Start > Ritul latin > Predică pentru ziua de Crăciun

Predică pentru ziua de Crăciun

23 December 2008
933 afișări

Autor: pr. Felician Tiba
Copyright: Predici.cnet.ro
Nașterea Domnului (Liturghia din zi) (Anul B)

Multe sunt formele pe care poate să le ia astăzi un cuvânt. De la cele mai sofisticate programe de computer, care pot da cuvântului scris orice formă și mărime și culoare, la cele mai complicate sisteme de televiziune digitală, radio, telefonie fixă sau mobilă și de ce nu, la cea mai cunoscută formă, cea prin viu grai.

De la un om la altul, de la o generație la alta și de la o națiune la alta, cuvântul a fost din totdeauna mijlocul prin care oamenii și-au transmis și cele bune și cele rele.

În această multitudine de forme de transmitere a cuvântului, Dumnezeu alege pentru omenire una inedită: alege să-i dea Cuvântului său un trup, iar astăzi, în ziua de Crăciun, după pregătirea din timpul celor patru săptămâni din Advent, celebrăm nașterea Cuvântului lui Dumnezeu, în pruncul din ieslea de la Betleem.

Mult au așteptat cei din vechime împlinirea promisiunii făcute de Dumnezeu imediat după căderea primilor oameni în păcat. De la o generație la alta, de la un eveniment la altul, poporul ales a trăit fiecare moment cu emoția venirii Mesiei.

Profeții și dintre ei în mod special Isaia, cel din a cărui carte face parte și prima lectură de astăzi, se face vocea acestui popor, cu răbdarea aparent la capăt. Pentru ei fiecare mesager, fiecare predică, fiecare personalitate devenise un semn, un crainic al păcii. Cu toții, deși nu e venit, îl văd parcă în mod anticipat pe Mesia, iar prezența lui îndeamnă la bucurie. Se mulțumesc însă să constate că o astfel de realitate continuă să rămână doar la nivel de cuvânt.

Mulți ani mai târziu va sosi însă și Cuvântul mult așteptat; o așa-zisă invenție a lui Dumnezeu pentru omenire.

Nici un computer și nici o altă formă de mașinărie nu a reuși și nu va reuși vreodată să dea viață unui cuvânt așa cum Dumnezeu-Tatăl a dat viață Cuvântului său, un Cuvânt pe cât de vechi pe atât de nou: vechi pentru că este din veșnicie Dumnezeu, nou pentru că s-a întrupat în timp, pentru noi cei de astăzi, acum circa două mii de ani.

Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu! Un mare mister și în același timp o mare minune, un gest față de care omenirea trebuie să fie mereu recunoscătoare.

În zilele noastre mulți părinții sunt plecați în străinătate. Sporadic aceștia își sună sau poate scriu copiilor. Nimic însă din toate acestea nu poate și nu va putea înlocui vreodată prezența lor.

În Vechiul Testament, Dumnezeu a ales regi, a dat cele zece porunci, i-a permis regelui Solomon să construiască templul, a încurajat poporul ales prin profeți atunci când a fost în exil, dar nimic din toate acestea nu l-a convins pe Israel de iubirea nemărginită a lui Dumnezeu. Atunci, Dumnezeu, în planul său de iubire și de mântuire a omenirii căzute în păcat, s-a hotărât să vină personal să răscumpere ceea ce era decăzut.

Astfel, în ieslea de la Betleem celebrăm coborârea vizibilă a lui Dumnezeu printre oameni, un fel de întoarcerea a părinților din străinătate la copii lor de acasă, deși asemănarea este lipsită de proporții.

Așa cum copilul știa că are părinții departe și îi dorea aproape, la fel, omenirea știa că Dumnezeu există, pentru că de el fusese creată, dar din cauza păcatului, îl simțea la distanță.

În ieslea de la Betleem, Cuvântul făcut trup vine să fie aproape de noi, se face unul asemenea nouă afară de păcat, îmbrățișează natura noastră slabă, îndurând frigul, foamea, exilul, refuzul oamenilor, apoi marginalizarea mai marilor templului și a societății și în cele din urmă, moartea pe cruce.

Pentru acestea a venit Isus pe pământ!

Sunt aproape 20 de ani de la revoluția din 1989. Atunci, oamenii au strigat “libertate”. Se dorea o libertate de sub dominația comunistă, iar oamenii au fost liberi. A fost o libertate care a dus la creșterea infracțiunilor, a avorturilor, a libertinajului, a modului de exprimare, o libertate care de multe ori a însemnat și înseamnă o viață fără Dumnezeu.

Acum două mii de ani, Cuvântul făcut om în ieslea de la Betleem a venit cu același mesaj de libertate, dar ce diferență între libertatea obținută prin sânge, cu e cazul celei de la revoluția din 1989 și libertatea obținută prin iubire, cum e cazul celei oferite de Fiul lui Dumnezeu!

Primul mod de a fi liberi ne dă posibilitatea, cu răspunderea de rigoare, evident, să dăm în cap cui vrem, să facem ce vrem, să ascultăm sau nu de o autoritate, într-un cuvânt să facem ce vrem. În schimb, al doilea mod de libertate, total diferit de primul, ne dă posibilitatea să facem ce vrem, dar numai în iubire.

Sf. Augustin spunea în predicile sale: “Iubește și fă ce vrei!”, considerând că în iubirea înțeleasă din punctul de vedere al lui Dumnezeu, nu poți comite sau dori răul.

Așadar, celebrăm astăzi în ziua de Crăciun pe Cuvântul care a adus în lume adevărata libertate, cel care a ostoit dorul nostru după Dumnezeu. Ce mai rămâne de făcut?

Rămân multe de făcut!

Mai întâi trebuie să redimensionăm în sufletul nostru importanța Crăciunului, a nașterii lui Isus pentru noi și pentru lumea întreaga, o naștere care ne responsabilizează, nu numai ne determină să facem cadouri, așa cum se fac de Crăciun.

Apoi, legat de relația cu aproapele, dacă Isus nu a fost acceptat nici măcar să se nască în condiții umane, având în față o astfel de “lecție” de egoism din partea omenirii, să ne deschidem necesităților reale ale aproapelui nostru: nevoii de iubire, de iertare, de toleranță, de încredere, etc, conștienți în fiecare moment că “Ceea ce ați făcut unui mai mic, mie mi-ați făcut”.

Nu în cele din urmă, să re reînnoim sufletește. Să lăsăm hotărârile bune să ia locul urii, dușmăniilor din noi, părtinirilor, diferențelor pe care poate le facem. Să ne eliberăm profitând de libertatea pe care ne-o dă mântuirea adusă de Isus în ieslea de la Betleem.

Iar ca hotărâre practică, spunând zilnic rugăciunea “Îngerul Domnului”, când ajungem la partea legată de întruparea Cuvântului, să facem o mică plecăciune, așa cum astăzi, la aceeași parte din Crez, Biserica ne îndeamnă să îngenunchem.

“Cuvântul s-a făcut Trup și a locuit între noi!” Să ne bucurăm că Dumnezeu a găsit o astfel de modalitate, că a făcut din Cuvântul său “filozofia și credința” vieții noastre. Amin.

Ritul latin