Start > Ritul latin > Botezul Domnului

Botezul Domnului

10 January 2009
1,643 afișări

Autor: Diverși alți autori
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica I-a de peste an - Botezul Domnului (Anul B)

“De ce vă irosiți banii pentru ceea ce nu vă hrănește
și munca voastră pentru ceea ce nu vă satură?” (Is 55,2)

În noaptea extazului său mistic (23 noiembrie 1654), Blaise Pascal l-a auzit pe Isus spunându-i: “Mă gândeam la tine în agonia mea; din sângele meu vărsat de mine pe cruce, o picătură a fost pentru tine”. Parafrazând textul prezent în opera Cugetări a filosofului și teologului francez, putem auzi astăzi vocea lui Isus care ne spune: “Mă gândeam la tine în timpul botezului meu. Pentru tine am coborât în Iordan, pentru tine a coborât Duhul Sfânt, pentru tine a răsunat vocea Tatălui, ca tu să primești botezul, harul și credința”.

Plecând de la această premisă – că Isus se gândea atunci la noi – să vedem noi la ce ne gândim acum, astăzi când medităm acest mister al botezului său. Și-a făcut loc în inima și mintea noastră cuvântul lui Dumnezeu pe care tocmai l-am proclamat?

Pare paradoxal să vedem – așa cum ne prezintă evanghelistul Matei – că Isus, om adevărat și Dumnezeu adevărat, lipsit de orice păcat, primește botezul, botez despre care noi știm că este spre iertarea păcatelor. Cel fără de păcat s-a coborât în Iordan și s-a lăsat botezat nu pentru că avea nevoie de purificare, ci pentru că apele aveau nevoie să fie sfințite de el; s-a botezat nu pentru că “mulți mergeau la Ioan să fie botezați” sau pentru că “așa era moda”, ci pentru ca să fie exemplu pentru toți și tot mai mulți să vină și să primească apoi botezul său, botezul cu Duhul Sfânt; s-a lăsat botezat pentru ca privind la el, modelul nostru în toate, și noi să facem întotdeauna totul pentru “a se împlini toată dreptatea”, voința și planurile lui Dumnezeu.

De asemenea, paradoxal ni se poate părea adevărul învățat de apostolul Ioan în lectura a II-a a acestei sărbători: “Dragostea lui Dumnezeu aceasta este: să păzim poruncile lui; iar poruncile lui nu sunt grele”. Sunt sau nu sunt grele poruncile lui Dumnezeu pentru aceste timpuri? Sunt grele pentru noi, cei adunați acum aici? Este greu să-l iubești pe Dumnezeu? Să-l iubești pe aproapele? Ca să amintim doar două din porunci. Cum să nu fie greu să-l iubești aproapele care îți spune una și face alta, care azi dă o lege și mâine acționează împotriva ei?! Cum să nu fie greu să-l iubești pe cel care folosește violența verbală și/sau fizică împotriva ta, neținând cont dacă ești vinovat sau nevinovat, copil, tânăr sau bătrân, femeie sau bărbat?! Cum să-l iubești pe aproapele care dacă nu reușește să te fure, te minte, iar dacă nu te minte, te exploatează, iar dacă nu reușește nici asta încearcă mereu și mereu altceva?! Și cum să-l iubești pe Dumnezeu care pare că nu intervine deloc să elimine sau măcar să schimbe astfel de realități?! Cum? Așadar, poruncile lui sunt grele sau ușoare? Sunt ușoare pentru cel ce are o credință puternică în Isus, Fiul lui Dumnezeu, cu ajutorul căruia putem învinge această lume și toate dificultățile și nedreptățile ei. Pentru cei care vor să răzbească singuri, poruncile sunt o povară, trăirea evangheliei devine insuportabilă, iar Dumnezeu li se pare prea departe ca să le audă strigătul disperat după un ajutor nesperat.

Și tot la fel de paradoxală – mai ales pentru aceste vremuri de criză – poate părea chemarea profetului Isaia: “Voi care sunteți însetați, veniți la apă; chiar dacă nu aveți bani, veniți; veniți și procurați-vă grâu fără bani și mâncați; procurați-vă vin și lapte, fără să plătiți nimic”. Cine mai dă astăzi ceva gratis?! Nu, nu este un paradox, ci este o realitate! Spre dezamăgirea tuturor oamenilor de afaceri – mai ales a celor preocupați doar de câștig – există cel puțin trei persoane care străbat istoria și timpurile și care oricând dau cu generozitate totul gratuit: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Dumnezeu cel întreit în persoane, prezent la Botezul lui Isus în Iordan, vine mereu în întâmpinarea noastră cu oferte care contrazic timpurile și uimesc orice așteptare și aceasta pentru că “gândurile lui nu sunt gândurile noastre și căile noastre nu sunt căile lui”. Cum beneficiem de această ofertă? Ce trebuie să facem? “Ascultați și veți trăi”, spune Domnul.

