Predici

Sărbătorim astăzi Solemnitatea Bunei Vestiri. Este o sărbătoare a lui Cristos şi a Mariei. Este a lui Cristos pentru că Buna Vestire e momentul în care Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat. La Crăciun Biserica celebrează naşterea lui Isus, când prezenţa Mântuitorului devine vizibilă în ochii omenirii în persoana pruncului născut la Betleem. Dar Fiului lui Dumnezeu ia natura umană în momentul Bunei Vestiri. Este sărbătoarea Mariei pentru că Misterul Întrupării aparţine simultan tinerei fecioare din Nazaret, care din iubire a acceptat să coopereze la opera divină de mântuire prin primirea în sânul ei feciorelnic al Fiul lui Dumnezeu.

Venirea lui Cristos în lumea noastră, Biserica vrea să o celebreze într-un mod deosebit. Acesta este motivul sărbătorii de astăzi. Într-adevăr e un moment unic în istoria omenirii şi în Istoria Mântuirii. Cel care e Dumnezeu îşi asumă natura umană pentru ca să răscumpere neascultarea lui Adam şi infidelitatea omenirii în aceeaşi natură în care ea a fost săvârşită.

Buna Vestire este semnul împlinirii profeţiilor mesianice şi deci a profeţiei lui Isaia din prima lectură: “Iată Fecioara va zămisli şi va naşte un Fiu, iar numele lui va fi Emanuel, adică Dumnezeu este cu noi”.

Dumnezeu se revelează progresiv în Istoria Mântuiri. Se revelează astfel pentru că slăbiciunea umană este incapabilă să înţeleagă în totalitate Planul Său de Mântuire. Dar Dumnezeu îl ajută pe om întărindu-l cu harul credinţei şi pregătind împlinirea Marilor Mistere prin diferite semne profetice.

Fragmentul din Scrisoarea către Evrei proclamat în a doua lectură de astăzi exprimă sensul Misterului Întrupării, prezentând acest Mister ca Împlinirea Voinţei Tatălui. Pentru că era cu neputinţă ca sângele animalelor să spele păcatele oamenilor, intrând în lume Cristos spune: “Tu nu ai voit nici jertfe nici ofrande, în schimb mi-ai pregătit un trup; arderile de tot şi jertfele pentru păcat nu ţi-au plăcut, atunci am zis: Iată, vin, Dumnezeule, să fac Voinţa Ta”.

Cu toate că în momentul Bunei Vestiri Fiul lui Dumnezeu care se întrupa nu a pronunţat cu voce umană dorinţa de a împlini Voinţa Tatălui, Cristos pronunţă aceste cuvinte prin buzele tinerei fecioare Maria. “Fie mie după Cuvântul Tău” este răspunsul ei la propunerea divină adusă de înger.

În împlinirea misiunii încredinţate de Dumnezeu, primele cuvinte ale îngerului Gabriel sunt o invitaţie la bucurie: “Bucură-te tu cea plină de har, Domnul este cu tine, tu eşti binecuvântată între femei“. Maria e invitată la bucurie pentru că a fost umplută de har. Ea a primit plenitudinea harului care a pregătit-o pentru maternitatea propusă de înger. În această plenitudine de har Biserica va recunoaşte privilegiul conceperii imaculate. Astfel harul este izvor de bucurie pentru Maria, iar bucuria este ecoul vieţii divine din sufletul ei. Bucuria Sfintei Fecioarei era şi semnul bucuriei întregii omeniri care aştepta răscumpărarea.

Îngerul o anunţă pe Maria că va zămisli şi va naşte un Fiu care va instaura Împărăţia Mesianică, Împărăţie care nu va avea sfârşit. Numele copilului, Emanuel exprimă fidelitatea Dumnezeului Alianţei.

Maria crede mesajului transmis de înger, dar înainte de a-şi da consimţământul, întreabă: “Cum va fi aceasta?” Maria crede cele spuse de înger, dar vrea să ştie cum se vor împlini, pentru că doreşte să rămână fecioară. Atunci îngerul îi face cunoscut că, conceperea va păstra intactă fecioria ei, pentru că aceasta va fi opera Duhului Sfânt. Acelaşi Duh care i-a inspirat dorinţa de a rămâne fecioară îi şi garantează fecioria. Îngerul îi întăreşte credinţa, făcându-i cunoscută vestea că şi verişoara ei Elisabeta, “ea căreia i se zicea sterilă, a fost binecuvântată de Dumnezeu, căci la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă“.

