Start > Ritul latin > Duminica a XIX-a de peste an (pentru copii)

Duminica a XIX-a de peste an (pentru copii)

19 July 2009
1,269 afișări

Autor: pr. Pietro Righetto
Copyright: Editura Sapientia
Duminica a XIX-a de peste an (Anul B)

1. Introducere

a) În timp ce era delegat la Istambul, papa Ioan le povestește surorilor Notre Dame de Sion următorul episod din copilăria sa.

Este duminică, iar Angelino stă în biserică lângă unchiul Saverio, în timp ce preotul explică o temă din catehism. La un moment dat, capul unchiului începe să balanseze: a adormit; Angelio își dă seama și îl trezește, spunându-i că trebuie să fie treaz ca să urmărească ce spune preotul. Unchiul, luat prin surprindere, nu ezită să îi facă semn să tacă istețului nepot: “Eu știu deja tot ce spune preotul. Știu bine catehismul și pot să dorm. Tu ești copil, nu l-ai învățat încă și trebuie să fii foarte atent pentru a-l putea învăța bine”.

b) Biblia este cuvântul lui Dumnezeu și, prin urmare, cuvânt profund și bogat în semnificații: nimeni să nu pretindă că îl poate cunoaște în întregime.

“Nu este oare cuvântul meu – spune Domnul – ca focul și ca ciocanul care sfărâmă stâncile?” (Ier 23,29)

În școala lui rabi Ismail, acest verset era explicat astfel:

- Ce se întâmplă când un ciocan lovește o stâncă? Sar scântei!

Fiecare scânteie în parte este rezultatul lovirii ciocanului în stâncă; dar nici o scânteie nu este singurul rezultat.

La fel și dintr-un singur verset al Scripturii putem scoate multe învățături, solicitări și sfaturi.

2. Tema

“Domnul îi susține pe cei săraci pe cale”. Isus, în Evanghelie, ne spune: “Eu sunt pâinea vieții. Părinții voștri au mâncat mană în pustiu și au murit; aceasta este pâinea care coboară din cer, pentru ca acela care mănâncă să nu moară”.

3. Mesajul zilei

Isus, prin prezența sa, prin pâinea sa și prin cuvântul său, este susținătorul vieții creștine.

- La Liturghie noi ne facem aprovizionarea cu credință și iubire pentru a merge împreună cu Isus.

Prezența ta, Doamne, susține săracii pe cale.

- Suntem ca evreii în deșert: Isus, ca și Moise, este păstorul nostru, este călăuzitorul nostru.

- Suntem ca ucenicii de la Emaus: Isus, prin prezența sa, prin cuvântul său și prin pâinea binecuvântată, “ne înflăcărează inima”.

- Nu suntem singuri: Isus merge împreună cu noi: doar cel care are credință îl simte aproape.

- El îi învață pe cei umili căile sale, îl susține pe cel care se clatină, îl ridică pe cel căzut.

- Domnul să fie mereu cu noi, pentru a ne conduce.

Pâinea ta, Doamne, îi susține pe săraci pe cale.

- Domnul i-a întreținut pe evrei cu mană în pustiu; cu pâinea înmulțită a săturat noul său popor pentru a-l pregăti pentru Paști.

- Acum, Isus în persoană devine pâine pentru a susține frații aflați în călătorie spre Tatăl.

- Ilie să ne fie model (prima lectură).

- Cu puterea lui Isus = pâine coborâtă din cer, putem cu siguranță să mergem spre muntele sfânt al lui Dumnezeu.

Cuvântul tău, Doamne, îi susține pe cei săraci pe cale.

- Suntem în deșert pentru a-l asculta pe Isus, adevărata pâine spirituală, pentru că nu numai cu pâine materială trăiește omul.

- Trebuie să ne fie foame de Dumnezeu, care prin cuvântul său ne luminează drumul credinței.

- “Și toți vor fi învățați de Dumnezeu”, cel mai bun învățător dintre toți! Mai ales prin liturgia cuvântului, în timpul Liturghiei, Isus ne instruiește: “El vorbește când se citesc în Biserică Scripturile!”

- Prin prima și a doua lectură, scoase din Vechiul Testament sau din Faptele apostolilor sau din Scrisorile apostolilor, noi suntem pregătiți, ca ucenici atenți și disponibili, să răspundem în credință, cu psalmul responsorial și cu aclamația de la Evanghelie (arătați lecționarul).

- Gata pentru a asculta și urma Evanghelia lui Isus – pentru aceasta ne ridicăm în picioare! – să ne imprimăm mesajul lui de iubire în viața noastră (cf. gesturile liturgice ale sărutării și cruciulițelor făcute pe frunte, buze și inimă). Apoi preotul, la omilie, distribuie pâinea cuvântului lui Dumnezeu pentru a ne lumina concret viața, care vrem să fie cu adevărat creștină: de aceea ne mărturisim Crezul.

- Susținut și “săturat” de prezența, de pâinea și de cuvântul lui Isus, fiecare dintre noi este chemat să îi susțină pe cei săraci în drumul lor.

- Cum? S-a spus în a doua lectură: “Fiți darnici, așa cum și Cristos v-a iubit și s-a dat pe sine pentru voi”.

4. Exemple

a) După ce am prezentat, duminica trecută, Liturgia penitențială, astăzi avem ocazia să ne oprim asupra liturgiei cuvântului, care are un singur scop: “Educarea la a fi supuși iubirii lui Dumnezeu”, și astfel să le dăm copiilor și indicații practice pentru o mai activă și conștientă participare la Liturghie.

b) Relatarea atât de frumoasă și instructivă a lui Ilie, care, ușurat de pâinea misterioasă, merge până la muntele sfânt al lui Dumnezeu, este și trebuie să continue să fie fundamentală în cateheza eclezială a copiilor.

c) Alte povestiri utile.

În această noapte am visat că toată viața am mers pe un drum de nisip pe malul mării.

Ajuns la capăt și uitându-mă înapoi, am văzut alături de urmele mele și alte urme de pași.

Sigur, m-am gândit, cele ale Domnului.

Dar în unele locuri era o singură urmă, locuri care corespundeau zilelor de cea mai mare încercare, durere și teamă.

Atunci i-am spus, supărat, Domnului:

- De ce m-ai părăsit în momentele cele mai rele?

Și el mi-a răspuns:

- Zilele în care vezi doar un singur rând de urme sunt cele în care te-am purtat în brațe.

d) Un copil care se pregătea pentru prima sfântă Împărtășanie a fost întrebat:

- Cum poate Isus să fie prezent în același timp în atâtea persoane?

Copilul, fără a se neliniști, l-a întrebat pe cel care îi pusese întrebarea:

- Câte ferestre sunt în orașul tău? Acela a răspuns:

- Nu știu.

Și a mai întrebat:

- Soarele intră prin toate acele ferestre?

- Desigur!

Atunci copilul a spus:

- Isus este ca soarele. Nu îi este greu să intre în sufletul și în casele tuturor, dacă inima este gata să primească lumină! (C. Daniele – D. Zanella).

Ritul latin