În primul rând să ascultăm și să nu ne irosim “banii și munca” (a se citi talanții, darurile și harurile sale) pe ceea ce nu ne hrănește și nu ne satură. În al doilea rând, în toate dificultățile vieții, în încercările noastre, dar și în momentele de bucurie, să-l căutăm pe Domnul. Să-l căutăm acum cât mai poate fi găsit, să-l chemăm acum, când este atât de aproape de noi. Și în al treilea rând, să trăim mereu cu credința în cuvântul său, în atotputernicia sa și în înțelepciunea planurilor sale, căci cuvântul care iese din gura lui nu se întoarce fără rod, ci face ceea ce vrea el și își împlinește întotdeauna misiunea.

Veniți, apropiați-vă, înălțați-vă inima și mintea și să privim împreună aceste mari minuni paradoxale: “soarele dreptății care se spală în Iordan, focul care se scufundă în apă și Dumnezeu care este sfințit de un om”, cum ne învață sfântul episcop Proculus; să ne lăsăm copleșiți de dragostea sa care ne ajută nu doar să înțelegem că poruncile lui nu sunt grele, ci să și trăim aceste porunci; să admirăm bunătatea și gratuitatea lui Dumnezeu față de noi, în orice timp: pace sau război, criză sau belșug, suferință sau fericire.

Aceste trei “paradoxuri” prezente în cele trei lecturi aduc după ele trei invitații pentru această zi: botezul celui fără de păcat ne invită la o adevărată cercetare asupra modului în care ne amintim și trăim propriul botez. Poate că astăzi nu trebuie să vorbim atât despre botezul Domnului, cât mai ales despre botezul nostru: cum îl trăim? Îl trăim? Să vedem angajamentele părinților noștri de la botez, angajamente pe care apoi și noi, ca părinți sau nași, ni le-am luat: vă lepădați de Satana și de păcat pentru a trăi în libertatea copiilor lui Dumnezeu? Ne lepădăm de faptele și ademenirea celui rău, pentru a nu ajunge sub stăpânirea păcatului? Ne lepădăm de trufia celui care este începutul și cauza oricărui păcat? Ne lepădăm? Cuvintele spun da, dar faptele, gândurile noastre ce spun? Cum sunt? Credem noi în Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt? Credem sfânta Biserică Catolică, în împărtășirea sfinților, iertarea păcatelor, învierea morților și viața veșnică? Să lăsăm faptele noastre să vorbească despre credința noastră: când ne-am rugat ultima dată mijlocirii sfinților? Când ne-am spovedit? Când ne-am rugat pentru cei răposați?

Alături de această invitație, conștientizarea adevărului că poruncile Domnului nu sunt grele, ne cheamă la trăirea cu mai multă responsabilitate a tuturor poruncilor divine, nu selectiv și nici arbitrar. Drumul nostru spre victoria împotriva acestei lumi trece prin împlinirea poruncilor și prin bucuria de nedescris pe care o aduce această împlinire. Suntem invitați astăzi să descoperim și să facem loc în viața noastră acestei bucurii, bucuria victoriei asupra lumii, asupra păcatului, asupra tuturor dificultăților. Suntem hotărâți să dăm curs acestei invitații? Bucurați-vă căci poruncile lui nu sunt grele, iar păzirea lor asigură victoria!

Și nu în ultimul rând, paradoxul gratuității în vremurile de criză ne invită să ne cercetăm și să vedem cum ne risipim noi banii și talanții primiți. Ia să vedem: care este ultima noastră investiție, ultima noastră achiziție? O nouă virtute sau un nou viciu? O luare de poziție împotriva răului și a păcatului sau o promovare a lor? Folosim noi ceea ce avem sau ceea ce suntem pentru a fi asemenea lui Ioan Botezătorul, înainte mergători ai Domnului ce va veni cu putere sau risipim totul și prin viața noastră spunem tuturor că nu ne pasă? Strigăm împotriva răului, a păcatului? Chemăm la convertire?

Aceste paradoxuri și invitații ne ajută să înțelegem că botezul Domnului nu este un eveniment de cândva, un eveniment cu care nu avem nimic în comun și care nu ne spune nimic, ci este o realitate actuală, este aici pentru noi cei de acum pentru ca privind la el să putem lăsa un pic preocupările străine de suflet. Sărbătoarea de astăzi este: amintirea botezului nostru, invitație la bucurie și chemare la investiții pentru Dumnezeu și mântuirea sufletului. Să trăim această zi ca fii ai Tatălui, frați ai Fiului și temple ale Duhului Sfânt bucurându-ne de poruncile Domnului și de darurile lui! Cine face astfel trăiește propriul botez și cinstește și botezul Domnului. Amin.

pr. Laurențiu Dăncuță

Ritul latin