Start > Ritul bizantin > Botezul Domnului

Botezul Domnului

6 January 2009
2,685 afișări

Autor: pr. Ion Cârciuleanu
Copyright: ADMD.info
Botezul Domnului

Glasul Domnului peste ape strigă grăind: “Veniți de luați Duhul înțelepciunii, Duhul înțelegerii, Duhul temerii de Dumnezeu, a lui Hristos celui ce s-a arătat”.

Azi se sfințește firea apelor și se desparte Iordanul și își întoarce curgerea apelor sale văzând pe Stăpânul botezându-se. Ca și stropii de apă din râul Iordanului se cutremură și inimile noastre azi la marele Praznic al Botezului Domnului când ne e dat să vedem cu ochii noștri sufletești smerenia până la umilință a Împăratului tuturor, care urmează să fie botezat în Iordan de mâna robului, ca sfințind firea apelor, Cel fără de păcate să ne facă nouă calea la nașterea a doua prin apă și prin Duh și să ne întoarcă pe noi la slobozirea cea dintâi. Ce măreție profundă de vedere cerească a trebuit să fi fost atunci pentru pământeni, când s-au deschis cerurile cu toată splendoarea lor neînchipuită de oameni și s-a arătat Sfânta Treime în chip deplin, cea de o ființă și nedespărțită; Tatăl Cel ce a grăit: “Acesta este Fiul Meu, cel iubit întru carele bine am voit;” Fiul Isus Hristos Cel ce se boteza în apele Iordanului și Duhul Sfânt, arătat în chip de porumbel ce stătea deasupra lui Isus.

Praznicul de azi în vorbirea Sfinților Părinți și cărților bisericești se numește Epifanie, adică arătare, pentru că Sfântul Ioan Botezătorul a arătat lumii pe Isus când Acesta a venit la el să se boteze zicând: “Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii” (Ioan 1, 29).

Puterea Sfintei Treimi, care a sfințit apele și le-a dat putere tămăduitoare și înnoitoare de viață, ne sfințește și pe noi prin sfânta taină a Botezului, fără de care nu putem fi membri ai împărăției lui Dumnezeu și în lipsa căruia nu putem trăi o viață duhovnicească, căci zice Domnul nostru Isus Hristos: “Amin, Amin grăiesc ție, de nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre întru împărăția lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este și ce este născut din Duhul, duh este”. Sfânta Scriptură, și după Sfinții Părinți, ne arată într-un tot că scopul întrupării Mântuitorului a fost mântuirea noastră, a oamenilor.

Sfântul Maxim mărturisitorul zice: “Întrupându-se din Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, Isus ne-a arătat chipul unei viețuiri de formă dumnezeiască și dându-ne porunci sfinte și făgăduind împărăția cerurilor celor ce-și vor orândui viața după ele, suferind pătimirea cea mântuitoare și înviind din morți, ne-a dăruit nădejdea învierii și vieții veșnice”.

Deci chipul unei viețuiri cerești în trup omenesc ne-a arătat nouă Isus Hristos. Dar El nu ne-a adus numai un model îndepărtat ci “suindu-se la cer… ne-a trimis pe Duhul Sfânt ca arvună a vieții veșnice” cum spune același sfânt.

Începutul vieții celei după voia lui Dumnezeu și arvunirea mântuirii se primesc în Taina Sfântului Botez, cea dintâi dintre cele șapte Taine ale Legii lui Hristos. Nu este tot una Botezul lui Isus Hristos, a cărui pomenire o facem astăzi cu botezul celor ce veneau la Ioan sau cu Botezul pe care-l primesc astăzi credincioșii.

Botezul lui Ioan era un simbol, o pregătire în vederea primirii credinței și a Botezului pe care avea să-L aducă omenirii Isus prin trimiterea Duhului Sfânt la Cincizecime. “Eu unul vă botez cu apă, El însă (adică Isus) vă va boteza cu Duhul Sfânt” zice Ioan însuși spre a deosebi botezul său de Botezul creștin numit și Botez cu foc, sau Botezul cu Duhul Sfânt (Marcu, 1-8; Matei 3, 11; Fap. Ap.

