Start > Ritul latin > Duminica a XVI-a de peste an (pentru copii)

Duminica a XVI-a de peste an (pentru copii)

19 July 2009
1,174 afișări

Autor: pr. Pietro Righetto
Copyright: Editura Sapientia
Duminica a XVI-a de peste an (Anul B)

1. Introducere

Cu mult timp în urmă, un feroviar care bea și înjura foarte mult l-a dus într-o zi pe fiul său pe calea ferată. Văzând un steag roșu, copilul a întrebat:

- Tată, ce înseamnă?

Tatăl i-a răspuns:

- Este semnul de pericol, pentru a evita dezastrele. Mecanicul de locomotivă, văzându-l, oprește trenul.

După câteva zile, la masă, văzându-l pe tatăl său beat și auzindu-l înjurând, copilului i-a venit o idee: a pus în fața tatălui o bucată micuță de stofă roșie, fixată pe un bețișor… Tatăl, văzând acel gest isteț al copilului, a înțeles că era un pericol de dezastru și a încercat să își înfrâneze limba, gâtul și caracterul (B.M. Maroni).

2. Tema

Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.

3. Mesajul zilei

Una dintre cele mai vechi reprezentări ale lui Isus (care a trăit într-o perioadă în care nu existau încă aparatele de fotografiat și în medii unde era interzisă reprezentarea persoanei umane, pentru a evita pericolul idolatriei) este cea a Bunului Păstor: Isus duce cu iubire pe umeri oița regăsită.

- Să ne imaginăm astăzi, dragi copii, că fiecare dintre noi este acea oaie și, de pe umerii lui Isus, să privim chipul care zâmbește, gura care ne vorbește, să ascultăm bătăile inimii sale care ne iubește.

Isus este Bunul nostru păstor.

- Psalmul responsorial recitat ne scoate în evidență delicatețea lui Isus față de noi. El este Bunul păstor

$care nu lasă să ne lipsească nimic, conducându-ne la pășuni verzi și la ape liniștite;

$care ne călăuzește pe drumul cel bun;

$care ne întărește, ne eliberează de orice teamă, ne dă siguranță;

$care ne pregătește o masă; ne umple de bucurie; ne dă fericire și iubire…

$care face să locuim cu el!

- Este frumos să locuim cu Isus: iubirea sa ne face viața senină și sigură. Dacă suntem oițe bune, ne simțim bine în turma sa; dacă suntem oițe rătăcite, să ne lăsăm găsiți: vom merge pe umerii săi!

Isus îi educă pe păstorii turmei sale.

- Din Evanghelia citită l-am văzut pe Isus care se emoționează în fața mulțimii de oameni ce îl urmează: sunt ca niște oi fără păstor.

- De aceea, Isus pregătește păstori buni pentru turma sa (cf. prima lectură).

- Îi educă să meargă în mijlocul oilor, îi cheamă la raport, îi duce la odihnă.

- Vrea să fie în slujba sa nu pentru plată, ci din iubire.

- Vrea să țină unite oile, să meargă în căutarea oilor rătăcite, să le apere de lupi, să le panseze pe cele rănite, să le conducă ușor pe oile mame.

- Vrea să-și dea viața pentru binele oilor sale. Așa cum a făcut el.

- Păstorul cel Bun își iubește atât de mult oile încât se face împreună cu ele Mielul lui Dumnezeu!

Cum trebuie să corespundă oile iubirii Păstorului celui Bun?

- Recunoscându-l și mergând la el.

- Ascultându-l și învățând din cuvântul lui.

- Iubindu-l și încrezându-se în el.

- Urmându-l și comportându-se după cum le indică el pentru binele lor propriu.

Să ne examinăm cu sinceritate:

- Facem acestea?

- Răsplătim iubirea și atenția Păstorului celui Bun?

- Ce trebuie să promitem astăzi că vom schimba în comportamentul nostru?

4. Exemple

a) Știți ce fac jucătorii de fotbal în zilele care preced o partidă importantă? Merg în cantonament. Antrenorul îi duce într-o ambianță senină, îi pregătește fizic și psihic, studiază împreună planurile de joc. Cam așa face Isus cu apostolii săi, după cum ne povestește Evanghelia citită astăzi.

