Predici

(predică pe marginea lecturii a doua)

A doua lectură de astăzi, din Apocalips, atinge două lucruri importante. Mai întâi este ideea de Cristos ca Rege, după cum ne spune şi titlul sărbătorii de astăzi. A doua este că astăzi e ultima duminică din anul liturgic. Următoarea duminică este prima duminică din Advent şi începutul unui nou al liturgic. La sfârşitul unui an de cult adus Domnului, minţile noastre se îndreaptă spre sfârşitul tuturor lucrurilor, spre sfârşitul veacurilor. Lectura din Apocalips are să ne spună multe despre împărăţia lui Cristos şi despre sfârşitul veacurilor.

Lectura începe oferindu-ne trei noi titluri pentru Cristos: “Isus Cristos este martorul cel credincios, primul născut dintre cei morţi şi Domnul regilor pământului” (Apocalips 1,5). De aici vedem că Cristos nu este doar un rege, ci este regele regilor. El este “Domnul regilor pământului”. Împărăţia lui Cristos este una care se extinde nu doar peste persoane şi Biserică, ci şi peste stat. Multe persoane cred astăzi că împărăţia lui Cristos este ceva ce se întinde doar peste inimile celor ce vor să creadă. Aceasta înţeleg ei prin separarea dintre Biserică şi stat. Dar nu este corect. Noi credem în separarea dintre Biserică şi stat, dar nu în separarea dintre Dumnezeu şi stat. Un stat nu trebuie să susţină una dintre religii în defavoarea alteia. Aceasta este libertatea religioasă. Dar statul trebuie să caute mereu să fie o unică naţiune sub Dumnezeu.

Similar, există mulţi creştini care stau departe de politică, numind-o un joc murdar nedemn de creştini. Acestor creştini li se reaminteşte astăzi că Cristos este “Domnul regilor pământului”. Cu alte cuvinte, Cristos este interesat şi implicat în politică. Cristos nu poate să fie membrul unui partid politic sau al altuia, deoarece toate partidele politice îi dau socoteală Lui. Dar Cristos este interesat de cei care guvernează, de modul în care conduc, deoarece ei trebuie să fie instrumentele prin care Dumnezeu se îngrijeşte de poporul Său (Romani 13,1-7).

După unii lumea comerţului, a politicii, a spectacolelor şi a divertismentului, sunt toate în mâna satanei. De aici creştinii care se închid în cochilia lor, preferând să blesteme întunericul în loc să aprindă o lumânare. “Al Domnului este pământul şi plinirea lui; lumea şi toţi cei ce locuiesc în ea” (Psalmul 24,1). Să stăm deci drepţi şi să cucerim lumea pentru Cristos. Lumea îi aparţine deja în principiu, oricum. Să fim proactivi în transformarea ordinii sociale, nu doar să reacţionăm plângându-ne de cei care nu fac bine ce fac.

Celebrarea de astăzi ne aminteşte că Cristos ne-a făcut “o împărăţie, preoţi pentru Dumnezeu” (Apocalips 1,6). Slujirea Domnului include şi spaţiul politic şi cel social. Un creştin care este mulţumit să rămână un creştin de cămăruţă nu înţelege deplin ce înseamnă să fii creştin. Creştinii africani care ies pe străzi şi fac din ziua de astăzi o zi de paradă fac bine. Sărbătoarea de astăzi spune răspicat că atât Cristos cât şi mesajul Său trebuie să aibă un loc în viaţa socială şi publică, nu doar în viaţa privată a credincioşilor. Împărăţia lui Cristos este prezentă în această viaţă ca sămânţa de muştar. Munca noastră de creştini constă în îngrijirea acestei seminţe, ca să crească. Sămânţa va ajunge la maturitate un copac în ale cărui crengi se vor refugia păsările la venirea lui Cristos în Ziua de Apoi. “Iată că vine pe nori şi orice ochi îl va vedea, chiar şi cei care l-au străpuns; şi vor izbucni în plâns din cauza lui toate triburile pământului. Da. Amin” (Apocalips 1,7).

Cristos va veni ca rege să judece atât persoanele cât şi popoarele. “Orice ochi îl va vedea, chiar şi cei care l-au străpuns.” Aceasta se referă la persoane. “Şi vor izbucni în plâns din cauza lui toate triburile pământului.” Aceasta se referă la popoare. Cuvântul “triburi” (phylê) înseamnă şi “popoare” şi “neamuri”. Fii patriot şi adu-ţi înapoi ţara la Cristos. Votează cu înţelepciune. Contribuie la ideile care modelează naţiunea şi lumea de astăzi. Acesta este modul în care îi permitem lui Cristos să fie rege nu doar în inimile noastre, nu doar în bisericile noastre, ci şi în naţiunea noastră şi în lumea noastră.

pr. Ernest Munachi Ezeogu Ritul latin