Start > Ritul bizantin > Iertarea, rod al solidarității

Iertarea, rod al solidarității

8 July 2009
1,546 afișări

Autor: pr. Mihai Tegzeș
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a VI-a după Rusalii

După ce am ascultat duminica trecută că Isus i-a vizitat pe gadareni, în Evanghelia de astăzi observăm că, din nou s-a reîntors la Capernaum. Isus este în mișcare, dorind să-i ajute pe toți!

Pe cale și nu într-o casă se întâlnește cu paraliticul. Observăm faptul că bolnavul nu s-a predat în fața necazului său, nu s-a închis în sine, nu este introvertit, ci a acceptat ajutorul prietenilor săi. De fapt, sunt alții care îl duc la Isus. Iar Isus i se adresează, numindu-l “fiule”, arătându-i și revărsând asupra lui multă iubire, care se transformă în mântuire: “păcatele îți sunt iertate” (v. 2).

Iertarea dăruită de Isus face referire la o eventuală legătură între boală, vină și păcat. Isus nu vrea să spună că boala este rod al păcatelor săvârșite, ci dorește să arate că puterea Lui se extinde și peste păcate, pentru a le șterge. Astfel arată imensa Sa milostivire față de oameni.

Cuvântul lui Isus este puternic și hotărât, deoarece realizează cele spuse, stârpind răul din rădăcină. Spunându-i paraliticului că îi sunt iertate păcatele, Isus îl eliberează și-i deblochează trupul. Toate blocajele minții și ale inimii sunt anulate de “autoritatea” lui Isus. De fapt, cuvântul lui Isus deșteaptă la viață omenirea paralizată, dăruindu-i posibilitatea de a se metamorfoza și a umbla pe calea luminii.

Este pentru întâia oară când Evanghelia ne spune că Isus are această putere dumnezeiască. De fapt, evreii considerau că bolile erau pedepsele ce se abăteau asupra lor ca urmare a păcatelor comise sau ca urmare a păcatelor săvârșite de părinții și înaintașii lor (cfr. Io 9, 2). Prin minunea săvârșită Isus eliberează omul de boală și de păcate, restituindu-i mântuirea.

Cuvintele iertătoare ale lui Isus sunt pentru unii cărturari sinonime ale blestemului. Ei sunt de părere că Isus este arogant, deoarece numai Dumnezeu poate ierta păcatele. Aceștia își exprimă gândurile în chip fățarnic, neavând curajul să-L înfrunte pe Isus în mod direct. Isus îi acuză pentru necredința lor. Cuvintele lui Isus: “ca să cunoașteți că Fiul Omului are puterea de a ierta” ne demonstrează faptul că, în Isus, orice om poate ierta greșelile semenilor.

Văzând minunea, lumea s-a cutremurat și L-a mărit pe Dumnezeu. Lumea se bucură, pentru că Dumnezeu a atribuit o astfel de putere Fiului Omului. Matei a relatat această minune deoarece dorea să convingă creștinii că este foarte important să se ierte unii pe alții, chiar și în vederea tămăduirii unor boli trupești. Imediat după această pericopă, Matei redă cuvintele lui Isus, care explică minunea: “Milă vreau și nu sacrificii. Nu am venit să chem drepții, ci păcătoșii” (Mt 9, 13).

Evanghelia ne spune că Isus s-a urcat în barcă, trecând de cealaltă parte… Dacă până la capitolul nouă al Evangheliei după Matei, Isus a fost prezentat ca unul care vindecă bolile trupești, din acest moment evanghelistul ne vestește că Domnul ne cheamă, ne invită să ne urcăm împreună cu El în barcă… să înțelegem că El este Fiul lui Dumnezeu, iar misiunea Sa principală constă în iertarea păcatelor noastre, în vederea mântuirii. Din această cauză, cererii lor de vindecare, Isus îi răspunde cu darul iertării. Darul Mântuitorului este mult mai mare decât așteptările omului, este nelimitat. El dă omului viața de veci, viața fericită care, de multe ori ,omul neexperimentându-o pe pământ, nu o înțelege.

Și în zilele noastre, omul preocupat numai de lucrurile trecătoare: sănătate, avere, carieră – pe care le cere cu insistență de la Dumnezeu – nu apreciază cum trebuie bogățiile sufletești, valorile (dreptatea, bunătatea, dragostea față de aproapele, iertarea, buna înțelegere…) mâniindu-se pe Dumnezeu pentru că nu-i împlinește cererile mărunte, abandonând rugăciunea și credința mântuitoare.

Fraților! Trebuie să trecem cu Isus de cealaltă parte, să privim viața din perspectiva lui Dumnezeu și a mântuirii, conștienți de faptul că Isus dorește să ne elibereze de cel rău, de păcate, pentru ca să ne mântuiască.

Să nu uităm că Isus face minunea după ce “a văzut credința lor“. Acest lucru ne arată că rugăciunile noastre, bunătatea noastră, grija față de cei bolnavi, sunt esențiale pentru vindecarea și mântuirea celor de lângă noi.

Iertându-i păcatele, Isus dorește să ne amintească faptul că răul cel mai mare se cuibărește și se află chiar în inima omului. Vindecându-i bolile trupești, Mântuitorul ne învață grija pe care trebuie să o avem față de sănătatea trupului nostru și al semenilor.

Iertarea este invizibilă ochilor, dar vindecarea este palpabilă, experimentabilă. Prin urmare, ca să arate veridicitatea cuvintelor Sale, Isus vindecă paraliticul de boala trupului. Observăm că iertarea are o mare putere, deoarece vindecă omul în totalitatea sa: trup și suflet. Evanghelistul notează că minunea principală nu constă în vindecarea paraliticului, ci în puterea iertării păcatelor pe care Dumnezeu a dat-o oamenilor. De fapt, se accentuează acest mare dar pe care Dumnezeu ni l-a făcut. Este un Dumnezeu care nu ține pentru Sine “bunurile”, puterile Sale, ci ni le dăruiește, noi suntem beneficiarii! Apreciem darul iertării lui Dumnezeu pe care ni-l oferă, prin mijlocirea preoților Săi?

Cei patru prieteni îl pun în centrul atenției pe bolnav, nu pe ei înșiși. Iubirea lor față de acel om necăjit constituie începutul vindecării sale. De fapt, Isus intervine datorită credinței lor.

Să-i cerem Domnului să ne dea o inimă bună, atentă la nevoile și la necazurile celor de lângă noi pentru a construi tot mai mult Împărăția păcii, a fraternității și a iertării, în vederea mântuirii noastre și a celor dragi. Amin.

Ritul bizantin