Start > Ritul bizantin > Ce ai, tu, cu noi, Fiul lui Dumnezeu?!

Ce ai, tu, cu noi, Fiul lui Dumnezeu?!

10 July 2009
1,641 afișări

Autor: pr. Vasile Rob
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a V-a după Rusalii

In Evanghelia de astazi, ni se propune a medita despre modul in care omul lipit de bunurile lumesti rasplateste binefacerile primite de la Dumnezeu, dar si modalitatea in care diavolul lucreaza in omul pe care-l posedeaza. Isus iesind din Gherghesa, in drum spre Gadara, este intampinat de doi oameni posedati de diavoli, care semanau panica si frica in trecatori care se incumetau a se apropia de cimitir in drumul ce leaga cele doua cetati. La vederea Lui Isus, diavolilor ce-i stapaneau pe cei doi oameni, au inceput sa le fie frica si l-au intrebat: ” Ce ai, tu, cu noi, Fiul lui Dumnezeu ?!” Mt. 8,29.

Sfanta Scriptura ne spune ca diavoli sunt ingeri cazuti din cer pentru neascultare si nesupunere, plini de mandrie, care au ajuns in slujba lui Lucifer, un alt inger razvratit, care aduc multa amaraciune si necaz oamenilor pe care ajung sa-i posedeze. Iata ce ne spune Iuda in cap. 1 versetul 6 al Epistolei sale despre acestea: “Pe ingerii care nu si-au pazit vrednicia si si-au parasit lacasul lor, (Dumnezeu) i-a pus la pastrare sub intuneric, in lanturile vesnice, spre Judecata zilei celei mari.” Astfel ca omul care nu-si pazeste curatia ajunge sa fie “lacas” pentru acesti ingeri transformati in diavoli, facandu-l sa aiba aceeasi comportare cu ei.

Mai departe sfanta Scriptura ne spune ca: “Daca, Dumnezeu, pe ingeri care au pacatuit, nu i-a crutat, ci legandu-i cu legaturile iadului i-a dat sa fie paziti pana la Judecata.” 2Petru 2,4, nici pe omul care, in loc sa-l urmeze pe Dumnezeu, alege sa-l urmeze pe diavol, nu-l va cruta si acel om va sfarsi in “cuptorul cel vesnic al iadului” Mt. 13,50 in care este “plangerea si scrasnirea dintilor.” Mt. 22,3. Si, tocmai pentru ca diavoli care-i posedau pe cei doi oameni, cunosteau toate acestea si recunoscandu-l pe Isus in Fiul lui Dumnezeu, ii cer clementa, favoarea de a nu fi trimisi in iad ci in porci care se gaseau pe pasunea din apropiere. Dar, dupa cum auzim din sfanta Evanghelie, acestea tot pieirii sunt dati, pentru ca, turma de porci, se arunca in mare si se ineaca, cu diavoli cu tot.

Introducerea porcilor in intamplarea evanghelica de astazi se datoreaza faptului ca porci, in traditia si cultura iudaica, sunt considerate animale spurcate, necurate si carnea acestor animale nu este consumata de evrei de frica sa nu se spurce si ei la randul lor. Intrarea demonilor in aceste animale semnifica necuratia omului posedat, care ajunge pana la urma la moarte, la inecarea in propriile pacate. Starea celor doi indraciti este starea omului posedat de diavol si supus acestuia. Cel care, in loc sa-l aiba in centrul existentei sale pe Dumnezeu, are lucarile diavolului; banul, averea, placerile trupesti, etc. care l-au facut sa-si piarda adevaratul sau rost in lume, l-au debusolat, determinandu-l sa nu stie de nimic altceva inafara griji pentru inmultirea propriilor averi si pacate, ce-i macina gandul si-i distruge sufletul.

