Start > Ritul latin > Duminica a IV-a din Advent

Duminica a IV-a din Advent

29 November 2007
900 afișări

Autor: pr. Anton Iștoc
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a IV-a din Advent (Anul A)

De mai multe secole, în fiecare an, sărbătoarea Crăciunului sosește exact la 25 decembrie. Este o problemă pur calendaristică. Iar calendarul este ca și timpul: înaintează inexorabil, orice s-ar întâmpla. Tot așa, de multe secole, în ziua de 25 decembrie este “Crăciunul”, oricum ar fi timpurile și realitățile: timp de pace sau timp de război, timp de bucurie sau timp de durere… Ca și cum Crăciunul ar voi să spună pur și simplu “acea zi”, tocmai “acea dată”. Apoi știm că fiecare este liber să-l sărbătorească așa cum vrea (sau cum poate): daruri, masă copioasă, vacanțe, călătorii, plimbări… Și chiar prin participarea la Liturghia de la Miezul Nopții.

Și totuși Crăciunul nu este numai o simplă dată, “acea” zi fixă din calendar (în definitiv ce prezintă ziua de 24 decembrie care să fie aparte?). Data, ziua, a fost (chiar dacă numărată în alte feluri) dintotdeauna de când pământul se învârte în jurul soarelui. Crăciunul nu! Sărbătoarea Crăciunului a fost inventată de creștini pentru amintirea unui eveniment. Și acest eveniment este nașterea lui Isus. Nu data este cea care contează: pe scurt, alegerea acestei zile a fost cazuală. Nu este vorba chiar despre “ziua în care” s-a născut Isus: acea zi nu o cunoaștem. Ceea ce are importanță este faptul. Și acest fapt – nașterea lui Isus din Nazaret – este important în măsura în care este importantă pentru noi și pentru istoria omenirii însăși persoana lui Isus: cine era, ce a spus, ce a făcut…

“Nașterea lui Isus a fost așa”: și imediat – urmând relatarea din sfântul Matei – ne aflăm într-o lume de lucruri în care pare să se treacă de la istorie la legendă, de la concretul faptelor la incontrolabilitatea fanteziei: o tânără care zămislește “prin lucrarea Duhului Sfânt”, îngerul care-i apare în vis lui Iosif, îndeplinirea unei profeții… Poate că cineva nu s-ar putea dispensa de senzația unui anumit disconfort în fața acestei pagini din Evanghelie: și este chiar foarte ușor – din punct de vedere al scepticismului și al incredulității – să se facă ironii în acest sens, ironii ieftine. Oricum, acestea nu vor putea rezolva enigma identității personale misterioase a lui Isus din Nazaret.

În schimb, tocmai asupra acestui punct Evanghelia sfântului Matei vrea să ne atragă atenția, dincolo de orice pură curiozitate de a ști “cum s-au petrecut într-adevăr lucrurile”. Și atunci putem într-adevăr să culegem mesajul Evangheliei – cel pe care se fondează acel “de ce” al sărbătorii Crăciunului – avându-se în vedere aceste realități:

1. Isus a fost om adevărat în carne și oase, “născut din femeie” (Gal 4,4) ca orice ființă umană, a trăit pe acest pământ într-un timp și loc bine precizate: nu este un personaj al fanteziei de tipul “Era odată ca niciodată…” etc.

2. Isus a fost un evreu, pentru că s-a născut dintr-o femeie evreică (Maria), a crescut într-o familie de evrei, a fost educat conform legilor, tradițiilor și religiei evreilor din timpul său.

3. Isus era “fiul lui David”, pentru că Iosif, soțul Mariei, era un descendent al lui David; iar Iosif de fapt a exercitat față de Isus funcția umană și legală de tată cu toate efectele, chiar fără a fi “tatăl său” în sens fizico-biologic (așa cum se întâmplă în cazul unui fiu adoptiv).

4. Identitatea personală a lui Isus nu poate fi înțeleasă decât făcând apel direct la Dumnezeu însuși. Deși fiind pe deplin inserat în realitatea istoriei umane – om adevărat, evreu, “născut din neamul lui David” (cf. lectura a doua) – totuși nu se poate spune despre el “cine” era el într-adevăr numai în termeni umani. Existența pământească a lui Isus nu se explică numai prin legile biologiei și ale istoriei, dar este rodul unei explicite și directe intervenții a lui Dumnezeu în istorie, astfel încât fiul Mariei va fi numit “Dumnezeu cu noi”: nu numai un nume, dar o realitate concretă. Acea realitate pe care credința creștină o recunoaște și care constituie rațiunea de a fi, acel “de ce” al sărbătorii Crăciunului.

Ritul latin