Start > Ritul latin > Coborârea Sfântului Duh

Coborârea Sfântului Duh

29 May 2009
1,529 afișări

Autor: pr. Daniel Iacobuț
Copyright: Predici.cnet.ro
Coborârea Duhului Sfânt (Anul B)

Într-o zi i s-a întâmplat sf. Paul, care de-abia ajunsese la Efes, un episod curios: când i-a întâlnit pe creștini, i-a întrebat dacă l-au primit pe Duhul Sfânt, și s-a trezit cu acest răspuns: “Nici n-am auzit că este Duh Sfânt” (Fap 19,1-2). Acesta este un răspuns care ar pute fi subscris și astăzi de mulți creștini. De aceea este important să ne punem și noi întrebarea: cine este Duhul Sfânt? Un mare părinte al Bisericii, sf. Grigore de Nysa, care de regulă era foarte măsurat si sobru în cuvintele sale când scria despre Dumnezeu, atunci când vorbea despre Duhul Sfânt folosea imagini din cele mai neobișnuite, ca de exemplu: “Dacă îi luăm lui Dumnezeu pe Duhul Sfânt, ceea ce va rămâne nu va mai fi Dumnezeul cel viu, ci cadavrul său”. Atunci noi am putea spune, pe bună dreptate, că dacă i-l luăm Bisericii pe Duhul Sfânt, atunci ceea ce va rămâne nu va mai fi poporul Dumnezeului celui viu, ci un cimitir nesfârșit de cadavre, așa cum se citește și în profetul Ezechiel. Probabil că vom reuși să pătrundem măcar puțin în taina Duhului Sfânt dacă ne punem o altă întrebare: “Ce face Duhul Sfânt?”. Și de aceea suntem invitați să-l contemplăm pe Duhul Sfânt “în acțiune” în cadrul evenimentului Rusaliilor.

Rusaliile reprezintă “cascada” de lumină, de putere, de iubire ce i-a transformat în mod radical pe apostoli, care au devenit astfel mărturisitori curajoși și entuziaști ai Domnului Înviat. Din acea zi Biserica și-a început drumul și nu s-a mai oprit niciodată. De aceea, Rusaliile nu sunt un eveniment ce a avut loc o dată acum două mii de ani, ci reprezintă o realitate permanentă, un eveniment ce are încă loc, un izvor ce țâșnește încă și irigă inima Bisericii. Ceea ce s-a întâmplat atunci, se întâmplă și astăzi, chiar dacă în moduri diferite:

“Toți s-au umplut de Duh Sfânt și au început să vorbească”. Atunci când Duhul Sfânt este revărsat asupra unor persoane, acestea încep să vorbească. Cui? Lui Dumnezeu, înainte de toate. Se vorbește cu Dumnezeu într-un mod surprinzător de nou: Duhul schimbă inima, dăruiește o inimă de fiu, creează un raport de o familiaritate neauzită cu Dumnezeu, ce se exprimă printr-o laudă plină de entuziasm. Și se vorbește și cu ceilalți proclamând acestora lucrările minunate săvârșite de Dumnezeu, anunțându-le Evanghelia, adică vestea cea bună că Cristos a înviat.

“În alte limbi”. Toți cei care îi ascultă, chiar dacă sunt de limbi și culturi diferite, îi înțeleg. Motivul? Duhul Sfânt transformă raporturile dintre persoane. Acolo unde există iubire, acolo există profundă înțelegere, chiar dacă se vorbesc diferite limbi, pentru că Duhul îi învață pe toți credincioșii acel unic limbaj care e înțeles de toți, limbajul iubirii. Din atâția oameni diferiți, Duhul Sfânt formează o singură familie, Biserica, unde fiecare, păstrându-și propria cultură și propriile tradiții, se simte acasă.

Iată minunea înfăptuită de Duhul Sfânt: dăruiește un mod nebănuit de nou de a trăi raportul cu Dumnezeu și cu ceilalți. Dăruiește Bisericii și creștinilor capacitatea de a transmite Evanghelia în “alte limbi”, adică cu entuziasm tineresc și în formele cele mai potrivite culturii, așteptărilor și întrebărilor omului din orice loc și timp.

Și o poate face pentru că El este Duhul lui Dumnezeu, “respirația” lui Dumnezeu. Prin el Tatăl și fiul “respiră” în noi, trăiesc, iubesc și se bucură în noi.

Tatăl și Fiul se iubesc din veșnicie cu o iubire perfectă: această iubire are un nume, este Cineva, este Duhul Sfânt. Duhul Sfânt este legătura unității veșnice dintre Tatăl și Fiul, este bucuria lor eternă, surâsul lor inefabil. În timp ce este întâlnirea dintre Tatăl și Fiul, El este și Iubirea care îi conduce să se dăruiască lumii, este privirea plină de milostivire cu care ne învăluie Dumnezeu. În Dumnezeu, este Iubirea care unește pe Tatăl ceresc de Fiul său unul-născut, dar este și cel care deschide această comuniune a lor către lume și umanitate. În noi, este Iubirea care pe de o parte ne leagă de Dumnezeu și între noi, iar pe de altă parte ne face atenți și solidari cu lumea întreagă. Duhul Sfânt este așadar cel care creează și alimentează comuniunea și misiunea.