1, 5) pentru că a fost așezat de drept la Pogorârea Duhului Sfânt în chipul limbilor “ca de foc”. Domnul Isus Hristos nu s-ar fi botezat fiindcă ar fi avut nevoie de curățire de păcate. Isus a fost om asemenea nouă întru toate, afară de păcat (Evrei 4,15). Cei ce confundă aceste botezuri învățând, de pildă, că botezul trebuie făcut la vârsta de 30 de ani, ca Isus, sau când omul “e mare”, dovedesc că nu cunosc nici rostul Botezului Mântuitorului, acela de a fi arătat lumii ca fiind Mesia cel prezis de prooroci, nici valoarea Tainei Sfântului Botez al Legii celei noi, prin care credincioșii se nasc la viața cea întru Hristos, prin moartea trupului păcatului, cu alte cuvinte – se fac părtași roadelor venirii lui Isus în lume.

Trebuie să știm că Sfântul Botez este o Taină, una din cele șapte Sfinte Taine, întemeiată de Isus, prin care credinciosul primește iertarea păcatului strămoșesc cu care ne naștem cu toții, și a păcatelor personale în cazul botezării adulților, săvârșite până la Botez.

Este Taina prin care primim înfierea (Galateni 4, 5) adică actul prin care Dumnezeu ne primește ca fii prin Har. Nu e deci un simplu simbol cum li se pare unora, căci simbolul, oricare ar fi, nu poate da curățire de păcate. Este Taina primirii omului în împărăția de har a lui Hristos.

Se cuvine să mai știm că nu sunt mai multe botezuri, ci unul singur, “Un Domn, o credință și un Botez”, cum spune hotărât Sf. Apostol Pavel (Efeseni 4, 5).

El reprezintă moartea și Învierea Domnului, ambele unice. În botez ne facem părtași morții și Învierii lui Hristos, iar repetarea lui e o batjocură adusă morții și Învierii Lui.

Prin Botez Dumnezeu vine în întâmpinarea credinciosului oferindu-i harul Său. Primirea Botezului nu este deci urmarea unui merit al omului, ci totdeauna un dar al milei și iubirii de oameni a lui Dumnezeu, arvună a mântuirii. Arvună a harului Sfântului Duh se numește această Taină pentru că prin ea Hristos sădește în sufletele credincioșilor, în chip tainic, rădăcinile vieții duhovniceș ti. “Ne-am îngropat împreună cu El prin Botez, în moartea (Lui), așa încât după cum Hristos a înviat din morți prin mărirea Tatălui, tot așa și noi să umblăm întru înnoirea vieții” (Rom. 6, 4).

Acest cuvânt îl tâlcuiește un Sfânt Părinte așa: a umbla întru înnoirea vieții înseamnă a trăi aici, pe pământ, deodată și viața vremelnică pentru care ne-am născut trupește și pe cea veșnică pentru care ne-am născut prin Botez. Omul duhovnicesc se naște prin Botez, primește pecetea chipului lui Hristos și apoi o viață întreagă se desăvârșește prin împlinirea poruncilor pentru viața veșnică. Prin Botez, Hristos altoiește măslinul cel sălbatec, spre a aduce roadele de dreptate (Rom. 11, 17-24).

Mulți din cei botezați nu trăiesc o viață demnă de numele de creștin. Acesta este un adevăr dureros, o dovadă a călcării făgăduinței făcute în Sf. Botez de a se lepăda de Satana și de a se uni cu Hristos. Sfinții Părinți ne arată că în Sf. Botez primim în dar cu totul desăvârșit dumnezeiescul har; că acest har intră în partea cea mai dinăuntru a sufletului nostru ca într-o sfântă a sfintelor din biserica lăuntrică a inimii noastre, dar că nimeni, nici harul lui Dumnezeu, nici satana, nu silește voia noastră. (Marcu Ascetul, Filocalia I pag. 276).

Harul se ascunde în adâncul minții din însăși clipa când ne-am botezat dar își acoperă prezența față de simțirea minții (idem pag. 369).

Din aceste cuvinte ale Sfinților Părinți ne putem da seama, deci, că Sfântul Botez este desăvârșit, dar nu desăvârșește pe cei ce nu împlinesc poruncile lui Dumnezeu.

Așa dar, Botezul nostru este bun și desăvârșit, dar numai pe măsura înaintării sufletului în fapte bune și trăire duhovnicească își descoperă harul dumnezeiesc și bunătatea lui în minte și inimă.