Diavolul are putere asupra omului doar atat cat omul ii permite sa aiba pentru ca nici diavolul nu-l poate obliga, nu-l poate forta pe om, ci doar il ispiteste si-l amageste, ii induce placere in pacat si omul il urmeaza afundandu-se mai tare in pacate. De aceea si sfantul apostol Pavel le spune romanilor: “Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul cu binele.” Ro. 12,21. Arma prin care diavolul reuseste sa atraga la el atat de multe suflete, slabe, este insuflarea sentimentului, in aceste suflete, ca el nu exista. Ca, existenta sa este doar o nalucire a omului si nu o realitate. Iar armele prin care omul care nu doreste sa fie diavolului vasal, poate sa lupte cu succes impotriva lui, sunt: rugaciunea, postul, ajunul si sfintele Taine. Dar pentru a uza de ele trebuie sa incepem prin a ne linisti, in primul rand trupul, cu post si ajun ca apoi sa continuam sa ne linistim si sufletul, dupa cum ne indeaman si sfantul apostol Pavel in scrisoarea catre romani: “Caci, daca veti vietui dupa trup, veti muri, dar daca veti omori cu spiritul faptele trupului vostru, veti fi vii.” Ro. 8,13.

Sfantul evanghelist Matei in Evanghelia citita astazi, asa dupa cum am spus la inceput, ne ofera spre meditare si modul in care omul rasplateste binefacerile primite de la Dumnezeu. Astfel ca, oameni din cetate, in loc sa vina si sa-i multumeasca lui Isus ca a salvat doua suflete de la pieire si a adus siguranta pe drumul ce leaga cele doua cetati, acestea se aduna in numar foarte mare sa-i ceara socoteala pentru pierderea materiala, inecarea porcilor. Iata deci, ca numai averile lumesti, chiar si cele considerate spurcate (pacate) primeaza in om si nu sufletul care este investitia cea mai de pret a lui Dumnezeu in el.

Sfantul Ambrozie, meditand asupra presiunii averii asupra omului, spune ca omul nu poate sa afirme ca lucrurile pe care le detine ii apartin si aceasta din simplu motiv ca nu le poate lua cu el, dincolo, in vesnicie. Este cu adevarat al nostru doar ceea ce putem lua cu noi – virtutile castigate aici pe pamant, pentru ca altfel: “Ce-i va folosi omului daca va castiga lumea intreaga, dar isi va pierde sufletul ?!” Mt. 16,26. Cu toate acestea cei mai multi dintre noi suntem atrasi de spiritul acestei lumi, chiar daca ea se aseamana din ce in ce mai mult cu Sodoma si Gomora, incat nu mai avem timp nici sa ne mai gandim la viata noastra de acum si la cea de dupa moarte, din vesnicie. Si cand vedem atatea “boli” ale societati: alcoolismul, prostitutia, drogurile, avorturile, s.a. ne intrebam “oare de ce ?” cand “remediul” este la mana noastra si in noi, in societatea in care traim si pe care o formam dupa propriile noastre constiinte. Bolile vin, intotdeauna, acolo de unde Dumnezeu este alungat si in locul sau si-au facut salas lucrarile diavolului si chiar diavolul insusi. Iar vindecarea, acolo unde Dumnezeu este chemat sa fie stindardul vieti omului, unde placerile acestei lumi sunt inecate si arse de focul rugaciuni si al sfintelor Taine.

Recunostinta este o virtute ce se cuvine a fi cultivata in sufletul tuturor oamenilor pentru ca fiecare om primeste, sub o forma sau alta, binefaceri, fie de la om, fie de la Dumnezeu, in masura in care se lupta sa le primeasca. Cum rasplateste omul binefacerile primite ?! Este o alta sfanta invatatura evanghelica ce o completeaza pe cea auzita astazi. Din cererea diavolilor adresata lui Isus, reese faptul ca acestea isi cunosc rasplata munci lor, ca vor fi chinuiti in iadul in care vor ajunge si, iata, cer clementa de la Isus. Si omul stie ca daca nu urmeaza calea trasata de Isus va ajunge in iad si, totusi, el ce face ?! Amin.

Ritul bizantin