Predici

TEXTUL BIBLIC: Marcu 9, 2-10

Isus se schimbă la faţă

2 În timpul acela, după şase zile, Isus a luat cu sine pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, i-a dus la o parte pe un munte înalt şi s-a schimbat la faţă înaintea lor. 3 Hainele lui au devenit strălucitoare şi atât de albe, cum nimeni pe pământ nu le-ar fi putut albi. 4 Şi le-a apărut Ilie împreună cu Moise, stând de vorbă cu Isus.

5 Atunci Petru luând cuvântul a zis: «Învăţătorule, ce bine ne simţim aici! Să facem trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie».

6 De fapt nu ştia ce să spună, atât erau de înspăimântaţi.

7 Şi a venit un nor, care i-a învăluit, iar din nor s-a auzit un glas: «Acesta este Fiul meu preaiubit. Pe dânsul să-l ascultaţi».

8 Apoi, deodată, privind în jur nu au mai văzut pe nimeni decât doar pe Isus singur cu ei.

9 Coborându-se de pe munte, Isus le-a poruncit să nu povestească nimănui cele văzute de ei, înainte ca Fiul Omului să fi înviat din morţi. 10 Iar ei au împlinit porunca, dar se întrebau între ei: “Ce înseamnă aceasta: când va învia din morţi?”.

1 – LECTURA

Ce spune textul?

Piste pentru lectură

Dragi prieteni:

Duminica a doua din Postul Mare, în fiecare an, ne face să reflectăm asupra misterului “schimbării la faţă” a lui Isus. Ca şi Botezul Domnului, pe care l-am contemplat în urmă cu câteva săptămâni, acest text este o “teofanie”; adică este o relatare a manifestării lui Dumnezeu. Există diferite elemente care ne fac să ne dăm seama că suntem în faţa acestui gen literar: un munte înalt, faptul de a fi singuri, o culoare albă şi strălucitoare aşa cum nimeni pe pământ n-ar fi putut s-o albească, marele profet (Ilie) şi marele legislator (Moise) vorbind cu Isus, norul care stă deasupra lor şi glasul care-l confirmă pe Domnul ca Fiul preaiubit al Tatălui.

Acest text al manifestării Domnului este prezent în cele trei evanghelii sinoptice fără mari diferenţe între o relatare şi alta. Anul acesta avem naraţiunea lui Marcu.

Isus ia cu el trei dintre discipolii mai apropiaţi: Petru, Iacob şi Ioan. Aceiaşi care-l vor însoţi când va fi în grădina Ghetsemani şi aceiaşi care-l vor însoţi la câteva dintre minunile sale.

Specialiştii Bibliei studiază şi confruntă caracteristicile textului încercând să scoată ipoteze la nivel istoric. Noi nu vom intra în această problemă. Asumând parte din aceste reflecţii, ne întrebăm în manieră mai simplă şi “profitabilă”:

Ce sens teologic şi spiritual are relatarea schimbării la faţă a Domnului?

Cheia o găsim privind întregul context al acestui text deosebit. Cu câteva versete înainte de această relatare, în Mc 8,31-33, Isus anunţă pentru prima dată cu claritate absolută care este destinul pe care-l va avea:

Isus vorbeşte despre moartea sa

31 Atunci, pentru prima dată, le-a făcut cunoscut că Fiul Omului trebuie să îndure multe şi să fie respins de către bătrâni, de către marii preoţi şi de către cărturari, că trebuie să fie ucis şi după trei zile să învie.

32 Isus le-a spus aceasta în mod deschis. Atunci Petru l-a luat deoparte şi a început să-i facă reproşuri vii. 33 Însă Isus s-a întors, a privit la ucenicii săi şi l-a mustrat pe Petru, spunându-i: «Pleacă din faţa mea, Satană! Gândurile tale nu sunt cele ale lui Dumnezeu, ci sunt cele ale oamenilor».

Această situaţie pe care o povesteşte şi o anunţă Isus, cu siguranţă i-a demoralizat pe discipolii săi care nu pot să înţeleagă cum Învăţătorul lor, Dumnezeu şi Domn “va suferi mult şi va muri…”. În acest moment Isus, în faţa acestei “crize” interioare prin care trec, le dăruieşte posibilitatea de a contempla gloria sa şi puterea sa, gloria Fiului lui Dumnezeu, gloria şi puterea lui Dumnezeu… Toate acestea se întâmplă în experienţa schimbării la faţă. Dacă ei ştiu deja, după cum le-a spus însuşi Isus, că va suferi şi va muri, tot aşa ştiu (înainte de înviere) că El este Fiul glorios al lui Dumnezeu pe care l-au contemplat atunci când s-a schimbat la faţă, când s-a transformat în manieră orbitoare pe munte.

Schimbarea la faţă înţeleasă astfel se transformă într-o întâlnire anticipată cu gloria lui Dumnezeu în Isus din Nazaret înainte de învierea sa după moartea pe cruce.

Pentru a ţine cont: În afară de duminica a doua din Postul Mare, liturgia Bisericii ne dăruieşte de-a lungul ciclului anual o altă dată pentru a reflecta asupra misterului schimbării la faţă a Domnului: e vorba de sărbătoarea Schimbării la Faţă, care se celebrează la 6 august.

Alte texte biblice pentru a confrunta: Mt 17,1-8; Lc 9,28-36; Mc 5,37; Mc 14,40; Mc 16,5.

Pentru a continua aprofundarea acestor teme se poate vedea în dicţionar cuvântul “Glorie, a glorifica, glorios”.

