Predici

Este normal şi logic ca atunci când se naşte un copil, familia, prietenii şi vecinii să se bucure. La fel de normal este ca aniversările să se sărbătorească cu veselie. Astăzi Biserica ne invită pe toţi la bucurie cu ocazia unei aniversări cu totul deosebite: naşterea Sfintei Fecioare Maria. De ce este deosebită? Este clar: este vorba de Fecioara Maria, Mama lui Dumnezeu, Mama lui Cristos-Mântuitorul, fapt pus în evidenţă de textele liturgice de azi. Celebrarea de astăzi onorează naşterea Fecioarei Maria, însă adevărata semnificaţie şi scopul acestei naşteri, acestui eveniment mântuitor este naşterea Mesiei, întruparea Cuvântului. Maria este Steaua dimineţii care în aurora ce precede răsăritul soarelui anunţă venirea Mântuitorului, Soarele dreptăţii în istoria umanităţii. Venirea lui Dumnezeu printre oameni, ca lumină strălucitoare şi realitate divină, clară şi vizibilă, este marele dar minunat al mântuirii care ne este oferit.

În prima lectură, sfântul Paul descrie milostivirea divină care cheamă pe oameni la un destin etern: în cazul Mariei, ea a fost încă din eternitate destinată de Treimea Preasfântă să fie Mama Fiului. În acest scop a fost copleşită cu toate harurile. Dumnezeu dă fiecăruia harul necesar misiunii sale în lume. Azi ne amintim că şi noi am primit de la Dumnezeu o chemare la sfinţenie, la împlinirea unei misiuni precise în lume. Azi putem considera de asemenea că e logic să dorim să sărbătorim aniversarea naşterii noastre pentru că însuşi Dumnezeu a voit în mod expres să ne naştem şi pentru că prin această naştere ne-a chemat la un destin etern de fericire şi de iubire.

Câţi ani împlineşte Mama noastră din ceruri? Pentru ea timpul nu trece, pentru că a atins plinătatea vârstei, acea eternă şi deplină tinereţe care se naşte din participarea la tinereţea lui Dumnezeu care, după cum spune sfântul Augustin, “e mai nouă decât toate lucrurile”, pentru că este eternă şi imutabilă. Probabil am avut ocazia să constatăm de aproape bucuria şi tinereţea interioară a vreunei persoane sfinte şi să vedem cum dintr-un trup asupra căruia apasă greutatea anilor iese în relief totuşi tinereţea inimii, a sufletului. Tinereţea interioară este cu atât mai profundă cu cât e mai mare unirea cu Dumnezeu. Maria, fiind creatura care a fost cea mai intim unită cu el, este desigur cea mai tânără dintre toate creaturile. Tinereţea, maturitatea şi frumuseţea în Dumnezeu se fundamentează. Astfel, în măsura în care şi noi ne apropiem de Dumnezeu, izvorul vieţii, el ne va reînnoi în intimitatea noastră, ne va inunda de bucurie şi vitalitate cu harul său.

Fecioara Maria, încă din adolescenţă se bucura de o deplină maturitate interioară proporţionată cu vârsta. Acum, în cer, în plinătatea harului, ne contemplă şi ascultă laudele şi rugăciunile noastre. Astăzi ea ascultă cântecul nostru de mulţumire adus lui Dumnezeu care a creat-o. Din cer ea ne priveşte şi ne înţelege pentru că, după Dumnezeu, este cea care ştie cel mai mult despre viaţa noastră, despre oboselile noastre, despre datoriile noastre.

În al doilea rând, pe lângă invitaţia la bucurie prilejuită în mod normal de orice aniversare, sărbătoarea de azi ne face să privim cu profund respect conceperea şi naşterea fiecărei fiinţe umane, căreia Dumnezeu i-a dat un trup prin părinţi şi în care a infuzat un suflet nemuritor şi irepetabil, creat direct de el în momentul conceperii. Fiecare creatură este un mister al lui Dumnezeu, un act specific Creatorului. Fiecare fiinţă umană e chemată să fie fiu al lui Dumnezeu, este chemată la un destin etern şi fericit. De aceea fiecare om, bărbat sau femeie, copil sau bătrân, merită toată atenţia şi grija noastră. În mod special fătul din sânul matern are dreptul de a se naşte, are dreptul la o viaţă demnă de vocaţia de a fi fiu al lui Dumnezeu. Dacă relaţia noastră directă cu Creatorul ar fi conştientizată şi interiorizată mai profund, nu ar mai exista atâtea neînţelegeri între oameni, discriminări şi violenţe.