La Buna Vestire, ca de fapt la toate Momentele Salvifice, prezenţa Sfinte Treimi este evidentă. Tatăl îl trimite pe Fiul, Fiul împlineşte Voinţa Tatălui, Duhul Sfânt coboară asupra Mariei şi cooperează la conceperea Trupului lui Cristos.

Sărbătoarea de azi ne ajută să înţelegem că nu omul este cel care se înalţă la Dumnezeu, dar, că Dumnezeu e cel care coboară în sărăcia şi suferinţa noastră. Dumnezeu respectă libertatea şi aşteaptă răspunsul şi aportul nostru.

În răspunsul ei, Maria se declară roaba Domnului încredinţându-se cu toată fiinţa şi persoana ei lui Dumnezeu. Ştim cu toţii ce este un rob? Este omul lipsit de libertate, fără nici un drept. Dar în cazul Mariei această condiţie a fost aleasă în mod liber, din iubire , din dorinţa de dăruire totală lui Dumnezeu. Este dorinţa pe care şi-a ales-o însuşi Fiul lui Dumnezeu, al cărui Născătoare devine. Ascultarea Mariei în împlinirea Voinţei lui Dumnezeu coincide cu cea a lui Cristos. E o ascultare făcută din iubire, care nu poate fi limitată de nimeni şi de nimic: nici de Irod, nici de fuga în Egipt, nici de greutăţile vieţii cotidiene, nici de drumul Calvarului. Maria ne este un model sublim de ascultare. Ea ne învaţă în ce constă această virtute: înseamnă credinţă în Cuvântul lui Dumnezeu, înseamnă voinţă şi abandonare totală în mâinile sale, înseamnă statornicie şi perseverare în împlinirea Voinţei Sale.

Maria e capodopera lui Dumnezeu. E creatura în care se oglindeşte perfect imaginea lui Dumnezeu. Ea îl purta în sânul ei pe Cristos şi nu putea păstra această bucurie numai pentru ea, de aceea aleargă la verişoara ei Elisabeta. Maria e prima misionară a Bisericii, prima vestitoare a Cuvântului lui Dumnezeu Întrupat. Tradiţia Bisericii o compară cu rugul aprins de pe muntele Horeb, care arde fără să se mistuie. Maria este mamă, fără a înceta să fie fecioară. Ea a purtat în sânul ei flacăra minunată, pe Dumnezeul Cel Viu, care a sfinţit-o făcând din ea “sfânta sfintelor“.

De aceea Sfânta Fecioara Maria e cea mai puternică mijlocitoare la Dumnezeu. Să apelăm cu încredere la mijlocirea ei. Ei ne-a încredinţat Fiul ei, spunându-i lui Ioan: “Iat-o pe mama ta“. Ioan reprezenta pe toţi fii Bisericii. Maria e Mama Bisericii, a unei generaţii noi, generaţia fiilor lui Dumnezeu şi a fraţilor lui Cristos.

Şi noi am primit la Botez alegerea şi ungerea de a fi copii ai lui Dumnezeu. Botezul a fost pentru noi prima veste bună, când Dumnezeu alegându-ne ca fii ai săi a însămânţat în noi germenul credinţei creştine.

Astăzi în Sărbătoarea Bunei Vestiri, acum în acest moment, noi în ce stare ne aflăm? Oare nu suntem pe punctul de a ne ofili? Oare nu suntem uscaţi de arşiţa păcatelor noastre? Suntem noi mesagerii şi purtătorii bucuriei şi a Speranţei creştine? Iată doar câteva întrebări ce ne pot ajuta în examinarea conştiinţei şi a fidelităţii noastre faţă de Bunul Dumnezeu.

Să o rugăm pe Sfânta Fecioară să mijlocească pentru noi la Dumnezeu harul ca asemenea ei, să răspundem cu bucurie la vocaţia pe care a primit-o. Astfel trăind ca adevăraţi creştini şi comunicând şi altora bucuria şi speranţa creştină să oglindim mereu asemenea Mariei imaginea şi prezenţa lui Cristos în lume.

Să mulţumim zilnic lui Dumnezeu şi Sfintei Fecioare pentru Marele Mister al Întrupării, rugându-ne rugăciunea “Îngerul Domnului”, la care clopotele sau cele trei momente principale ale zilei ne invită. “Roagă-te pentru noi Sfântă Născătoare de Dumnezeu, ca să ne facem vrednici de făgăduinţele lui Cristos“.

Eugen Ciuraru

volum colectiv ITRC Ritul latin