Cum am putea fi noi, creștinii, indiferenți la această taină fundamentală între tainele creștine, care este Sfânta Taină a Botezului. Ea ne șterge păcatul strămoșesc și toate celelalte păcate și ne dă nevinovăția primei perechi de oameni, așezate în rai.

Cum am putea fi noi disprețuitori ai Sfântului Duh, pe care îl primim în ființa noastră și care ne dă sănătatea trupului și sufletului; și cum am putea noi uita datoria mare de a respecta obligația primită prin taina Sfântului Botez de a duce o viață curată și plăcută lui Dumnezeu, o viață sănătoasă și fericită pentru noi.

Neglijarea și izgonirea din sufletele noastre a darurilor primite prin taina Sf. Botez înseamnă dezertarea din împărăția lui Dumnezeu, pedepsirea cu pierderea vieții veșnice.

Aceeași “măreție care a înconjurat Botezul Domnului nostru Isus Hristos ne înconjură și botezul nostru, intrarea noastră ca membri în împărăția lui Dumnezeu. În numele Sfintei Treimi ne botezăm și noi și primim darurile Duhului Sfânt.

De aceea să avem grijă ca darurile primite prin taina Sf.

Botez să înflorească în sufletele noastre tot mai frumos și mai plăcut Domnului și ele niciodată să nu se vestejească prin păcatele nemărturisite și nevindecate prin căință și îndreptare, sau să se întunece prin învățături străine, greșite și rele.

Să ne aducem aminte cu vreme și fără vreme de făgăduința Domnului nostru Isus Hristos făcută celor credincioși: “Iată eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșit”.

Botezul Domnului este astăzi un îndemn pentru noi toți la curățenia gândurilor, a faptelor, a vieții. E pildă de supunere către Dumnezeu. E cuvânt de înțelegere pentru purtare mai bună, mai înțelegătoare, mai aplicată spre desăvârșirea vieții creștinești. E roua darului dumnezeiesc, care face să putem crește sănătoși în Domnul și puternic înarmați pentru a înlătura orice ispită a Satanei.

Pentru toate acestea să lăsăm azi ca apa sfințită să ne spele de toate răutățile de până acum. De toate pornirile rele. De toate înclinările păcătoase. Să lăsăm ca Arătarea Domnului în lume să fie făclia vieții noastre. Mângâierea noastră. Puterea noastră. Să deprindem mintea de a gândi și a face binele. A lucra dreptatea. A iubi adevărul. Anădăjdui mântuirea. A îmbrățișa sfințenia. A crede și a lucra pentru viața viitoare, pe care o vom dobândi numai dovedind că am înțeles că suntem fiii lui Dumnezeu și împlinim poruncile Lui. Aș dori ca inima noastră să fie izvor nesecat de milă și de jertfă. Casa binecuvântată de rugăciune curată. Îndemn statornic la fapte bune. Pildă puternică de alipire către Dumnezeu.

Sămânță bună, care să rodească însutit și faptele îndurării trupești și sufletești. Școală activă a povețelor bune, a îndemnurilor sănătoase, în duhul Evangheliei lui Hristos.

Și atunci inima va fi pavăza credinței noastre, coiful mântuirii noastre, și sabia Duhului va oglindi spre ceruri întreaga noastră lucrare și ne va arăta cu adevărat fii ai lui Dumnezeu, prin viața noastră.

Așa ne vrea Biserica! Așa ne vrea Dumnezeu! Dar să ne întrebăm: Cum vrei să fie sufletul tău? Botezul Domnului, fiecăruia din noi ne-a deschis Cerul, raiul, fericirea vremelnică și veșnică. Le primești? Te vei face vrednic să le poți primi? Să ne hotărâm. Chiar acum pentru o viață plăcută lui Dumnezeu.

“Să cântăm, deci, azi noi, credincioșii, mărirea facerii de bine a lui Dumnezeu cea pentru noi, că făcându-se Om pentru păcatul nostru, pentru curățirea noastră se curățește în Iordan, unul cel curat și nestricăcios, sfințindu-ne pe noi și apele și zdrobind capetele balaurilor în apă.

Deci să luăm apă cu veselie, fraților, că darul Duhului nevăzut se dă celor ce iau cu credință de la Hristos Dumnezeu și Mântuitorul sufletelor noastre”. Amin.

Text preluat de pe ADMD.info cu acordul parohiei Adormirii Maicii Domnului.

Ritul bizantin