostolului Petru: «Simone, Simone, iată satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu, iar Eu M-am rugat pentru tine să nu piară credinţa ta» (Luca 22, 31-32). Apostolul Petru scrie în epistola lui: «Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită (1 Petru 5, 8). Diavolul, duhurile cele rele, sunt duşmanii lui Dumnezeu, aceştia îi urăsc pe oameni deoarece sunt creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Ei urăsc adevărul, virtutea, binele, ne urăsc pe noi şi doresc să ne stăpânească pentru totdeauna.

Dacă nu ar fi fost satana, noi am fi fost acum în Paradis. Dacă nu ar fi fost satana nu ar fi fost nevoie de cele zece Porunci ale lui Dumnezeu, iar Fiul lui Dumnezeu nu ar fi murit pe Cruce. Sfântul Apostol Ioan scrie: «Pentru aceea s-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să distrugă lucrarea diavolului» (1 Ioan 3, 8). În Cartea Apocalipsei citim despre un avertisment foarte serios: «Vai vouă, pământule şi mare, fiindcă diavolul a coborât la voi având mânie mare, căci ştie că timpul este scurt» (Apocalipsa 12, 12). Satana acţionează neîntrerupt. Zilnic mijloacele de informare în masă relatează despre prezenţa răului în lume, despre rezultatul tentaţiilor diavoleşti.

Cum poţi să explici, că oameni raţionali, copii ai lui Dumnezeu, răscumpăraţi cu sângele Fiului lui Dumnezeu, cad zilnic sub influenţa atâtor lucruri necugetate? Oare nu este lucrarea diavolului, faptul că zilnic paginile presei sunt pline de ştiri privitoare la diferite fapte cu caracter negativ, care au avut loc în lume precum: asasinate, violuri, tâlhării, imoralităţi? Satana nu doarme!

Într-un an, un episcop catolic american, la o conferinţă ţinută în Washington, explica cum trebuie trăită Sfânta Liturghie. În acelaşi timp, nu departe de hotelul în care acesta ţinea conferinţa, sataniştii revoltaţi prezentau într-un teatru, un film prin care arătau cum se desfăşoară aşa numita liturghie satanistă. Într-una din secvenţe Preotul satanist recita rugăciuni blasfemiatoare, puteau fi auzite blesteme la adresa Creatorului Dumnezeu, iar cu cuţitul despica Sfântul Sacrament furat de la o celebrare euharistică. “Triumful satanei!” – spunea acesta.

Să nu ne temem de tentaţiile diavolului. Chiar şi sfinţii lui Dumnezeu deseori treceau prin tentaţii cumplite în privinţa diferitelor păcate. În Epistola Sfântului Iacob citim cuvintele: «Fericit este bărbatul, care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieţii, pe care a făgădit-o Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El» (Iacob 1, 12). Îndurătorul Dumnezeu, tuturor ne oferă puterea şi harul cuvenit pentru a învinge chiar şi cele mai cumplite tentaţii venite din partea diavolului. Sfântul Pavel, în Epistola către efeseni îi atenţionează pe creştini prin cuvintele: «Nu daţi loc diavolului»(Efeseni 4, 27).

În cadrul Sacramentului Sfântului Botez, prin cuvintele părinţilor, ne-am lepădat de satana şi de toate lucrările lui depunând promisiunea servirii lui Hristos cu fidelitate. Să ne reînnoim cât mai des promisiunile noastre de la Sfântul Botez, dacă nu prin cuvinte, atunci în cugetul nostru, în inima şi sufletul nostru. Isus Hristos l-a alungat de la El pe ispititor cu cuvintele: «Piei, satano! Căci scris este: “Domnului Dumnezeului tău să I te închini şi Lui singur să-I slujeşti» (Matei 4, 10). Tot prin intermediul acestor cuvinte să alungăm şi de la noi toate şoaptele tentante ale duhului cel rău.

Rugăciune

Preamărite Dumnezeule, Cel ce domneşti peste toată lumea, nu întârzia să priveşti la nevoinţele acestei lumi pe care Tu ai creat-o. Când ai zidit-o, a fost cu totul bună şi ai dat-o omului să o îngrijească. Dar omul a uitat de atâtea ori de voinţa Ta, acceptând să urmeze îndemnul celui care s-a răzvrătit împotriva Ta – satana. Astăzi lumea pare cucerită de acest fals dumnezeu pe care îl deserveşte cu atâta ardoare, fără să-şi dea seama de pericolul care o pândeşte. Cei mai mulţi dintre noi am uitat de Tine, Dumnezeul binelui şi al fericirii noastre. Nu facem efortul de a ne câştiga bucuria şi fericirea adevărată şi eternă, ci pentru a ne câştiga cât mai multă durere, chin şi suferinţă. Diavolul a întunecat minţile celor mai mulţi oameni spre a confunda binele cu răul, spre a renunţa la mântuire şi a-şi câştiga condamnarea cea veşnică.

O Dumnezeule îndurător, Isuse Hristoase, privind la realitatea şi durerea acestei lumi, adu-ţi aminte de Sacrificiul Iubirii Tale de pe Cruce. Nu ne lăsa orbiţi de câştigul acestei lumi trecătoare. Alungă de la noi orice formă de asuprire diavolească, şi trezeşte-ne acum, poate în ultima oră a vieţii noastre, la adevărata realitate, pe care să o dorim şi care să ne conducă în mod sigur la Tine. Fă ca Biserica Ta, să învingă pe toţii duşmanii ei şi ca fiii ei să răspândească lucrarea Ta în inimile şi sufletele oamenilor, spre a Te cunoaşte şi a ne bucura cu toţii de Tine de-a pururi. Amin.