Start > Ritul latin > Duminica a XXV-a de peste an

Duminica a XXV-a de peste an

11 July 2008
558 afișări

Autor: pr. Anton Iștoc
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a XXV-a de peste an (Anul A)

În Evanghelie, întâlnim mai multe pagini care apar uluitoare și paradoxale. Una dintre acestea este parabola pe care am ascultat-o: aceea a lucrătorilor trimiși în vie la ore diferite și plătiți toți în același mod.

Poate că noi ne-am obișnuit să citim și să ascultăm Evanghelia nu numai cu o atitudine de respect și reverență, dar uneori cu o atitudine excesiv de serioasă. Ceea ce ar putea sărăci înțelegerea cuvântului lui Dumnezeu din partea noastră, făcându-ne incapabili să-i culegem anumite nuanțe de umor și de ironie înțeleaptă. O ironie care nu compromite de fapt “seriozitatea” discursului, dimpotrivă! Numai că… uneori întâmpinăm dificultăți în a o culege și accepta, pentru că ne privește prea îndeaproape.

Încercați să citiți parabola lui Isus ( o povestioară simplă, simplă de tot, fără pretenții), având mereu în memorie multele discursuri pe care le auzim din partea multor politicieni, sindicaliști și literați de orice culoare și tendință, referitor la dreptate, egalitate, drepturi, echitate și așa mai departe…

Încercați să vă gândiți (mai mult pentru a zâmbi) ce ar putea spune sindicatele pe de o parte, iar pe de altă parte patronatele, în fața acestei parabole…

Fapt este că Isus nu vorbește despre politica socială, despre contractele de muncă sau despre echitate fiscală: Isus vorbește despre “împărăția cerurilor”. Și ceea ce vrea să ne facă să înțelegem prin această parabolă este tocmai că nu se poate raționa despre “împărăția cerurilor” – adică despre ceea ce privește raportul lui Dumnezeu cu oamenii și invers – cu aceeași mentalitate și după aceleași criterii prin care se gândește despre politică, raporturi sociale sau economie.

Parabola lui Isus pare a fi făcută tocmai pentru a provoca reacția auditorilor (sau a cititorilor). Și dacă suntem sinceri, probabil că va trebui să recunoaștem că și nouă ne vine să “murmurăm” împotriva unui mod de a acționa care ni se pare incorect și nedrept. Și totuși, Isus propune această parabolă evident ca o imagine a comportamentului lui Dumnezeu față de oameni.

Noi gândim că apărăm valoarea “dreptății”, și nu reușim să o concepem altfel decât în termeni de confruntare, revendicări, echitate în distribuirea sarcinilor și beneficiilor… Ni se pare “normal” ca aceasta să fie valid și în raportul cu Dumnezeu.

În timp ce Isus ne învață că criteriul de fond cu care acționează Dumnezeu față de oameni este cel al unei bunătăți gratuite și universale, care depășește orice calcul uman de merit și non-merit, fără a nedreptăți pe nimeni. Pentru că în tot cazul, faptul de a fi într-un raport de prietenie cu Dumnezeu, în comuniune cu el, nu este niciodată rodul unei cuceriri sau al unui “merit” uman, dar este un dar al lui Dumnezeu și “harul” său.

Să nu ne imaginăm că Dumnezeu nedreptățește pe cei “buni” și pe cei “drepți” (adică pe noi…) pentru că este capabil să ierte și să admită la aceeași comuniune de viață cu el chiar și pe cei pe care noi îi socotim “răi”, “păcătoși”, “delincvenți”, numai pentru că s-au convertit în ultimul moment. Chiar dacă nouă ne vine să ne gândim: “Dar atunci nu se mai merită să faci atâtea eforturi pentru a păzi poruncile lui Dumnezeu și a-și da toată străduința în îndeplinirea datoriilor în Biserică și societate!”.

Dacă gândim așa, înseamnă că nu am înțeles bine Evanghelia. A trăi în harul lui Dumnezeu și în fidelitate față de învățătura Domnului, a ne angaja pentru dreptate și dragoste, este deja “har și răsplată” în același timp.

Nu trebuie să fim niciodată geloși pe meritele noastre sau invidioși pe bunătatea lui Dumnezeu față de alții, ca și cum generozitatea sa față de alții ne-ar produce vreo nedreptate nouă. Mai bine să învățăm să ne bucurăm la gândul că Dumnezeu, Părintele milostiv, mântuiește mult mai multe persoane decât s-ar mântui prin judecățile noastre… Pentru că bucuria Sfinților crește cu cât ei văd mai mult extinzându-se milostivirea lui Dumnezeu.

Ritul latin