Start > Ritul latin > Duminica a XXIX-a (B)

Duminica a XXIX-a (B)

27 September 2009
1,937 afișări

Autor: pr. Șerban Tarciziu
Copyright: Actualitatea creștină
Duminica a XXIX-a de peste an (Anul B)

Iacob și Ioan, fiii lui Zebedeu, s-au apropiat de Isus și i-au spus: “Învățătorule, am vrea să ne împlinești o rugăminte”. El le-a zis: “Ce vreți să fac pentru voi?” Ei i-au răspuns: “Dispune ca noi să stăm unul la dreapta ta și altul la stânga ta, atunci când vei veni în mărire”. Isus le-a zis: “Nu știți ce cereți. Puteți să beți paharul pe care îl voi bea eu și să primiți botezul pe care îl voi primi eu?” Ei i-au răspuns: “Putem!” Isus le-a zis: “Paharul pe care îl voi bea eu îl veți bea și voi și botezul pe care îl voi primi eu îl veți primi și voi, dar eu nu pot dispune ca cineva să șadă la dreapta sau la stânga mea, pentru că aceste locuri sunt ale acelora pentru care au fost pregătite”. Ceilalți zece au auzit și au fost cuprinși de indignare din cauza lui Iacob și Ioan. Isus i-a chemat și le-a spus: “Voi știți, conducătorii își subjugă popoarele; cei mari își fac simțită puterea. Dar între voi să nu fie așa. Dimpotrivă, cel care vrea să fie mare între voi să fie servitorul vostru; cel care vrea să fie primul între voi să fie sclavul tuturor. Căci Fiul Omului n-a venit să fie servit, ci ca să servească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru cei mulți”. (Marcu 10,42-45)

Evanghelia acestei duminici ne relatează două episoade care se situează imediat după cel de-al treilea anunț al Pătimirii (Mc 10,32-34). Isus se apropie de Ierusalim (Mc 10,32), iar ucenicii, care au primit pentru a treia oară anunțul Pătimirii, se arată uimiți și incapabili să înțeleagă mesajul (Mc 10,32). Pentru a scoate în evidență neînțelegerea ucenicilor, sfântul Marcu nu a ezitat să lege de acest eveniment o discuție asupra măreției (vv. 41-45) și o cerere adresată de fiii lui Zebedeu (vv. 35-40) corespondentă atitudinii lui Petru de la prima vestire a Pătimirii (Mc 8,32-33). Cu privire la cererea fiilor lui Zebedeu de a ocupa locurile de cinste de la dreapta și de la stânga lui Cristos, trebuie subliniat faptul că în mintea lor ei își imaginează o instaurare a unui regat mesianic, fie el și la sfârșitul timpurilor, sfârșit la care ne trimite expresia în mărirea ta și care face referință deja la banchetul ceresc final. În răspunsul dat la o astfel de cerere, Isus reia imaginea banchetului ceresc din care privilegiază două rituri, pe cel al cupei și pe cel al ritului de purificare, pe care le transformă în simboluri ale morții sale: cupa devine potirul suferințelor îndurate pentru mântuirea poporului (Is 51,17.22; Ier 25,15), în timp ce baia vizează purificarea suferinței. Cât privește învățătura care a urmat după anunțului Pătimirii, ea subliniază încă o dată că adevărata măreție în Împărăția lui Dumnezeu nu se află în putere, ci mai curând în slujire.

Din aceste două episoade vom reține mai ales dificultatea cu care ucenicii se situează vizavi de realitățile Împărăției, dat fiind mai ales că ei au trăit destul de mult timp alături de Cristos. O explicație ar veni din aceea că criteriile folosite în mod obișnuit în lume pentru a evalua o reușită sau un eșec al unei realizări și pentru a recunoaște adevărata măreție sunt inadecvate. Realitățile Împărăției lui Dumnezeu sunt radical diferite de cele ale lumii. Această situație ne obligă, ca și pe ucenici, să facem o întoarcere frecventă asupra noi înșine și să confruntăm concepțiile noastre cu cele evanghelice. În acest sens ne-am putea întreba, câte din valorile în care credem nu sunt străine spiritului lui Cristos. Să luăm un exemplu chiar din evanghelia de astăzi: oare nu avem noi obiceiul să considerăm că suferințele noastre ar putea constitui un “capital” pentru mântuirea noastră veșnică? Și totuși, Cristos ne reamintește cu putere că mântuirea este un dar gratuit al lui Dumnezeu.

Ritul latin