Start > Ritul latin > Solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus

Solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus

25 October 2008
764 afișări

Autor: volum colectiv ITRC
Copyright: Editura Sapientia
Inima Preasfântă a lui Isus (Anul A)

Iubirea nemărginită a Inimii lui Isus este o taină de necuprins, care nu poate fi pătrunsă prin calcule și raționamente logice. În una din cărțile sale, “Micul Prinț”, Antoine de Saint Exupery afirma: “Ceea ce este esențial este invizibil ochilor. Nu se vede bine decât cu inima, deoarece ochii sunt orbi. Cu inima trebuie să căutăm”. Cât de adevărată nu este această afirmație? Într-adevăr, atunci când cineva are inimă are și inteligență și cunoaștere, când mesajul și iubirea Inimii lui Isus sunt primite, Duhul Sfânt ne dă și puterea și harul de a le pătrunde.

Să ne propunem ca în momentele următoare să ascultăm cu o inimă curată, să răspundem cu o inimă sinceră, să trăim cu o inimă cuprinsă de harul Duhului Sfânt, singurul care poate să ne ajute să intrăm în misterul solemnității de astăzi, a iubirii nemărginite a lui Isus care l-a condus până la jertfa totală de sine încredințată Tatălui ceresc pentru răscumpărarea noastră. Coasta lui Isus din care a ieșit sânge și apă ne ajută să intrăm în intimitatea spirituală a Mântuitorului, sau după cum spune Sf. Ambroziu, este cea care ne ajută să intrăm în care liturgia de astăzi ni-l vestește: “În Inima lui Isus iubirea lui Dumnezeu s-a întâlnit cu întreaga omenire“. Aceasta înseamnă că Dumnezeu s-a apropiat de noi, ne-a privit și respectând sensibilitatea fiecăruia dintre noi, ne-a făcut capabili de a răspunde la iubirea sa. Într-adevăr, în cultul Inimii Preasfinte a lui Isus există acest adevăr: “Iubirea lui Dumnezeu s-a întâlnit cu toți oamenii”.

De fapt, iubirea lui Dumnezeu stă la ușa inimii fiecăruia dintre noi și bate pentru ca să-i deschidem. Dumnezeu ne cunoaște și ne arată atenția sa. În una din cărțile lui Blaise Pascal este scris: “Eu am vărsat această de picătură de sânge pentru tine“. Da, această afirmație este frumoasă însă realitatea este mult mai profundă. Cristos ne spune: “Mi-am vărsat pentru tine tot sângele“. Pentru iubirea sa fără limită nu există divizări și substrageri matematice; toate acestea sunt un joc omenesc. Dumnezeu însă ne iubește cu toată atenția sa și asemenea profeților din vechime ne spune și nouă, tuturor: “Eu te-am ales, te-am iubit din veșnicie; chiar înainte de nașterea ta eu te iubeam deja, pe tine, în mama și în tatăl tău“. Oare vom putea înțelege această condescendență a lui Dumnezeu, această iubire pe care ne-a dăruit-o și per care ne-o dăruiește neîncetat?

Solemnitatea Inimii Preasfinte nu ne poate lăsa indiferenți și în pasivitate, ci pentru ca să avem o adevărată viață de creștini, ne cere să ne întrebăm: cine este Isus pentru mine? Îi iubesc pe semenii mei cu adevărat, în mod personal? Ce este iubirea lui Dumnezeu? Desigur, răspunsul nostru nu trebuie să fie însoțit de anumite demonstrații teologice, dar trebuie să fie scurt, sincer, pătruns de acea lumină care vine de la Duhul Sfânt conștienți fiind că nimeni nu poate să pronunțe numele lui Isus și, mai mult, să pătrundă în iubirea Inimii sale, fără harul Duhului Sfânt.