În al treilea rând, sărbătoarea de azi ne învaţă să descoperim valoarea zilelor obişnuite, valoarea vieţii cotidiene şi a lucrurilor care par lipsite de importanţă. Nici un eveniment extraordinar nu a însoţit naşterea Mariei, iar Evangheliile nu ne vorbesc despre acest lucru. S-a născut probabil într-un oraş din Galileea, poate chiar în Nazaret. Oamenii nu ştiau nimic în acea zi. Lumea continua să dea importanţă altor evenimente. Adesea, ceea ce este important pentru Dumnezeu rămâne ascuns ochilor oamenilor, ochi care sunt mereu în căutarea a ceea ce este extraordinar, în căutarea senzaţionalului. Apoi, timp de mai mulţi ani, Fecioara Maria a trecut neobservată. Întregul Israel aştepta această copilă anunţată de Sfintele Scripturi, dar nu ştia că trăia deja printre oameni. În exterior Fecioara Maria se diferenţia puţin de alte fete de vârsta ei. Avea voinţă, era inteligentă, avea memorie, iubea cu o intensitate dificil de înţeles pentru noi, cu o iubire care se conforma iubirii lui Dumnezeu. Poseda o imaginaţie vie care îi permitea să aibă o viaţă bogată în iniţiative. Inventivitatea ei consta de fapt în găsirea unor moduri simple de a-i sluji pe ceilalţi, uşurându-le astfel existenţa.

Contemplând viaţa ei obişnuită, învăţăm să ne împlinim datoriile zilnice în prezenţa lui Dumnezeu: să-i slujim pe alţii fără ruşine, fără a invoca mereu drepturile şi privilegiile pe care ni le atribuim, să ducem la bun sfârşit munca pe care o facem.

În urmă cu câţiva ani o persoană de la ţară, o femeie, s-a gândit să facă o vizită unei prietene care locuia la oraş. Această femeie se remarca prin capacitatea ei de interiorizare, fapt care o ajuta să fie întotdeauna calmă şi cu fruntea senină. Vizita a fost o surpriză foarte plăcută pentru prietena ei. Către seară au căzut de acord să facă o mică plimbare. Pe stradă, ca de obicei, multă mişcare şi mult zgomot. La un moment dat femeia se opreşte şi îşi întreabă prietena: “Auzi?” “Ce să aud?” îi răspunse prietena. Însă ea continuă: “Ascultă! Auzi?” “Ce-ţi veni? Cu atâta zgomot în oraş ce aş putea să aud?” “Cântă un greier!” – veni răspunsul.

Dumnezeu ne vorbeşte prin lucruri şi evenimente pe care noi aproape că nici nu le percepem, atât de distraşi suntem de zgomotul lumii. Dacă o imităm pe Mama noastră din ceruri vom învăţa să ascultăm glasul melodios al lui Dumnezeu, vom învăţa să dăm valoare lucrurilor mici de zi cu zi, să dăm sens supranatural acţiunilor şi evenimentelor din viaţa noastră, ca de exemplu: deşteptarea de dimineaţă pentru o nouă zi, hrana care de cele mai multe ori e modestă, fiecare pas pe care îl facem, fiecare cuvânt pe care îl adresăm celor din preajmă, suferinţele ca şi bucuriile, oricât de mici ar fi, toate muncile pe care le facem, oricât de neînsemnate ni s-ar părea. De asemenea, vom învăţa să dăm valoare acţiunilor, cuvintelor şi sentimentelor celor din preajma noastră.

Toate aceste mici lucruri privite şi făcute cu dragoste atrag milostivirea divină şi măresc continuu harul sfinţitor în suflet. Maria este exemplul perfect al abnegaţiei, al acestei dedicări cotidiene “care – spune Papa Ioan Paul al II-lea – constă în a face din propria viaţă o ofertă Domnului”.

Sorin DIAC

volum colectiv ITRC 2 Ritul latin