Predici

Din Evanghelia de astăzi învăţăm că Vechiul Testament (patriarhii, regii şi profeţii) pregăteşte Noul Testament – venirea lui Mesia – iar Mântuitorul este cel care luminează, explică şi clarifică tuturor oamenilor sensul Scripturilor. Cu alte cuvinte, Isus, Domnul Înviat, este mântuitorul tuturor, indiferent de apartenenţa politică, religioasă sau de epoca în care trăiesc.

Ucenicii sunt doi, la fel cum erau atunci când Isus i-a trimis în misiune. Iar unde doi sau trei sunt adunaţi în numele Domnului, acolo El este în mijlocul lor. Însă acum, aceştia nu merg să predice, să vestească Învierea. Încă o dată au nevoie de intervenţia Maestrului Înviat, ca să vadă şi să creadă. Fără credinţă nu se poate predica! Au nevoie de Isus, să primească darul Spiritului Sfânt şi să fie din nou împreună cu El.

După ce Isus a fost condamnat şi omorât, toţi s-au risipit, despărţit. Aceşti doi ucenici pleacă de la Ierusalim şi se întorc în satul lor: Emaus. Pe cale sunt trişti, descurajaţi şi meditează la lipsa oricărui viitor în ceea ce îi priveşte. Poate se gândesc la ceea ce vor spune consătenii lor, la cum îi vor privi sau considera, atunci când vor ajunge în sat. Se sfătuiesc cum să evite oamenii care i-ar putea lua în derâdere. Poate-şi amintesc cuvintele unora sau altora: “nu-l urmaţi pe Isus deoarece în această lume, iubirea nu are loc!”. Cuvinte rele pe buzele veşnicilor nemulţumiţi, a răutăcioşilor, care proiectează şi aruncă în alţii propria lor nemulţumire.

Fug din Ierusalim de frica iudeilor sau se reîntorc în satul lor pentru că Isus i-a dezamăgit? Şi-au pierdut oare, orice speranţă? Doamne, cum de s-a putut termina astfel? Aşteptările lor nu au fost împlinite! Oare cum de s-au lăsat înşelaţi? Visul lor s-a stins şi încrederea lor în Domnul s-a risipit! Iată cât de repede se poate schimba un om! Poate se plângeau din cauza timpului pierdut… Se întrebau la ce le-a servit să-L urmeze pe Domnul… Totul s-a terminat. Pare că tot ceea ce au văzut la Isus nu mai are sens. Iată-i întorcându-se la casele lor. Care casă? La cine? Ce să facă? Se reîntorc la viaţa de odinioară. Dar care viaţă? Ca şi cum timpul petrecut cu Isus nu a însemnat nimic.

Cei doi îl văd pe Isus dar nu-L recunosc! Ei sunt curajoşi, autonomi, decid ce trebuie să facă chiar şi în clipele grele. Se pare că sunt cei dintâi care s-au hotărât să lase grupul ucenicilor şi să se întoarcă la casele lor, înţelegând că nu mai are rost să stea cu ei şi să plângă. Au auzit că Isus a înviat, dar nu cred, iar dacă ar fi adevărat, ce se poate întâmpla?

Ei analizează trăirile lor. Isus se apropie, îi ascultă, are mult de lucrat cu ei… în plus, trebuie să meargă şi la Petru, care se închisese într-o casă… trebuie să meargă şi la ceilalţi apostoli, la lumea întreagă, de fapt, însă stă cu ei, le acordă tot timpul necesar să se descarce, apoi îi luminează.

Cât timp Domnul trebuie să mă asculte înainte de a-mi spune un cuvânt? Notăm că “stilul Domnului” este caracterizat de o prezenţă discretă, atentă şi răbdătoare; lucruri pe care le face din pasiunea Sa şi din iubire pentru noi, oamenii. Domnul ascultă plângerile noastre şi încearcă să ne liniştească.

Cineva se apropie de cei doi ucenici. Este Isus, cel Înviat,dar cei doi îl văd ca pe altcineva, nu-L recunosc. Îi întreabă despre ce vorbesc. Cleopa răspunde, vestindu-I “ştirea cea rea”, chiar dacă mai înainte Domnul le-a dat misiunea să predice ştirea cea bună. Ei mărturisesc că speranţele lor au fost înşelate şi că, în ciuda faptului că mormântul este gol, pe Învăţătorul lor nimeni nu L-a văzut, nici măcar ei.

Isus le explică, le rememorează şi le interpretează Scripturile, arătându-le că tot ceea ce s-a întâmplat, era scris şi are un sens. (Iată că avem nevoie de preoţi, care să explice Scripturile pe înţelesul tuturor).

De fapt, Domnul relatează întâmplările dintr-un punct de vedere diferit, dând celor doi apostoli o nouă perspectivă. Acelaşi eveniment care le-a cauzat întristarea, acum, le cauzează bucuria, încât se grăbesc să se întoarcă la ceilalţi ucenici să le spună că Domnul a Înviat. Noi din ce unghi privim evenimentele vieţii? Dacă suntem trişti înseamnă că le privim doar din perspectiva noastră limitată. Ar fi bine să-i permitem şi Domnului să ne vorbească, pentru ca inimile noastre să se umple de mireasma bucuriei şi a refacerii relaţiilor cu cei dragi şi cu Dumnezeu, de care nu de puţine ori ne-am depărtat.

