Predici

TEXTUL BIBLIC: Marcu 6,1-6

Isus la Nazaret

1 Isus a venit în patria sa şi ucenicii săi l-au însoţit.

2 În sâmbăta următoare, a început să înveţe în sinagogă. Mulţimea de oameni care îl asculta, cuprinsă de uimire, spunea:

- De unde îi vin lui toate acestea? Ce-i cu înţelepciunea care i-a fost dată şi cu aceste mari minuni care se fac prin mâinile lui? 3-4 Nu este el tâmplarul, fiul Mariei, vărul lui Iacob, al lui Iosif, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi verişoarele lui nu sunt aici printre noi?

Şi erau profund scandalizaţi din cauza lui. Isus le-a spus:

- Un profet nu-i dispreţuit decât în locul natal, în familia lui şi în propria lui casă.

5 Şi nu a putut face acolo nici o minune; a vindecat numai câţiva bolnavi, punându-şi mâinile peste ei. 6 Era uimit de necredinţa lor. De acolo a cutreierat satele dimprejur, învăţând.

1 – LECTURA

Ce spune textul?

Piste pentru lectură

Dragi prieteni:

Astăzi medităm începutul capitolului 6 din Evanghelia după sfântul Marcu. De la capitolul 3 versetul 7 până la episodul de astăzi inclusiv avem o secţiune a evangheliei care se caracterizează printr-o reflecţie clară despre tema uceniciei. O ucenicie la care invită Isus şi care generează un fel de dezbinare între oameni: cei care acceptă propunerea lui Isus şi cei care nu acceptă această propunere. Între aceştia din urmă putem să-i încadrăm pe majoritatea personajelor din episodul de astăzi.

De la începutul Evangheliei după sfântul Marcu se observă că “lumea” este fascinată de puterea lui Isus şi de cuvântul său plin de autoritate. Cu toate acestea, în manieră crescândă de-a lungul capitolelor se aud “voci” care resping prezenţa sa mântuitoare până la punctul culminant al Pătimirii sale.

Isus se naşte la Betleem însă, după şederea în Egipt, se stabileşte definitiv, cu Iosif şi Maria, în nord, în Nazaret. Textul ne spune că Isus se întoarce în patria sa. Ucenicii lui îl însoţesc.

Sâmbătă dimineaţa merge la sinagoga din localitatea sa şi, aşa cum putea să facă orice bărbat adult din perioada aceea, învaţă şi explică Scripturile. Cei care erau prezenţi rămân uimiţi de învăţătura lui.

Cu toate acestea ei trec de la admiraţie la întrebări şi de la întrebări la o implicită lipsă de credinţă. Nu înţeleg cum cineva care este contemporan cu ei, care trăieşte printre ei şi a cărui familie o cunosc, poate să dea învăţături aşa de profunde şi să facă minuni aşa de măreţe. Este incredibil că pierd din vedere ceea ce ei înşişi ascultă şi văd (învăţătura şi minunile) şi pun accentul pe faptul că ei “cunosc” originea lui.

Isus răspunde cu un fel de refren popular din acel timp: “Un profet nu-i dispreţuit decât în locul lui natal, în familia lui şi în propria lui casă”. Mai prescurtat astăzi obişnuim să spunem: nimeni nu este profet în patria sa. Această vorbă reflectă experienţa istorică a poporului din Vechea Alianţă care de mai multe ori i-a respins pe profeţii săi pentru că erau bărbaţi sau femei din acelaşi popor, cu care împărtăşeau viaţa şi toate circumstanţele istorice.

“Marea dramă” a evangheliei din această duminică este că admiraţia nu se transformă în credinţă, în acceptare totală a persoanei şi a cuvântului lui Isus. Libertatea pe care Dumnezeu le-a dat-o celor din Nazaret nu s-a transformat în răspuns de credinţă pentru a accepta drumul lui Isus.

Pentru a ţine cont: Cuvântul “frate” care apare în versetul 3 este termenul grec adelfos care înseamnă frate în sensul trupesc şi direct al termenului şi poate fi folosit de asemenea în sensul mai generic al termenului în perspectiva unirii fraterne nu trupeşti. Mai există şi alţi termeni greceşti pentru a face referinţă la rude.

Alte texte biblice pentru a confrunta: Mt 13,53-58; Lc 4,16-30.

Pentru a continua aprofundarea acestor teme se poate vedea harta din Noul Testament, şi căuta oraşul Nazaret: Unde se află exact? Cam la ce distanţă de lacul Galileii, de Betleem şi de Ierusalim?

Întrebări pentru lectură

- Unde se afla Isus şi încotro se îndreaptă?

- Cine îl însoţeşte?

- Ce face el în zi de sâmbătă?

- Ce experimentează cei care-l aud vorbind pe Isus în sinagogă?

- Ce întrebări îşi pun ei?

- Pentru ce îşi pun aceste întrebări?

