Predici

TEXTUL BIBLIC: Ioan 15,9-17

9 Precum m-a iubit pe mine Tatăl, tot aşa şi eu vă iubesc pe voi. Rămâneţi în dragostea mea. 10 Dacă păziţi poruncile mele, veţi rămâne în iubirea mea, după cum şi eu am păzit poruncile Tatălui meu şi rămân în iubirea lui.

11 Acestea vi le-am spus ca bucuria mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină. 12 Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii, aşa cum v-am iubit şi eu pe voi. 13 Nimeni nu are o mai mare dragoste decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi. 14 Voi sunteţi prietenii mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. 15 De acum nu vă mai numesc slugi, pentru că sluga nu ştie ce face stăpânul său, dar v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl meu vi le-am făcut cunoscute.

16 Nu voi m-aţi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roade, iar roadele voastre să rămână, ca Tatăl să vă dea tot ceea ce veţi cere în numele meu. 17 Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unii pe alţii.

1 – LECTURA

Ce spune textul?

Piste pentru lectură

Dragi prieteni:

Evanghelia din această duminică este continuarea celei din duminica trecută. Păstrează relaţia cu ea însă tematica este nouă. Observăm de la început că iubirea este centrul relatării pe care o avem astăzi.

O putem împărţi în trei părţi:

- Fundamentul iubirii (versetele 9-10).

- Porunca iubirii (versetele 11-15).

- Alegerea lui Isus (versetele 16-17).

În prima parte Isus indică fundamentul iubirii: după cum Tatăl îl iubeşte pe El, în acelaşi mod El îi iubeşte pe oameni. Pentru aceasta le cere ca să nu înceteze niciodată să iubească. Încă o dată se arată că iubirea discipolului se exprimă în ascultarea faţă de Domnul, aşa cum Isus ascultă de Tatăl. Este interesant de observat comparaţiile pe care Isus le face în aceste puţine versete.

În partea a doua Isus introduce motivul învăţăturii sale: spune toate acestea pentru ca discipolii săi să fie fericiţi aşa cum este El fericit, pentru ca să trăiască bucuria reală şi profundă. Spunând asta “va promulga” porunca iubirii: să se iubească unii pe alţii, aşa cum El ne iubeşte pe noi. Aici se află una din principalele chei de înţelegere a întregii Evanghelii a lui Isus Cristos. Cum se exprimă iubirea în cheie creştine? Iubirea se exprimă în dăruirea vieţii pentru prieteni. Isus îi numeşte “prieteni” pe discipolii săi pentru că le-a povestit tot ceea ce l-a învăţat Tatăl, nu-i numeşte “slugi” pentru că sluga nu ştie ce face stăpânul sau patronul său. Discipolul nu este un simplu angajat al lui Isus, este prietenul Domnului său. Titlul de “prieten” este unul dintre cele mai frumoase pe care ni-l poate spune Domnul.

În sfârşit, Isus va remarca din nou porunca iubirii (versetul 17), însă va insista şi asupra faptului că El îi alege pe discipolii săi. În Palestina era obişnuit ca discipolii să aleagă pe unul dintre învăţătorii iudei vestiţi pentru a-l urma. În cazul lui Isus, El însuşi îi alege pe discipolii săi. Dumnezeu e cel care cheamă şi alege pentru ca să-l urmeze. În această ultimă parte se ratifică încă o dată ceea ce am meditat în textul de săptămâna trecută: Isus îi trimite pe discipolii săi ca să aducă roade multe şi să ceară de la Tatăl, în numele său, tot ceea ce au trebuinţă.

Privind textul în totalitatea sa este surprinzător ceea ce se spune. Nu se pune la îndoială iubirea lui Cristos faţă de discipolii săi, însă este realmente incredibil că Domnul compară această iubire cu iubirea pe care o are Tatăl faţă de El. Acest lucru este nemaiauzit şi vrea să ne facă să reflectăm cu seninătate şi seriozitate.

Pentru a ţine cont: Prepoziţia care în textul nostru se traduce cu “aşa cum”, în originalul grec are această perspectivă comparativă însă are şi un rol de fundamentare. S-ar putea traduce şi cu “pentru că”. Adică Isus nu numai că ne iubeşte “aşa cum” este iubit de către Tatăl, ci ne iubeşte şi “pentru că” este iubit de către Tatăl. Dumnezeu Tatăl se transformă astfel în fundament al iubirii. Consecinţa practică pentru viaţa noastră va fi directă: noi trebuie să-i iubim pe fraţi “aşa cum” ne iubeşte Cristos şi “pentru că” ne iubeşte Cristos.

Alte texte biblice pentru a confrunta: In 10,14-15; Rom 5,6-8; Lc 10,25-28.

