Predici

Inca de dupa moartea lui Solomon, semintiile lui Israel au fost despartite in doua. Semintia lui Iuda si Veniamin era sub stapanirea lui Roboam, fiul imparatului Solomon. Iar, robul lui Solomon, Ieroboam, stapanea zece din cele 12 semintii care formau imparatia lui Iuda. Toate cele douasprezece semintii se inchinau singurului Dumnezeu adevarat in Templul din Ierusalim, zidit de catre Solomon, la care veneau anual sa se roage.

Imparatul Ieroboam, de frica sa nu-si piarda domnia, din cauza intalnirii tuturor semintiilor lui Israel la Templul din Ierusalim care si-ar putea alege ca rege pe Roboam, fiul legitim al lui Solomon, pune la cale ruperea Aliantei poporului iudeu cu Dumnezeu si determina supusi sa se inchine unor idoli din aur, facuti de mana omului, spunand acestora ca acesta sunt zei care au scos pe parinti lor din robia Egiptului si nu Dumnezeu, cel nevazut, la care acum se inchinau. Deasemenea, instituie sarbatori dedicate zeilor si locuri de inchinare si jertfa pentru acestea, obligand poporul sa participe la aceste manifestari.

Dumnezeu, nu dorea sa-si lase poporul uneltirilor pagane si ratacirilor tot mai evidente de la adevar, intervine prin prooroci si profeti alesi dintre iudei pentru indreptarea credintei si redescoperirea caii uitate spre Dumnezeul cel adevarat. Unul dintre acesti prooroci a fost si cel pe care Biserica noastra il sarbatoreste in fiecare an la 20 iulie, Ilie Tesviteanul.

Sfantul prooroc Ilie se trage din tinutul Gadarei, acolo unde, peste cateva sute de ani, Dumnezeu va avea o noua interventie prin Fiul sau Isus, eliberand din ghearele diavolului doi oameni demonizati. Acest tinut se gasea in partea Iordanului spre Arabia, avand printre altele si cetatea Tesve in care se naste prorocul Ilie, care primeste si numele de Tesviteanu de la aceasta cetate. Tatal proorocului, Sovac, se tragea din semintia lui Aaron.

De tanar sfantul Ilie se retrage in singuratate unde-l contempla pe Dumnezeu caruia i se inchina si in cinstea caruia isi pastreaza curatenia si fecioria traind in asa fel incat, dupa cum i se canta si in troparul sarbatorii, “a fost inger in trup.” Spre maturitate, vazand, auzind si intelegand, ratacirea dureroasa a poporului de la calea cea dreapta si faradelegile in care, poporul razvratit traia, aducand chiar si jertfe umane in cinstea zeilor lor, in timp ce adevarati inchinatori si cinstitori de Dumnezeu erau prigoniti si marginalizati, suferind moartea pentru Dumnezeu, cerand prin rugaciune har si putere de la Dumnezeul pe care el il slujea si cinstea, refuza sa mai stea deoparte, infruntand raul. Sfantul Ilie se ruga neincetat la Dumnezeu si cerea pedeapsa vremelnica peste cei care au provocat si care intretin aceasta ruptura, in speranta cumintiri, inteleptirii si intoarcerei lor la Dumnezeu.

In acel timp, imparat peste Israel, cu resedinta in Samaria era Ahab, casatorit cu o pagana Isabela, fiica imparatului din Sidon. Acestea se inchinau unui zeu pe nume Baal a carui statuie era la mare cinste in palatul regal din Samaria, spre cinstirea caruia cautau sa aduca si popoarele vecine, carora le cereau lepadarea de Dumnezeul aliantei.

Ilie, fiind plin de dragoste si de ravna pentru Dumnezeu, merge la imparatul Ahab si-l mustra pe el si pe sotia sa Isabela pentru ratacirea lui si a poporului pe care-l stapanea, cerandu-i sa nu mai traga la ratacire si alte popoare, aducand mania lui Dumnezeu peste Israel. Insa vazand ca nu este luat in seama se roaga, inaintea celor doi la Dumnezeu sa nu mai dea ploaie si roua peste acel tinut pana nu o s-o ceara el prin rugaciunile sale.