Poate fi utilă astăzi comunicarea copiilor câtorva experiențe de exerciții spirituale sau reculegeri făcute în parohie sau să se vorbească despre casele pentru exercițiile din împrejurimi și cum se desfășoară, pentru ca oile, și mai ales păstorii, să fie pe pășunile liniștite ale lui Isus.

Și preoții voștri, dragii mei copii, trebuie deseori să dea raportul în fața lui Isus, pentru a învăța să fie mai buni. În fiecare zi se roagă pentru oițele lor, rămân împreună și primesc ordine de la Isus. Vă povestesc un exemplu.

Fostul meu paroh petrecea ore întregi în biserică, rugându-se. Într-o zi, având cam 14 ani, i-am spus:

- Aș vrea și eu să învăț să mă rog, părinte paroh.

Probabil că s-a întâmplat atunci ceva extraordinar, pentru că a zâmbit într-un mod pe care nu voi putea să îl uit. Iată răspunsul lui:

- Când stai de vorbă cu Dumnezeu, privește-l cu iubire și spune-i: Doamne, mă pun la dispoziția ta!

În acea zi am învățat să mă rog. Și au trecut deja patruzeci de ani de când mă rog în fiecare zi, punându-mă la dispoziția lui Dumnezeu! (H. Caffarel).

b) Ajutoarele lui Isus. Oaia nu va deveni niciodată păstor. În schimb, un om bun, un copil cuminte, încet-încet poate și trebuie să încerce să devină ajutorul lui Isus, un fel de asistent al păstorului. Să vedem un exemplu pe care l-am citit într-un ziar.

Într-un parc se jucau mulți băieți și fete. Se ascundeau în spatele copacilor și apoi se căutau. Alergau și strigau. Cuprinși de joc, nu și-au dat seama că aproape era o fetiță infirmă, în căruciorul ei, care îi privea tristă. Nu putea merge. Dar i-ar fi plăcut mult să stea împreună cu ei, să vorbească și să râdă. După puțin timp, a văzut-o Roberta, una dintre fetițe. Și-a părăsit imediat prietenele și s-a apropiat de cărucior. Au început să vorbească. Roberta voia să o înveselească puțin pe fetița bolnavă, să descopere ceva frumos în viața ei. A privit-o și i-a spus: “Ce păr frumos ai! Cât de lung este!” Fetița bolnavă a zâmbit. Într-adevăr avea un păr frumos. Dar ceilalți copii, ocupați cu jocul lor, nu și-au dat seama. Au vorbit încă puțin. Probabil – dar ziarul nu o spune – Roberta s-a oferit să o ducă la plimbare prin parc. Ar fi fost foarte frumos din partea ei.

Acea fetiță sănătoasă, în timp ce se juca, văzuse căruciorul și a auzit diferite voci. Una dintre ele, în spatele ei, spunea: “Continuă să te joci, ai în jurul tău atâtea prietene vesele”. Era glasul egoismului, a iubirii dezordonate față de sine. Auzea și voci ale prietenelor: “Ce te uiți, ce cauți, nu te simți bine cu noi?” Erau glasurile unor fete nepăsătoare, care nu văd nimic în afară de joacă. Și auzea și o a treia voce, cea mai ștearsă, cea a conștiinței: “Mergi, ocupă-te de fetița bolnavă”. Era glasul lui Cristos, Păstorul cel Bun. A recunoscut-o, le-a respins pe toate celelalte și l-a urmat. Roberta era nu doar o bună oiță care a recunoscut glasul păstorului, dar și o colaboratoare a lui, o micuță oaie ajutătoare. Isus așteaptă de la noi toți tocmai un comportament de acest gen (S.J. Klimek).

c) Sfat practic

A sosit astăzi momentul potrivit pentru a înțelege și a gusta cântarea psalmului 22, pe care îl folosim deseori în liturgie: “Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic”.

Ritul latin