El este izvorul ascuns al oricărui bine care înflorește în orice colț al lumii, precum și al oricărei căutări și descoperiri a adevărului: “Tot ceea ce este adevărat, de oricine ar fi spus, provine de la Duhul Sfânt”(Sf. Toma din Aquino).

Duhul Sfânt este și regizorul secret al întâlnirii noastre cu Cristos, țesătorul de neobosit al oricărui act autentic de iubire și, de aceea, și al drumului sfințeniei creștine. “Rodul Duhului este iubire, bucurie, pace, răbdare, bunăvoință…(Gal 5,22: lectura a II-a). Duhul, prezent în creștin, este activ mereu. Este asemenea unui pom al cărui fruct este iubirea. Această iubire are două caracteristici care o fac să fie de neconfundat, aproape ca și două însoțitoare inseparabile: bucuria și pacea. Dacă iubești cu adevărat, ești fericit și molipsești și pe alții cu bucurie; ești în pace cu Dumnezeu, așadar și cu tine însuți și, în consecință, cu oricare altă persoană. Această iubire are două direcții fundamentale prin care se exprimă, asemenea a două chipuri: spre cine înfăptuiește răul și ne atacă iubirea, are chipul răbdării; spre cine suportă răul și suferă, iubirea ia chipul bunăvoinței ( a voi și a face binele celorlalți). Izvorul de nesecat al iubirii în toate dimensiunile sale este El, Iubirea, adică Duhul Sfânt. Aici descoperim un criteriu sigur pentru a ști dacă Duhul Sfânt ne animă: “Întrebă-ți sufletul. Dacă este plin de iubire, îl ai pe Duhul Sfânt” (Sf. Augustin).

Duhul Sfânt este “lumina inimilor noastre”(secvența), ce ne ajută să aprofundăm și să asimilăm cuvintele lui Isus: “Când va veni Duhul adevărului, el vă va ajuta să înțelegeți tot adevărul” (In 16,13). Și Cristos este adevărul, adică revelarea completă și definitivă a lui Dumnezeu și a iubirii sale. Iar Duhul Sfânt ne dăruiește o cunoaștere interioară, progresivă și personală a lui Cristos însuși, și astfel ne transformă în martori entuziaști și curajoși ai celui Înviat: “și voi veți da mărturie pentru că de la început sunteți cu mine”.

Este Duhul Sfânt cel care ne face să spunem împreună cu Isus “Abba = Tăticule” lui Dumnezeu și ne umple de încredere filială. Este tot Duhul Sfânt făuritorul unității Bisericii prin varietatea darurilor pe care fiecare le primește pentru utilitatea comună. El, Duhul Sfânt, este cel care ne dăruiește puterea de a rezista la tentații, de a merge împotriva curentului, de a o lua mereu de la capăt, de a rămâne fideli lui Isus și credinței.

Iată câteva dintre aspectele prezenței și acțiunii Duhului Sfânt în Biserică, în creștini, în lume. Meditându-le și interiorizându-le, ne putem întreba: “Cum trăiesc realitatea Duhului Sfânt în viața mea? Îl simt ca un străin,un necunoscut, sau ca pe o persoană dragă, un Prieten plin de bunăvoință, un “oaspete care aduce bucurie în suflet și ușurare în inimi”?

Sărbătoarea Rusaliilor ne invită să reconstruim raportul nostru cu Duhul Sfânt și să ne familiarizăm din ce în ce mai mult cu prezența sa. Cum putem face acest lucru? Dispunem de mai multe posibilități: să îl invocăm în fiecare zi; să fim atenți la vocea sa care în profunzimea sufletului ne invită să ne atașăm și mai mult de Cristos și să iubim în fiecare clipă a vieții; să ne amintim că, atunci când citim cuvântul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt e prezent și lucrează: acel text pe care îl citim sau ascultăm a fost inspirat de El, și tot Duhul Sfânt este acela care ne atinge inima atunci când un text ne impresionează într-un mod deosebit; Duhul Sfânt ne-a fost comunicat la Botez și, într-un mod deosebit, la Mir, adevărate Rusalii actuale pentru fiecare creștin, dar îl primim și prin fiecare sacrament, prin care Isus suflă asupra noastră “respirația” sa și a Tatălui: astfel îl primim mai ales în sacramentul Reconcilierii, în care Duhul Sfânt, care este infinita milostivire a lui Dumnezeu, este “trimis spre iertarea păcatelor”, precum și în Sf. Euharistie unde “mâncăm și bem focul Duhului Sfânt” (sf. Efrem Sirul).

“Vino Duhule Sfânt! Pătrunde în adânc inimile credincioșilor tăi. Spală orice pată a sufletului, înlătură uscăciunea inimii, vindecă orice rană. Înmoaie inimile împietrite, încălzește-le pe cele reci și întoarce-le pe cele rătăcite!”

Ritul latin