Întrebări pentru lectură

- Cât timp trece de la evenimentul anterior până la urcare pe muntele înalt?

- Cu cine urcă Isus?

- Ce se schimbă în Isus? Cum este descrisă transformarea sa?

- Cine apare în scenă?

- Ce poate să însemne că Ilie (mare profet) şi Moise (mare legislator) “stăteau de vorbă” cu Isus?

- Ce vrea să facă Petru? Ce-i spune lui Isus?

- Ce sentiment îi cuprinde pe discipoli?

- Ce ne spune Marcu în privinţa cuvintelor lui Petru? Sunt ele coerente?

- Ce spune “glasul” din mijlocul norului?

- De cine trebuie să asculte ei?

- Găsesc discipolii “originea” glasului?

- Ce le porunceşte Isus discipolilor atunci când coboară de pe munte?

- Până când vor trebui să ţină secret ceea ce au văzut şi au auzit?

- Petru, Iacob şi Ioan înţeleg realmente ce înseamnă “a învia”?

2 – MEDITAŢIA

Ce-mi spune? Ce ne spune?

Întrebări pentru meditaţie

- Simt că Isus mă ia pe un “munte înalt” pentru ca să fiu singur împreună cu El?

- Ce înseamnă pentru mine astăzi episodul global al schimbării la faţă?

- Am experimentat în viaţa mea că Isus se schimbă la faţă, adică mă face să cunosc puterea şi gloria sa ca Dumnezeu şi Domn? În ce situaţii?

- Păstrez “în memoria mea” experienţa schimbării la faţă sau pun accentul mai mult pe experienţele de dezolare?

- Percep eu că schimbarea la faţă poate să aibă loc astăzi în viaţa mea printr-o experienţă puternică de întâlnire cu Isus în rugăciune şi în viaţa sacramentală?

- Unde stau nemişcat astăzi: pe culmea întâlnirii cu Dumnezeu, în valea dezolării şi a suferinţei, la urcarea muntelui pentru întâlnirea cu Domnul?

- Am ispita lui Petru de a rămâne pe “culmea experienţei mistice” a schimbării la faţă şi să nu mă decid să cobor această experienţă la realitatea vieţii mele zilnice? Caut să aduc experienţa rugăciunii în viaţa de toate zilele?

- Mă “înspăimântă” că Dumnezeu revelează gloria sa şi puterea sa în faţa vieţii mele sărace şi mici?

- Las ca “glasul” Tatălui să confirme o dată şi de o mie de ori că Isus este Fiul său iubit şi predilect?

- Ascult de Fiul iubit şi predilect al Tatălui?

- Pe drumul de pocăinţă al Postului Mare ce înseamnă a-l asculta pe Isus care-mi povesteşte că va învia?

3 – RUGĂCIUNEA

Ce-i spun? Ce-i spunem?

Pentru a-i răspunde lui Dumnezeu în rugăciunea acestei Lectio divina poate fi folosită prefaţa de la Liturghia din Sărbătoarea Schimbării la Faţă (6 august), care ne oferă un rezumat frumos şi concis al acestui mister aşa de important din viaţa lui Isus.

Spune aşa:

El şi-a dezvăluit mărirea în faţa martorilor pe care i-a ales

şi le-a arătat înfăţişarea trupului său omenesc

scăldată în negrăită splendoare

ca să întărească inimile ucenicilor săi în faţa scandalului Crucii

şi să proclame că va ajunge şi trupul Bisericii

la slava care a strălucit minunat în El însuşi, Capul ei.

4 – CONTEMPLAŢIA

Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm mesajul?

Contemplaţia este în sine un moment de transfigurare a Domnului în faţa credinciosului. Înseamnă a percepe cu toată sensibilitatea propriei vieţi forţa şi puterea lui Dumnezeu ca ceva realmente prezent şi activ.

Pentru aceasta, propunerea pentru contemplaţie va fi găsirea unui timp propice pentru a merge în faţa tabernacolului din biserica din cartierul tău sau din localitatea ta pentru a căuta să ai o întâlnire cu Domnul transfigurat.

Un Dumnezeu care anticipă ora Paştelui său pentru ca să te poţi bucura cu anticipaţie de forţa învierii.

Merită de stat în faţa tabernacolului într-o poziţie comodă, într-un moment când nu există multă lume şi, din adâncul tăcerii, să percepi prezenţa misterioasă a Domnului transfigurat în hostiile din tabernacol.

5 – ACŢIUNEA

La ce mă angajez? La ce ne angajăm?

Propuneri personale

- A face un “itinerar al vieţii”, un “itinerar istoric personal”, notând principalele momente ale transfigurării individuale, familiare, ecleziale şi sociale.

- Strădania constantă de a căuta să aduci în viaţa ta ceea ce ai meditat în rugăciune.

Propuneri comunitare

- Conversează în grupul tău de prieteni cu care faci Lectio divina despre relaţia care se poate stabili între “misterul schimbării la faţă a lui Isus” şi “Lectio divina“. Gândiţi-vă în ce măsură dinamica lui Lectio divina este sau nu o urcare, prin lectură, meditaţie şi rugăciune, pe vârful contemplaţiei şi, de acolo, o coborâre la “acţiunea” de toate zilele.

- Dacă propunerea anterioară este pozitivă, adică dacă se poate stabili o relaţie salutară, faceţi o schemă pe un afişier sau pe o tăbliţă şi folosiţi-o pentru a-i învăţa pe alţii Lectio divina.

FSC Ritul latin