Rugaciunea lui Ilie a fost ascultata si Dumnezeu a trimis seceta peste acel tinut ca si peste cele invecinate timp de peste trei ani si jumatate facand ca totul sa fie ars de caldura soarelui oameni si animale sa moara de foame si de sete. In acest timp imparatul cauta sa-l prinda si sa-l omoare de aceea a fost nevoit sa fuga si sa se ascunda. A gasit gazduire in Sarepta Sidonului la o vaduva a carui fiu, care murise, il invie. Si fiindca aceasta vaduva risca sa moara de foame impreuna cu copilul ei, nemairamanandu-i decat “un pumn de faina si putin untdelemn intr-un ulcior” sfantul il roaga pe Dumnezeu sa o ajute si sa nu-i lase sa moara de foame. In urma rugaciunilor sfantului Ilie, Dumnezeu ii trimite faina si untdelemn indestulator, ca sa poata ajuta si alte familii nevoiase sa nu moara de foame.

Dupa trecerea a trei ani si jumatate de seceta si de lipsuri asupra poporului, Dumnezeu, care dorea sa ajute acel popor adus in pragul disperarii si al distrugerii din reaua credinta a regelui sau, ii vesteste lui Ilie sa se intoarca in Samaria si sa mearga la regele Ahab pentru ca acesta-l cauta si vrea sa faca tot ceea ce o sa i se ceara.

Ajuns la Ahab, Ilie, dupa ce-l mai mustra incaodata pentru situatia in care si-a adus poporul, ii cere regelui ca, pentru a arata care este Dumnezeul adevarat, sa adune pe muntele Carmel pe toti preotii lui Baal si sa le ceara sa aduca fiecare jertfa celui pe care-l slujeste. Si, a carui foc, pentru jertfa, se va aprinde din cer, acela este cel care-l slujeste pe Dumnezeul adevarta. Astfel ca se aduna pe muntele Carmel peste patru sute cincizeci de preoti ai lui Baal care cer prin rugaciunile lor, zeului la care se inchina, sa le aprinda focul din jertfelnic o zi intreaga, dar jertfa lor ramane neatinsa.

Spre seara sfantul Ilie le spune ca este de ajuns, si ca de acum sa-l lase si pe el sa aduca jertfa Dumnezeului sau. Apoi isi ridica mainile spre cer se roaga lui Dumnezeu sa-i trimita foc ca sa-i arda jertfa si pentru a arata tuturor celor prezenti ca el este Dumnezeu adevarat si nu cel spre care era fortat sa se indrepte de imparatul lor. In timpul rugaciunii sfantului, nori negri acopera cerul, tunete si fulgere se dezlantuie din cer si un fulger loveste jertfa lui Ilie si o mistuie pe loc.

Poporul plin de admiratie si speranta, dar si de frica, se arunca cu fata la pamant si striga: “Acesta este unicul Dumnezeu si nu este altul inafara lui.” 1 Regi 18,39.

Daca poporul impreuna cu Ahab se bucura de izbanda lui Ilie, ca si de ploaia trimisa de catre Dumnezeu peste pamantul ars de soare, nu acelasi lucru se intampla si cu Isabela care, suparata fiind pentru esecul rugaciunilor preotilor sai, dar si pentru faptul ca poporul, in mania lui, a omorat pe toti preotii lui Baal, se jura ca si ea o sa-l omoare pe sfantul Ilie. Din aceasta cauza sfantul Ilie este nevoit, din nou, sa se ascunda in pustiul Beer Seba, unde ramane pana la moartea lui Ahab, cand imparatia lui s-a dezmembrat prin urmasii sai in vremea lui Elisei proorocul, ucenicul sfantului Ilie Tesviteanu.

Sfanta Scriptura ne spune ca sfantul Ilie a fost luat cu trupul la cer intr-un car de foc, chiar in prezenta prietenului sau proorocul Elisei, aproape de apele Iordanului. Adevar de credinta marturisit de Biserica noastra prin cinstea care i se acorda fiind sarbatorit printr-o sarbatoare de porunca la o data fixa in fiecare an.

Invatatura Biserici ne spune ca asa dupa cum sfantul Ilie a fost prezent si a discutat cu Isus, la schimbarea sa la fata, de pe muntele Taborului, tot asa va veni in fata lui Isus, ca al doilea Inaintemergator, la cea de a doua venire a Fiului lui Dumnezeu pe pamant pentru Judecata cea de Apoi. Amin.

pr. Vasile Rob Ritul bizantin