Start > Ritul latin > A da și a primi iubire

A da și a primi iubire

23 June 2008
2,110 afișări

Autor: pr. Ernest Munachi Ezeogu
Traducere: Oana Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a XIII-a de peste an (Anul A)

Hudson Taylor a fost director al Misiunilor pentru China. La un moment dat intervieva candidați pentru misiuni. “De ce dorești să mergi într-o misiune străină?” i-a întrebat pe rând pe fiecare. “Doresc să merg pentru că Cristos ne-a poruncit să mergem în întreaga lume și să predicăm Evanghelia la toată făptura”, a spus unul. Altul a spus: “Doresc să merg pentru că milioane de oameni mor fără Cristos”. Alții au dat răspunsuri diferite. Atunci Hudson Taylor a spus: “Toate aceste motive, oricât de bune, nu vă vor fi de folos în timpuri de încercări, necazuri și posibilă moarte. Nu există decât un motiv care să vă susțină în încercări, și anume iubirea lui Cristos”.

În lectura evanghelică de astăzi, Isus îi învață pe aceia pe care îi trimite ca mesageri ai Evangheliei că trebuie să fie mânați de iubirea pe care o au față de El, și susținuți de iubirea pe care o primesc de la ceilalți. Cu alte cuvinte, a predica Evanghelia nu înseamnă doar a fi un canal al iubirii lui Dumnezeu, deoarece un canal curge într-o singură direcție. Înseamnă mai mult a fi asemenea unui cablu electric care primește curentul doar pentru a-l da mai departe, și dă curentul doar pentru a primi din nou. Rata înaltă a oboselii fizice, a epuizării psihice și a deshidratării spirituale în rândul slujitorilor bisericești are legătură cu convingerea că ei sunt acolo pentru a-i îngriji și a-i sprijini pe toți fără a se înțelege faptul că și miniștrii sacri înșiși au nevoie de îngrijire și sprijin. Isus ne spune că este o problemă de a iubi și a fi iubit, de a da și a primi.

Lectura evanghelică de astăzi este partea finală din capitolul 10 al Evangheliei după Matei, în care Isus le dă discipolilor săi o amplă învățătură despre misiune sau slujire. În prima parte a lecturii, Isus zugrăvește un portret al misionarului sau al ministrului sacru care este vrednic de numele “creștin”: “Cine își iubește tatăl sau mama mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine; și cine își iubește fiul sau fiica mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine. Cine nu-și ia crucea și nu mă urmează nu este vrednic de mine” (versetele 37-38).

Cu alte cuvinte, mesagerul lui Cristos trebuie să fie cineva care îl iubește pe Cristos în așa măsură încât iubirea pentru părinți și copii (și implicit iubirea pentru soț sau soție) primește o importanță secundară. Nu doar iubirea față de familie ci și iubirea pentru sine devine secundară. A-ți lua crucea și a-l urma pe Isus înseamnă a-ți semna condamnarea la moarte, deoarece calea crucii se încheie pe Calvarul răstignirii. Singurul mesager credibil (“vrednic”) al lui Cristos este persoana care a găsit o motivație pentru a trăi și o motivație pentru a muri, și această motivație este Isus Cristos însuși. De aceea, prima parte a lecturii se încheie cu principiul general: “Cine ține la viață o va pierde, iar cine își pierde viața pentru mine o va regăsi” (versetul 39).

A doua parte a lecturii vorbește despre mesagerul creștin nu ca unul care împarte iubire, ci ca unul care primește iubirea și ospitalitatea oamenilor. De această dată discipolul se află în postura de primitor. “Cine vă primește pe voi pe mine mă primește, iar cine mă primește pe mine îl primește pe acela care m-a trimis” (versetul 40). Mulți miniștri nu vor să accepte ajutor de la oameni. Ei cred că partea lor este doar aceea de a împărți iubire și mângâiere celorlalți. Adevărul este că persoana incapabilă să primească iubirea este de asemenea incapabilă să o dăruiască. Să ne amintim analogia cu cablul electric: un cablu care nu primește energie electrică nu poate nici să o dea. Cei mai buni misionari pe care îi cunoaștem în Africa sunt aceia care îi vizitează pe nativi și se așează pentru a împărți cu ei masa lor sărăcăcioasă. Acceptând ospitalitatea pe care o au de oferit oamenii, ei se deschid mai mult către un flux a-da-și-a-primi al iubirii.

Pentru a încheia învățătura sa, Isus îi încurajează pe oameni să fie generoși cu mesagerii săi. Să primim în inimă aceste cuvinte ale lui Isus și să acționăm în consecință după cum putem mai bine. Să ne amintim că nu trebuie să dăm aur sau argint; un pahar de apă rece este de ajuns: “Cine primește un profet pentru că este profet va primi răsplata profetului, iar cine primește un drept pentru că este drept va primi răsplata celui drept. Cine va da de băut, fie și numai un pahar cu apă rece, unuia dintre aceștia mici pentru că este discipol, adevăr vă spun, nu-și va pierde răsplata” (versetele 41-42).

Ritul latin