Ajung la o răscruce de drumuri. Isus acceptă invitaţia de a cina cu ei. Binecuvântează pâinea. Cei doi apostoli, primind darul Împărtăşaniei, Îl recunosc. Dar apoi Domnul dispare. Nu mai trebuie să rămână, pentru că ei sunt schimbaţi. Nu mai vorbesc de disperare. Şi ei “învie” şi se reîntorc acasă, la casa lor adevărată: la misiunea lor de predicare a Domnului Înviat. Se întorc la Petru şi la cei unsprezece.

Mi s-a întâmplat ca în unele momente de singurătate şi descurajare, cineva să se apropie de mine şi să mă lumineze? Să particip cu el la frângerea pâinii şi apoi să reiau cu curaj totul, de la capăt?

Cei doi ucenici discută despre faptele petrecute la Ierusalim în ultimele zile. Ei îşi ghidează viaţa după Adevărul neschimbat sau în funcţie de întâmplările schimbătoare? Ucenicii ştiu să spună ce s-a întâmplat, dar nu cunosc rostul adânc şi importanţa acelor evenimente pentru viaţa lor întristată: “Ochii lor nu Îl cunoşteau… s-au oprit cu inima întristată“. De fapt inima lor este blocată.

Un străin se apropie de ei… Se arată interesat de discuţia lor şi îi ascultă. Isus ne învaţă că este important să-i asculţi pe alţii înainte de a-i ajuta să ajungă la adevăr! Observăm că ucenicii îl consideră pe străin “necunoscător al ultimelor ştiri”, dar de fapt, după discuţia cu El, apostolii vor înţelege că ei sunt străini şi necunoscători faţă de sensul adevărat al ultimelor evenimente.

Două elemente din pericopa de astăzi merită o atenţie mai mare din partea noastră: substantivul “calea” şi verbul “a merge”.

Arătându-şi adevărata identitate “pe cale”, Isus întruchipează personal întreaga mişcare a nomadismului ebraic, în special cea a ieşirii din Egipt şi a reîntoarcerii din exilul babilonian. Calea ieşirii este “soluţia” pe care Dumnezeu a dăruit-o poporului Său, care însă, ajuns în Pământul Făgăduinţei, uită şi nu mai merge în “Calea Domnului”. Poporul se reîntoarce la greşelile şi la infidelitatea sa. Această răzvrătire-l va conduce în exil, cale a suferinţei, de-a lungul căreia simte că Dumnezeu l-a părăsit. În această stare, Domnul pregăteşte din nou “calea” reîntoarcerii în pământul făgăduinţei, dar mai cu seamă calea convertirii din toată inima faţă de învăţătura Sa. Domnul nu se va mărgini să conducă, ci va face din Mesia, unicul Său Fiu, adevărata Cale. De fapt, prin “ieşirea Sa” – de la Tatăl la noi şi de la noi la Tatăl – Cristos străbate adevărata cale care conduce la Tatăl, chemându-i pe ai săi să urmeze aceeaşi cărare, să-L însoţească pe acelaşi drum.

Metafora “calea Domnului” era înţeleasă de primii creştini nu ca o teorie, ci ca un stil practic de viaţă, un mod nou de a trăi viaţa.

În VT “calea” nu indică drumul omului către Dumnezeu, ci calea pe care Dumnezeu o parcurge şi activitatea Sa pentru a-i mântui pe oameni. Al doilea sens al cuvântului “cale”, în VT, se referă la calea pe care însuşi Dumnezeu o prescrie omului să o urmeze, cale care este conformă cu cea parcursă de Dumnezeu. În urma acestor precizări, putem aprecia frumuseţea rugăciunii psalmistului: “Fă-mă să cunosc căile Tale, învaţă-mă cărările Tale. Fă-mă să umblu în adevărul Tău” (Ps 24,4-5).

Fraţilor! În Evanghelia de astăzi sunt prezente toate aceste sensuri. Mergând singuri pe cale, cei doi vor descoperi că umblă “în calea Domnului”, şi vor învăţa să o parcurgă împreună cu El, pentru a trăi după cuvântul Său.

Paştele ne adună de pe cărările noastre pe calea care duce la Domnul. Noi trebuie să-L recunoaştem pe căile vieţii noastre, în cuvântul Bibliei şi în Împărtăşanie, ca să putem să-L vestim la toţi ,ca şi adevărată “Cale a vieţii”. Noi suntem pe cale, dar El este Calea vieţii, Calea Mântuirii. De fapt, sărbătoarea Paştilor este Calea vieţii pe care paşii noştri merg în urma paşilor Domnului. Amin.

pr. Mihai Tegzeş Ritul bizantin