Predici

“Nu vă temeţi de oameni!” Astfel începea evanghelia din duminica trecută. Sfinţii PETRU şi PAUL pe care îi sărbătorim astăzi au fost oameni ca şi noi: să nu ne temem de ei, de sfinţenia lor, de desăvârşirea lor chiar dacă sunt printre sfinţii cei mai importanţi ai calendarului. Săptămâna trecută Sfântul Părinte la Angelus spunea: Credinciosul nu se sperie de nimic deoarece ştie că este în mâinile lui Dumnezeu, ştie că răul şi iraţionalul nu au ultimul cuvânt, ci singurul Stăpân al lumii şi al vieţi este Cristos, Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, care ne-a iubit până la a se jertfi pe sine murind pe cruce pentru mântuirea noastră. Cu cât creştem mai mult în această intimitate cu Dumnezeu, impregnată de iubire, cu atât mai uşor învingem orice formă de frică. În fragmentul evanghelic [din duminica precedentă] Isus repetă de mai multe ori îndemnul de a nu ne teme. Ne asigură cum a făcut cu Apostolii, cum a făcut cu Sfântul Paul arătându-i-se într-o noapte, într-un moment deosebit de dificil al predicării sale: “Nu-ţi fie frică”, i-a spus, “deoarece eu sunt cu tine” (Fapte 18,9). Aşadar ne apropiem de calea, adevărul şi viaţa acestor persoane fără teamă de oameni, doar cu frică de Dumnezeu.

Calea lor este calea convertirii, a transformării, a schimbării. Din momentul în care l-au cunoscut pe Domnul inimii lor nimic nu a mai fost ca înainte. Totul s-a schimbat. Totul s-a înnoit. Totul a fost transformat. Şi calea şi adevărul şi viaţa. Aceasta sărbătorim astăzi: puterea omului de a se schimba, de a se lăsa schimbat, înnoit de lucrarea lui Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu!

Adevărul lor este adevărul încrederii în Dumnezeu şi în oameni. Nu se teme de oameni cel care are încredere în Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu şi deopotrivă în oamenii în care el este prezent. Cristos, calea, adevărul şi viaţa, are încredere în oameni chiar şi în cei care spun despre el că este Ioan Botezătorul, Ilie, Ieremia sau altcineva, chiar dacă spun despre el că nu-l cunosc pe omul acesta, chiar dacă spun despre el cine eşti tu Doamne… La acelaşi moment al rugăciunii Angelus Papa spunea: Întărit de prezenţa lui Cristos şi încurajat de iubirea sa, nu s-a temut de martiriu nici Apostolul neamurilor, al cărui bimilenar al naşterii ne pregătim să îl celebrăm printr-un An Jubiliar special. Fie care acest mare eveniment spiritual şi pastoral să poată suscita şi în noi o reînnoită încredere în Isus Cristos, care ne cheamă să vestim şi să mărturisim Evanghelia, fără a ne teme de ceva. Vă invit de aceea, dragi fraţi şi surori, să vă pregătiţi să celebraţi cu credinţă Anul Paulin. Încredinţăm încă de pe acum această mare iniţiativă eclesială mijlocirii Sfântului Paul şi Preasfintei Maria, Regina Apostolilor şi Mama lui Cristos, izvor al bucuriei noastre şi al păcii noastre. Adevărul lor este aşadar adevărul încrederii în Dumnezeu şi în oameni. Şi tot aici îmi aduc aminte şi de paginile memorabile ale lui Nicolae Steinhardt despre Cristos ca gentleman şi cavaler: încrederea – prima calitate a boierului, cavalerului şi gentlemanului; bănuiala – trăsătura fundamentală a şmecherului. El argumenta: “Mai întâi că stă la uşă şi bate; e discret. Apoi că are încredere în oameni, nu-i bănuitor; are încredere în oricine şi nici nu se grăbeşte, avid, să dea crezare defăimărilor strecurate pe seama unui prieten al său. La şmecheri şi la jigodii reacţia numărul unu e întotdeauna bănuiala, iar neasemuita satisfacţie – putinţa de a şti că semenul lor e tot atât de întinat ca şi ei. (…) Marea taină a tuturor nenorocirilor: bănuiala. Otrava, neghina, pârjolul. Pentru creştinism bănuiala e un păcat grav şi oribil. Pentru creştinism încrederea e calea morală a generării de persoane. Numai omul îşi făureşte semenii proporţional cu încrederea pe care le-o acordă şi le-o dovedeşte. Neîncrederea e ucigătoare ca pruncuciderea; desfiinţează ca om pe cel asupra căruia este manifestată. Omul însuşi, făurit de Dumnezeu, îşi transformă pe aproapele său în persoană – printr-un act creator secund – datorită încrederii pe care i-o arată.” Da, adevărul sfinţilor pe care îi sărbătorim astăzi este încrederea în Dumnezeu şi în (Dumnezeu din) oameni.

Viaţa lor este o viaţă împreună cu, o viaţă a însoţirii, a comuniunii. Astăzi încheiem anul dedicat Bibliei şi familiei şi ne dăm seama că cei doi sfinţi pe care îi sărbătorim sunt în primul rând rodul lucrării harului lui Dumnezeu în ei, dar în al doilea rând sunt şi rodul vieţii de familie, o familie lărgită într-atât încât astăzi ne cuprinde şi pe noi. Începem astăzi anul paulin cum altfel decât neuitând faptul că şi cu acest prilej tot în, despre şi pentru marea familie a Bisericii pornim la drumul acestei iniţiative spirituale şi pastorale capabilă să trezească în credincioşi “o înnoită încredere în Isus Cristos care ne cheamă să vestim şi să mărturisim evanghelia fără nici o teamă”.

Aşadar, “nu vă temeţi de oameni!”, nu vă temeţi de sfinţii PETRU şi PAUL!

pr. Ştefan Ciubotariu

Diverşi alţi autori Ritul latin