Start > Ritul latin > Duminica II Advent (A)

Duminica II Advent (A)

26 November 2007
785 afișări

Autor: pr. Șerban Tarciziu
Copyright: Actualitatea creștină
Duminica a II-a din Advent (Anul A)

În ziua aceea o mlădiță va ieși din Iese și un vlăstar din rădăcina lui va odrăsli și se va odihni asupra lui Duhul Domnului… El nu după înfățișare va judeca, nici nu va da hotărâre din auzite, ci va judeca pe cei săraci cu dreptate și va hotărî pentru cei sărmani de pe pământ cu nepărtinire… (Is 11,1-10)

Textul citit în această a doua duminică a Adventului urmează imediat după o descriere a unei invazii (Is 10,28-32) care amenință grav dăinuirea Israelului. Acesta apare ca un copac doborât (Is 10,33) care nu mai are nici o speranță în istorie. Și totuși Isaia spune: Dumnezeu va interveni prin intermediul unui nou rege care va fi o mlădiță crescută pe ciotul copacului doborât. Atunci totul va renaște, căci asupra lui se va odihni Duhul, acel suflu interior pe care îl semnifică ungerea și care va fi la originea tuturor calităților înțelepciunii, și mai ales al discernământului prin care își va exercita putere de a conduce cu dreptate.

Acest text ne introduce în plină istorie a lui Israel și nu doar o istorie “spirituală”, ci o istorie reală, politică, socială, integrată într-o viziune religioasă. În ea presimțim întreaga întrupare necesară Legământului care nu a fost abolit de Noul Legământ, ci desăvârșit. Și dacă Cristos este Fiul Regelui în care sunt binecuvântate atât primul cât și noul Legământ și pe care îl recunoaștem ca centrul vieții noastre, dacă El este mlădița de pe “ciotul” lui Iesse, dacă el s-a ridicat ca un steag al popoarelor, toate acestea pentru a se împlini prin el dreptatea, adică o bună purtare în conformitate cu Legământul. Lectura Sfintei Scripturi ne conectează la un parcurs istoric pentru ca mai apoi noi să continuăm elanul.

În zilele acelea a venit Ioan Botezătorul vestind în pustiul Iudeii și spunând: “Convertiți-vă, căci este aproape împărăția cerurilor”. El este acela despre care s-a spus prin Isaia profetul: “Pregătiți calea Domnului, drepte faceți cărările lui”… Atunci au început să iasă la el Ierusalimul și toată Iudeea și tot ținutul din jurul Iordanului, și erau botezați de el… și le-a spus: “Eu vă botez cu apă, spre convertire, dar cel care vine în urma mea… vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc… (Mt 3,1-12)

Sfântul Ioan Botezătorul a fost o figură de referință a timpului său. Mișcare de reformă inițiată de el avea menirea de a pregăti poporul lui Israel pentru un eveniment major al existenței sale: întâlnirea cu Dumnezeu a cărui venire iminentă trebuia să-i redea demnitatea și libertatea pierdute de mult. Fragmentul evanghelic de astăzi, ne relatează predica lui Ioan Botezătorul care rezumă, oarecum, întreaga așteptare mesianică a lui Israel. Cuvintele sale sunt pline de dinamism eshatologic lăsând să se întrezărească o figură misterioasă care, printr-un Botez cu Duhul Sfânt și cu foc, va înfăptui o purificare similară curățirii ariei: grâul este adunat în hambar, în timp ce pleava este aruncată în foc nestins. Noi creștinii recunoaștem în acea “figura misterioasă” chipul Mântuitorului care, prin predica sa, prin minunile sale, prin moartea și învierea sa glorioasă și prin trimiterea Duhului Sfânt a alcătuit acel popor pregătit pentru Dumnezeu, Poporul noului Legământ.

Într-o astfel de situație ar mai fi nevoie oare să ne întrebăm cine este grâul și cine este pleava din parabola lui Ioan Botezătorul?

Ritul latin