Pentru a continua aprofundarea acestor teme se poate vedea într-un dicţionar biblic cuvântul “a iubi, iubire”.

Întrebări pentru lectură

- Care sunt primele cuvinte ale lui Isus în textul pe care-l medităm?

- Care sunt termenii de comparaţie pe care-i realizează Isus? Notaţi-i deoparte ca să fie foarte clari…

- Ce relaţie există între iubire şi ascultare; între ascultare şi iubire?

- Ce spune Isus pentru ca discipolii săi să fie fericiţi aşa cum este El?

- În ce constă “porunca iubirii”?

- Cum se demonstrează în mod concret şi palpabil că realmente cineva este iubit?

- Pentru ce discipolii lui Isus nu sunt numiţi “slugi” de către Domnul lor?

- Ce înseamnă că Isus îi numeşte “prieteni” pe discipolii săi? De ce îi numeşte prieteni?

- Cine alege să fie discipol al lui Isus: fiecare dintre oameni sau însuşi Isus?

- Ce le recomandă Isus discipolilor-prietenilor săi?

- Cum se termină relatarea? Care este ultima indicaţie?

2 – MEDITAŢIA

Ce-mi spune? Ce ne spune?

Întrebări pentru meditaţie

- Ce implică pentru mine astăzi a accepta că Isus îmi spune că “aşa cum” îl iubeşte Tatăl, tot aşa El mă iubeşte pe mine?

- Ascult Cuvântul Domnului, ceea ce-mi spune Isus pentru mântuirea mea?

- Ce impact are asupra mea ascultarea absolută a lui Isus faţă de Tatăl?

- Ascult eu ceea ce-mi spune Isus astăzi pentru ca să fiu realmente fericit?

- Cum trăiesc porunca iubirii?

- Îmi dau viaţa pentru alţii?

- Mă angajez cu seriozitate în experienţa iubirii?

- Trăiesc o iubire “afectivă” cât priveşte intensitatea şi “efectivă” cât priveşte faptul că-mi dau şi îmi angajez viaţa?

- Îl las pe Isus să mă numească prietenul său?

- Vreau realmente să accept invitaţia lui? Vreau să fiu prietenul lui?

- Îl las pe Isus să-mi spună tot ceea ce el a învăţat de la Tatăl pentru ca să umblu în bucurie şi fericire?

- Accept ca Isus să mă aleagă astăzi ca discipol al său? Mă îmbucură invitaţia lui?

- Vreau să fiu mlădiţă a viţei care este însuşi Isus pentru a aduce roade multe?

3 – RUGĂCIUNEA

Ce-i spun? Ce-i spunem?

Pentru a face rugăciunea propunem să se ţină cont de o serie de versuri, aparent anonime, care marchează cu claritate că iubirea trebuie să fie prezentă în toate celelalte calităţi şi virtuţi ale vieţii pentru ca acestea să aibă măsură justă.

1. Inteligenţa fără iubire te face pervers.

2. Dreptatea fără iubire te face implacabil.

3. Diplomaţia fără iubire te face ipocrit.

4. Succesul fără iubire te face arogant.

5. Bogăţia fără iubire te face avar.

6. Docilitatea fără iubire te face servil.

7. Castitatea fără iubire te face orgolios.

8. Sărăcia fără iubire te face mizerabil.

9. Adevărul fără iubire te face unul care răneşte.

10. Autoritatea fără iubire te face tiran.

11. Munca fără iubire te face sclav.

12. Simplitatea fără iubire te face mediocru.

13. Rugăciunea fără iubire te face un făţarnic.

14. Legea fără iubire te subjugă.

15. Prietenia fără iubire te face utilitarist.

16. Credinţa fără iubire te face fanatic.

17. Crucea fără iubire se transformă în tortură.

18. Viaţa fără iubire… nu are sens.

4 – CONTEMPLAŢIA

Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm mesajul?

Pentru a trezi o contemplaţie autentică prin acest text poate fi de folos repetarea câtorva fraze care ies mai mult în evidenţă:

- Aşa cum v-am iubit şi eu pe voi…

- Să-şi dea viaţa pentru prietenii săi…

- V-am numit pe voi prieteni…

- Eu v-am ales pe voi…

5 – ACŢIUNEA

La ce mă angajez? La ce ne angajăm?

Propunere personală

- Să cresc în ascultare faţă de Isus în acel aspect care găsesc în mine astăzi mai slab şi vulnerabil.

Propunere comunitară

- Stabiliţi un dialog şi o confruntare salutară de idei în grupul tău cu referinţă la frazele care apar în textul de la “Rugăciune” din această Lectio Divina.

FSC Ritul latin