Start > Ritul latin > Unitate lui diversitate

Unitate lui diversitate

27 June 2008
3,227 afișări

Autor: pr. Ernest Munachi Ezeogu
Traducere: Radu Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Sfinții Petru și Paul

Într-o bandă desenată din cunoscuta serie Peanuts, e un episod în care Lucy îi cere lui Linus să schimbe canalul la televizor, amenințându-l cu pumnul. “Ce te face să crezi că poți intra aici și face pe șefa?”, întreabă Linus. “Aceste cinci degete”, îi răspunde Lucy. “Fiecare individual nu reprezintă mare lucru, dar când le îndoi așa, în pumn, devin o armă teribilă de care trebuie să te ferești.” “Ce canal spui că vrei?”, întreabă Linus, după care se retrage uitându-se cu supărare la degete: “Voi ce nu puteți să fiți la fel de organizate?”

Unitatea înseamnă tărie. Acesta este principalul gând din mințile noastre când dăm astăzi mulțumită lui Dumnezeu pentru doi mari apostoli, Petru și Paul. În timpul vieții lor, Petru și Paul nu au lucrat prea mult împreună. Petru a fost chemat direct de Isus și a primit “cheile Împărăției” (Matei 16,16-18). Este prezentat în icoane ca purtând cheile. Paul, pe de altă parte, probabil nu l-a întâlnit niciodată pe Isus față la față. Cândva un persecutor al creștinilor, el s-a convertit pe când mergea spre Damasc. Inspirația și stilul său de prezentare a evangheliei veneau din experiențele sale vizionare și carismatice. Este prezentat în icoane purtând fie o sabie, fie o carte. Petru și Paul sunt diferiți și ca nume primit: Petru a fost supranumit Apostolul Iudeilor, iar Paul Apostolul Neamurilor (adică popoarele celelalte decât cel iudeu). Paul a avut chiar și o neînțelegere cu Petru la un moment dat, despre mâncatul împreună de către creștinii evrei și creștinii din alte neamuri (Galateni 2).

Dacă Petru și Paul nu s-au înțeles întotdeauna perfect în timpul vieților lor, s-au înțeles în moarte. Amândoi au suferit aceeași moarte: de martiri, în același oraș, Roma, aproximativ în aceeași perioadă, 64-67 dC. Biserica primară i-a recunoscut pe Petru și pe Paul ca doi stâlpi ai Bisericii lui Cristos. În icoane îi vedem reprezentați pe Petru la dreapta iar pe Paul la stânga, fiecare susținând împreună, cu câte o mână, o biserică. Punându-i împreună în icoană, uniți în susținerea bisericii, Biserica transmite un mesaj tuturor fiilor ei, și anume acela că și noi trebuie să fim uniți, în ciuda diferențelor individuale și locale, în construirea Bisericii unice a lui Dumnezeu.

În Biserica primară era tendința despărțirii în diferite tabere, fiecare pretinzând că e condusă de unul dintre apostoli sau misionari. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care Paul a scris prima epistolă către Corinteni. Aceștia se împărțiseră între urmașii lui Paul, urmașii lui Petru și urmașii lui Apollo. Paul le amintește cu insistență că acești lideri umani sunt în mod egali servitori ai aceluiași Cristos. Cristos de aceea trebuie să fie în atenția lor, și nu liderii omenești. “Așa că nimeni să nu se laude cu oameni. Căci toate sunt ale voastre: fie Pavel, fie Apollo, fie Chefa, fie lumea, fie viața, fie moartea, fie cele de față, fie cele viitoare, toate sunt ale voastre. Iar voi sunteți ai lui Cristos, iar Cristos al lui Dumnezeu” (1Corinteni 3,21-23).

Dacă diviziunile dintre credincioși reprezentau o problemă în vremea lui Paul, ele s-au acutizat mai mult astăzi. Asemenea creștinilor din Corint, și creștinii de astăzi sunt divizați, unii recunoscând autoritatea unui lider bisericesc sau a altuia. Suntem asemenea degetelor lui Linus care nu se pot strânge pentru a forma un incredibil pumn. Lipsa de unitate a creștinilor este un scandal care slăbește mărturia creștină din lume. Cum pot Bisericile creștine să predice lumii iubirea și unitatea, iertarea și reconcilierea, când ele însele trăiesc în diviziune, incapabile să se ierte și să se împace între ele?

Chiar și între pereții unei aceleiași biserici se pot vedea crăpăturile diviziunii. Astăzi credincioșii sunt rapizi în a se eticheta fie ca liberali, fie ca și conservatori. Aceștia din urmă, care adesea se asociază autorității instituționale a lui Petru, cer război contra liberalilor; iar liberalii, care și-l asociază pe carismaticul Paul, cer război contra conservatorilor. Combinând sărbătorile Apostolilor Petru și Paul, Biserica îi invită pe toți copiii ei să privească dincolo de separarea conservator-liberal și să descopere nivelul profund de unitate în Cristos. Biserica lui Cristos are nevoie de piatra conducerii instituționale a lui Petru, precum și de vitalitatea viziunii carismatice a lui Paul. Unitatea creștină, asemenea unității dintre Petru și Paul, nu este o unitate în uniformitate, ci o unitate în diversitate. Astăzi Biserica ne amintește că, chiar dacă noi, ca persoane sau ca și comunități, preferăm uneori stilul lui Petru, iar alteori stilul lui Paul, nu trebuie să ne lăsăm divizați, pentru că în primul rând noi suntem urmașii Domnului nostru Isus Cristos și copii ai unui același Tată, Dumnezeu.

Ritul latin