Atunci când Isus i-a cerut lui Petru profesiunea de credință în persoana sa, Petru a afirmat: “Tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu“, iar Isus i-a zis: “Nu carnea și sângele ți-au descoperit aceasta, ci Tatăl meu care este în ceruri“. Da, Tatăl ceresc este cel care ne ajută să răspundem la întrebarea: “Isuse, cine ești tu?”. Din nefericire, câți creștini nu au cumplita ispită de a-l reduce pe Isus la nivelul lor omenesc, de a-l face să intre în categoriile lor sociale și filozofice. Uneori, poate chiar involuntar, unii chiar sunt tentați să creadă că Isus este jumătate om, jumătate Dumnezeu. Dar nu, Isus este om cu adevărat. El este singurul care-l cunoaște cu adevărat pe om, care știe ce există în om – după cum deseori afirmă Sfântul Părinte – Isus este cel care a trăit în modul cel mai sublim viața sa pământească. Și în același timp, este Dumnezeu adevărat, Fiul lui Dumnezeu, așa cum ni-l prezintă Sfintele Scripturi.

Pentru a participa la puterea Duhului Sfânt care ne reînnoiește inima și ne face capabili să pătrundem în iubirea nemărginită a Inimii lui Isus, să observăm cu sinceritate pe câți oameni îi iubim cu adevărat. Dacă privim bine vedem că avem nevoie de un fel de transplant de inimă, de iubirea pe care Dumnezeu o revarsă într-o inimă de carne pentru a o reînnoi cu harul său.

Privind în jurul noastru sau în istorie constatăm că sunt creștini lipsiți de inimă, și dacă avem tot felul de neliniști și tulburări sociale, inter-etnice sau politice aceasta se datorează și faptului că am uitat iubirea lui Dumnezeu, că nu am înțeles voința și necesitățile oamenilor, ale epocii, ale lumii întregi. Oare inima noastră a vibrat alături de cea a celor din jurul nostru, a fost atentă într-un mod deosebit la ceea ce Leon Bloy numea “crima de a nu iubi?”. Oare suntem conștienți de faptul că Domnul s-ar putea să spună într-o zi: “Eram acolo, sărac, gol, prizonier și voi nu a-ți venit la mine“. Am răspuns noi iubirii Inimii Preasfinte? Acest moment este crucial. Aceste cuvinte ale lui Isus n-au putut și nu pot să ne lase indiferenți, mai ales în această lună iunie, dedicată cultului Inimii Preasfinte. Într-adevăr, să-l rugăm pe Duhul Sfânt să ne dea o inimă nouă pentru a-l iubi pe Dumnezeu și pe semenii noștri cu însăși iubirea lui Cristos, care este o iubire gratuită, atentă, continuă, totală și fidelă.

Nu trebuie să ne fie teamă să afirmăm că iubirea Inimii Preasfinte este izvorul și garanția iubirii și a libertății noastre. Sf. Augustin a spus celebrul dicton: “Iubește și fă ce vrei”. Ce înseamnă aceasta? Nu înseamnă a face ceea ce vrei, după bunul plac, dar a face ceea ce s-a cunoscut în adevăr, în iubirea lui Isus Cristos. Astfel, poți oare să-l iubești pe Cristos și să faci tot ceea ce vrei, în mod arbitrar? Poți oare să cunoști adevărul și să trăiești în minciună? Desigur că nu, deoarece trăind în adevăr, trăiești în caritatea Duhului Sfânt care este motivul atitudinilor, deciziilor și a faptelor tale. Și tot la fel de adevărat este și contrariul: unde iubirea lui Cristos este refuzată totul devine povară și chin, iar prezența celuilalt stingherește și devine un pericol social. Acum, din nefericire, ar trebui să se spună împreună cu filozoful Nietzsche: “Dumnezeu este mort. Dumnezeu rămâne mort. Noi suntem cei care l-am ucis”, sau cu Sartre: “Celălalt este infernul“. Ce deziluzie amară și ce mare greșeală s-ar comite… Din Inima Preasfântă a lui Isus izvorăște iubirea care se dăruiește și trece peste orice frontieră chiar a discriminărilor și a emarginărilor etnice sau religioase, a suferinței sau a morții. Aceasta este adevărata iubire care îl ridică pe cel care crede că pentru el totul s-a terminat și că nu mai are încredere nici în sine însuși. Aceasta este iubirea care găsește căile cu adevărat eficace pentru a ajunge la Dumnezeu și la aproapele.

Invocând cu credință pe Duhul Sfânt, singurul care cunoaște profunzimile lui Dumnezeu, intrând în această iubire a Inimii Mântuitorului, să trăim această iubire care în dăruirea sa îi atrage pe toți la sine și care oferă adevărata pace și bucurie.

Mihai Roca

Ritul latin