Start > Ritul bizantin > Crezi tu in Fiul lui Dumnezeu?!

Crezi tu in Fiul lui Dumnezeu?!

22 May 2009
1,791 afișări

Autor: pr. Vasile Rob
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a VI-a după Paști (A orbului)

Orbirea este de doua feluri: trupeasca si spirituala sau sufleteasca. Atat cel care este orb trupeste, cat si cel orb spiritual fac parte din cotidian, alaturi de noi. Daca orbirea trupeasca se poate vedea, orbirea spirituala nu o poti observa cu ochii tai trupesti, sanatosi dar o “vezi” cu ochii mintii si o simti cu “ochii” sufletului imediat ce intri in contact cu astfel de persoane. Orbirea trupeasca nu se petrece numai din vina persoanei ce sufera de un asemenea handicap, ea poate sa aiba si alte cauze, cum ar fi; cele interne provocate de sanatatea trupului sau cauze externe, care au dus la dobandirea acestui handicap trupesc in urma unor factori externi independenti de vointa persoanei in cauza. In timp ce, orbirea spirituala a omului are, aproape in toate cauzele, un act de vointa cum ar fi: mandria, supraevaluarea proprie, indiferenta, etc., care implica o decizie individuala.

Deoarece orbirea trupeasca este o boala deosebit de cruda si greu de dus, pe omul cu acest handicap lumea il compatimeste si-l ajuta, fiindca este lipsit de posibilitatea vederii minunatiilor create de catre Dumnezeu, in care omul sa se bucure si sa se desfete. Acesta nu poate sa vada zorii rasaritului si doar isi imagineaza chipul propriilor copii sau a persoanelor de langa ei, ca sa nu mai vorbim si de miscarile limitate pe care le poate executa. In schimb, orbirea spirituala este atributul unor persoane care traiesc dupa reguli autoimpuse si care considera ca: vederea, sanatatea si toate harurile cu care Dumnezeu l-a inzestrat pe om, li se cuvin de facto, iar averile, traiul bun si o pozitie privilegiata in societate sunt realizarile Eu-lui lor si a faptului ca sunt niste indivizi descurcareti, excluzand interventia divina. Acest fel de orb vede numai ceea ce el doreste sa vada, inchizand ochii la orice sfat sau punct de vedere venit de la persoanele cu care interactioneaza. Dar, acesta, vede foarte bine greselile celui de langa el in timp ce este orb la propriile greseli. “Trage jaluzelele” ca sa nu-l vada nici pe Dumnezeu, caruia, asa dupa cum am mai spus, nu-i accepta interventia in propria lui viata. Daca pe primii ii compatimim si incercam sa le facem viata cat mai usoara, prin puterile noastre, pe cei din a doua categorie, ii ajutam mai greu pentru ca nu-i putem identifica la prima vedere ca pe primii, iar dupa ce ii cunostem si incercam sa-i ajutam ne resping pur si simplu. Tot orb si handicapat este si crestinul care nu vine la Biserica, care nu se roaga si care nu se “spala” in Taina Spovezii, care pentru crestini este apa Siloamului in care s-a spalat si prin care si-a capatat vederea, orbul din Evanghelia de astazi.

Adevarul, dreptatea si luminarea mintii sunt tezaurul Bisericii lui Cristos, iar Dumnezeu este vindecatorul orbilor, trupesti sau sufletesti pansandu-i cu invataturi mantuitoare despre suflet si viata de veci. Daca omul refuza este numai vina lui. Despre aceasta revelatie Ieremia, in cap. 3 versetul 19, spune: “lumina a venit in lume, dar oamenii au iubit intunericul mai mult decat lumina, pentru faptele lor rele!” Intradevar, omul, in cea mai mare parte refuza lumina si cauta doar ceea ce-i convine lui, acceptand ceea ce-i convine, la fel ca fariseii din Evanghelia de astazi, care, in loc sa se bucure ca acest om care era orb din nastere a fost vindecat, ca este sanatos, resping interventia lui Dumnezeu si pun la indoiala divinitatea sa pentru ca l-a vindecat in ziua sabatului evreesc – sambata. Si pentru ca, orbul vindecat, il apara pe Isus in fata dusmanilor sai: “de nu ar fi acesta de la Dumnezeu, nu ar fi putut face nimic” Io. 9/34, iudeii il alunga din Sinagoga si din comunitatea lor.

Oare, astazi, cati dintre noi ne aparam credinta si religia in fata dusmanilor nostrii in situatiile in care suntem pusi uneori, cu atata vehementa ca orbul din nastere?! Acesta a facut-o si chiar le-a dat si o lectie de credinta fariseilor prin recunostinta fata de binefacatorul sau.

Sanatatea trupeasca este talantul daruit de catre Dumnezeu omului, pe care acesta il poate folosi dupa cum doreste; spre inmultirea faptelor bune si dobandirea vietii de veci sau din contra, fara respect, fata de cel care i l-a daruit si fara respect, fata de propria persoana, spre dobandirea osandirii, cei care si-au ingropat talantul in pamant si refuza sa vada lumina care s-a coborat in lume si la care, cuvintele lui Isus, redate de sfantul evanghelist Ioan in 8/12 : “Eu sunt lumina lumii, cel ce-mi urmeaza mie mu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii” nu ajung in sufletul lor orb.

Insa noi, care-l cunoastem pe Isus, trebuie sa fim cei mai fericiti ca ne-a luminat mintile, ne-a descoperit vesnicia, ne-a daruit rugaciunea, prin care sa putem multumi pentru harurile primite si pentru ca ne-a impacat, din nou, cu Dumnezeu- Tatal. Si pentru ca noi nu mai trebuie sa intrebam, ca orbul din Evanghelie: “Cine , este, Doamne, ca sa cred lui?!” Amin.

Ritul bizantin