- Ce se întâmplă cu admiraţia iniţială pe care o aveau faţă de Domnul?

- În acest context: ce le spune Domnul?

- Cum se înţelege refrenul lui Isus?

- Pentru ce Isus nu poate să facă mai multe minuni? Unde se află obstacolul?

- Cum se termină relatarea?

2 – MEDITAŢIA

Ce-mi spune? Ce ne spune?

Întrebări pentru meditaţie

- “Îl însoţesc” pe Isus ca bun discipol în drumurile sale?

- Îl ascult pe Isus, ascult învăţăturile sale?

- Sunt admirat de ceea ce spune şi învaţă, de asemenea de ceea ce face, de toate minunile?

- Rămân “numai admirat”?

- “Admiraţia” faţă de Isus, faţă de învăţătura lui şi faţă de minunile lui se transformă în viaţa mea în credinţă, în încredere?

- Mă scandalizez când mă gândesc că Isus este, în natura sa umană, un om obişnuit deoarece are o familie şi un trecut comun cu alţii?

- Accept în definitiv că Isus este om adevărat (cu tot ceea ce are un om) şi Dumnezeu adevărat (cu tot ceea ce are şi este Dumnezeu)?

- Percep puterea lui Dumnezeu care se revelează în limita naturii umane?

- Cine ar fi astăzi profeţii lui Dumnezeu?

- Sunt mereu ascultaţi sau uneori nu sunt ascultaţi?

- Sunt capabil să-i ascult pe profeţii lui Dumnezeu de la începutul secolului al XXI-lea?

- Sunt conştient că de la Botez eu sunt profet al lui Dumnezeu?

- Mă redescopăr ca profet al lui Dumnezeu?

- Învăţ cuvântul lui, fac cunoscută puterea lui?

- Experimentez în viaţa mea neînţelegerea şi refuzul pentru că sunt un profet autentic al lui Dumnezeu?

3 – RUGĂCIUNEA

Ce-i spun? Ce-i spunem?

Pentru rugăciunea noastră luăm un text profetic din Vechiul Testament. Este chemarea lui Isaia la începutul capitolului 6 al cărţii sale:

Isaia are o viziune în templu

1 În anul morţii regelui Osia, eu Isaia, l-am văzut pe Domnul stând pe un tron înalt şi măreţ; poalele mantiei lui umpleau templul. 2 Înaintea lui stăteau serafimi, fiecare având câte şase aripi: cu două îşi acopereau feţele, cu două picioarele, iar cu două zburau. 3 Ei strigau unul către altul, spunând:

«Sfânt, sfânt, sfânt

e Domnul oştirilor,

tot pământul e plin de mărirea lui!»

4 Când Domnul vorbea, uşorii uşilor au început să se zguduie, iar templul s-a umplut de fum. 5 Atunci am spus:

«Vai mie, căci sunt pierdut!

Sunt un om cu buze necurate

şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze pângărite.

Şi ochii mei l-au văzut pe Regele, pe Stăpânul universului».

6 Atunci a zburat spre mine unul dintre serafimi purtând în mână un cărbune aprins, pe care îl luase cu cleştele de pe altar. 7 El mi-a atins gura cu cărbunele şi mi-a zis:

«Iată, ţi-am atins buzele.

de aceea ţi s-au şters toate păcatele

şi fărădelegea ţi-a fost iertată».

8 După aceea am auzit glasul Domnului care zicea:

«Pe cine îl voi trimite?

Cine va merge pentru noi?»

Şi am răspuns:

«Iată-mă, trimite-mă pe mine!».

Să ţinem cont de conştiinţa “limitei” pe care o experimentează profetul, însă şi certitudinea profundă în împlinirea voinţei lui Dumnezeu.

4 – CONTEMPLAŢIA

Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm mesajul?

Pentru a contempla această evanghelie vă propunem să luăm imaginea care apare în primul verset şi care se referă la “însoţirea lui Isus” (“ucenicii săi l-au însoţit”).

Repetaţi cu pauze şi în şoaptă gândindu-vă la principalele episoade din viaţa lui Isus:

- În neînţelegere… vreau să te însoţesc, Isuse…

- În lipsa de credinţă… vreau să te însoţesc, Isuse…

- În moartea ta răscumpărătoare… vreau să te însoţesc, Isuse…

- În grădina Ghetsemani… vreau să te însoţesc, Isuse…

- În…

5 – ACŢIUNEA

La ce mă angajez? La ce ne angajăm?

Propunere personală

- Caută să exerciţi dimensiunea profetică a Botezului în condiţiile obişnuite şi zilnice ale vieţii.

Propunere comunitară

- Gândeşte-te împreună cu grupul tău de prieteni sau de comunitate pentru ce oamenii în general şi în toată lumea văd în Fericita Maica Tereza de Calcutta un “profet” din timpul nostru.

FSC Ritul latin