Start > Ritul latin > Prima Duminică din Advent

Prima Duminică din Advent

29 November 2007
4,291 afișări

Autor: pr. Anton Iștoc
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica I-a din Advent (Anul A)

Cuvintele din Evanghelia de astăzi au un sens… ca să nu spun de amenințare, dar cel puțin de un avertisment serios: “Vegheați, căci nu știți în care ceas va veni Domnul vostru… Fiți gata pentru că în ceasul în care nu vă gândiți Fiul omului va veni”. Prin urmare, este vorba de a ști: despre ce vorbește Isus? Cum ne privește pe noi aceasta? Ce credit trebuie să acordăm acestor cuvinte? Și concret, ce semnifică acest “vegheați” și “fiți gata”?

Despre exact ce anume vorbește Isus nu este chiar așa ușor să o spunem. Este vorba despre “venirea Fiului omului”: o realitate care trebuie să se întâmple, care se va întâmpla cu siguranță – conform cuvintelor Evangheliei – dar despre care nu se poate spune sau ști nici când și nici cum se va întâmpla. Știm doar că Isus folosea expresia “Fiul omului” pentru a vorbi despre el însuși: prin urmare El este cel care trebuie “să vină”. Și – conform cuvintelor lui Isus – suntem avertizați că această realitate ne privește pe toți: “Vegheați… fiți gata”.

Isus “a fost răstignit sub Ponțiu Pilat, a murit și a fost îngropat”: așa spunem în “Crezul” nostru creștin. Dar tot în Crez adăugăm apoi, spunând: “a treia zi a înviat… s a suit la cer, șade la dreapta Tatălui”. Dacă Evanghelia vorbește despre Fiul omului care “va veni”, aceasta se datorează faptului că aceeași Evanghelie vorbește despre Fiul omului care a venit, “ca să slujească și să și dea viața”, a fost răstignit și a înviat din morți (cf Mt 20,17 28).

În realitate, învierea lui Isus nu poate fi gândită în cadrul și în limitele trecutului (ceva care s a întâmplat “atunci”… odinioară). Isus cel înviat trebuie mai degrabă gândit, pe de o parte la prezent (cf Mt 28,20: “Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii”), iar pe de altă parte la viitor, ca punctul final de convergență al întregului drum al istoriei și al fiecărei existențe umane.

Atunci când Evanghelia vorbește despre “venirea Fiului omului”, vorbește despre momentul în care va deveni clar și evident – pentru fiecare și pentru toți – adevărul Evangheliei înseși.

Acest moment va veni. Va veni pentru fiecare om prin moartea proprie, și va veni pentru lumea întreagă prin sfârșitul istoriei prezente, “în ceasul în care nu gândim”. Și când va apărea clar adevărul Evangheliei (adevărul despre Dumnezeu Tatăl, adevărul despre Cristos cel înviat, adevărul iubirii dragoste, drept singură cale de realizare autentică a omului…) prin însuși acest fapt, va apărea evidentă falsitatea sau vanitatea a tot ceea ce este contrar Evangheliei.

Iată de ce “venirea” lui Cristos Domnul, comportă o “judecată” despre viața fiecăruia, și despre toate realitățile istoriei. Chiar în Crez, noi spunem: “Și iarăși va veni cu mărire, să judece pe cei vii și pe cei morți”. Aceasta însemnând: la sfârșitul sfârșitului se va vedea, fără nici un dubiu sau echivoc că numai Isus Cristos reprezintă măsura valorii tuturor lucrurilor.

Și iată și de ce Isus ne invită să “veghem” și să “fim gata”. Nu este vorba de a renunța la a trăi, ca și cum ne am bloca într o așteptare inertă a nu știu ce. Nu se pune problema neliniștii sau a fricii. Cu atât mai puțin este vorba despre calcule și preziceri despre “sfârșit” (propriu și al lumii).

Este vorba de a trăi cu seninătate, într-o permanentă atenție spre adevărata valoare a lucrurilor: valoare care trebuie examinată în lumina Evangheliei și a învățăturii lui Cristos. Este vorba de a trăi intens prezentul, într o continuă căutare a tot ceea ce este adevărat, drept și bun, “în așteptarea împlinirii speranței fericite și a venirii mântuitorului nostru Isus Cristos”.

Ritul latin