Start > Ritul latin > În viață derapezi, mai repede decât crezi!

În viață derapezi, mai repede decât crezi!

2 October 2009
1,315 afișări

Autor: pr. Ștefan Ciubotaru
Duminica a XXVII-a de peste an (Anul B)

În timpul călătoriei spre Ierusalim, Isus și-a format ucenicii într-o mentalitate nouă. În capitolul zece din Marcu găsim trei dintre aceste cateheze importante care indică drumul ucenicului spre cruce. Cele trei probleme sunt: căsătoria, bogăția, puterea. Evanghelia duminicii de astăzi vorbește doar despre prima și ultima: căsătoria și puterea, bogăția rămânând pentru duminica următoare. Este permis divorțul? Cine trebuie să aibă primul loc în comunitate? Sunt probleme pe care ucenicii sunt chemați să le rezolve pe baza criteriului crucii: trebuie renunțat la propriul eu bolnav și posesiv și a urma, a merge pe calea lui Isus.

Cele două scene importante din evanghelia de azi: prima, referitoare la căsătorie și cea de-a doua la copii, alături de cea de-a treia, din duminica următoare, despre bogăție, sunt trei situații specifice ale mentalității creștine în comparație cu gândirea ebraică a timpului și cu logica umană în general.

În legea lui Moise era prevăzută repudierea soției. Acest discurs era în mod clar unul în care bărbatul era privilegiat cu posibilitatea de a-și părăsi soția, dacă el găsea ceva care nu mergea bine. Învățătorii din acel timp discutau care sunt condițiile care permit repudierea soției. Textul din Deuteronom, citat de Isus, spune că dacă soțul găsește vreun lucru negativ poate să o alunge. Și de aici o mulțime de discuții despre ce lucru negativ, rău, greșit este vorba. Îl întreabă așadar și pe Isus, care este și el învățător, tu ce crezi despre acest lucru. Un învățător foarte rigid, Shamai, credea că este vorba numai despre o chestiune de morală sexuală și spunea că dacă femeia comite vreo greșeală de imoralitate, de exemplu își arată glezna descoperită, este suficient pentru a o repudia. Hillel, un alt învățător, deja bătrân când Isus era copil, a învățat că problema este mai cuprinzătoare, mai amplă, iar motivul repudierii poate să fie orice chestiune negativă, iar exemplul pe care îl dădea era omleta arsă: dacă lasă să se ardă o mâncare este un motiv suficient pentru a repudia soția. Îi cer lui Isus să spună: el ce părere are, iar el agită și mai mult, spunând că nu este permis acest lucru. Cum să nu fie permis? Moise a spus că se poate. Moise a spus că este permis, dar la început Dumnezeu a avut un alt plan. Așadar, discursul nu este doar despre divorț, dar este mult mai profund.

Mai întâi de toate Isus se prezintă ca fiind cel care readuce omul la sfințenia de la început. Isus pretinde că știe care este planul lui Dumnezeu și spune că a venit pentru a realiza adevăratul plan al lui Dumnezeu, care constă într-o relație egală dintre soț și soție, o relație de primire și dăruire reciprocă, până acolo încât să devină un singur trup. Pe lângă discursul practic, în cuvintele lui Isus este și dorința de a depăși o mentalitate de supremație din partea bărbatului, care se folosește de femeie, Isus vorbind de o relație de iubire egală, iubire care devine dar, dăruire. Iată de ce imediat după este introdus discursul despre locul copiilor. Apostolii îi alungă pentru că sunt mici, distrag atenția, sunt neimportanți și te fac să pierzi timpul. Isus, în schimb, le dă importanță copiilor. De la greutatea de a accepta, la persoane care nu au niciun fel de greutate socială. Aici este vorba despre o schimbare a mentalității în evaluarea relațiilor personale. Cine merită mai multă atenție? Cine are prestigiu și putere, sau cine nu contează deloc în societate?

Un antreprenor avea nevoie de un băiat de serviciu pentru birourile sale. Se prezentară diferiți băieți în urma anunțului dat în presă. Îi primi unul câte unul, însă niciunul nu-i plăcu. Ultimul care sosi pentru interviu avea o înfățișare vioaie și dezghețată, însă era prea tânăr și mic de statură. Nu era hotărât să-l angajeze.
-«Te-aș angaja pe tine» – îi spuse – «însă îmi pari destul de tinerel.»
-«Nu vă faceți griji.» Îi răspunse băiatul. «Să revin peste două săptămâni, când voi fi mai mare?»
Impresarului îi plăcu răspunsul și-l angajă imediat.

Atunci când oamenii trebuie să răspundă la exigențele adevărate ale iubirii, sunt ispitiți să-și apere egoismul și, au inventat ceea ce numesc “drept”. Isus depășește subterfugiile legalismului: discursul său nu se bazează pe cazuistica a ceea ce este permis și ceea ce nu este interzis, pentru a sta în fața planului originar al Creatorului. Și iubirea conjugală este chemată să se deschidă la perspectiva împărăției lui Dumnezeu și ucenicii o trăiesc ca o urmare a lui Cristos: pe calea crucii și a iubirii fără calcule și fără rezerve. Urmarea lui Cristos cere o inimă de copil… Amin.

Ritul latin