Start > Ritul bizantin > A-i dărui totul lui Cristos începe cu ceva mic

A-i dărui totul lui Cristos începe cu ceva mic

25 November 2007
2,602 afișări

Autor: Diverși alți autori
Traducere: Oana Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a XIII-a după Înălțarea Sfintei Cruci (a XXX-a după Rusalii)

Dacă această perioadă a anului ar fi o cursă, atunci startul tocmai a fost dat. Și noi toți aproape cu siguranță am început să alergăm. În săptămânile care vor veni, vom continua să alergăm, tot mai repede. Vor fi întruniri sociale, petreceri la serviciu și serbări ale copiilor, decorațiuni de aranjat, brazi de Crăciun de găsit, ornamente de atârnat. Vor fi de asemenea multe cumpărături de făcut. Liste cu lucrurile de cumpărat. Cutii de împachetat și ascuns. Și vom avea de asemenea mult de așteptat. De așteptat la coadă la magazine, la poștă. Și va fi multă muzică. Peste tot. Vor fi colinde și cântece despre Crăciun. La televizor. La radio. În fiecare magazin. Vom fi înconjurați din toate părțile. Va fi ca și când ne-am fi scufundat într-un ocean de hârtie de împachetat, panglici și beteală… în timp ce lumea se pregătește pentru și se angajează într-o petrecere imensă, lungă de mai bine de o lună, plină de stres, frenetică. Sper ca Crăciunul nostru, și pregătirile noastre din această perioadă, felul în care noi așteptăm această Sărbătoare vor fi măcar puțin diferite de toate acestea.

Pentru că, în esență, chiar și pentru lume, această perioadă este altceva. Nu este doar o justificare pentru excese, o scuză pentru a ne răsfăța, un motiv pentru a petrece. În esență, această perioadă a anului este altceva. Ceva bun. Este un timp pentru a dărui cadouri, pentru a împărtăși generos cu prietenii și cu cei dragi ai noștri. Este un timp special pentru a-l petrece cu familiile noastre. Pentru a ne aduna împreună. Pentru a ne exprima iubirea și aprecierea unii pentru ceilalți. Și acestea fac parte din celebrarea de către lume a Crăciunului. Și pentru majoritatea oamenilor, pentru majoritatea dintre noi, aceasta este semnificația perioadei. A dărui. Și familia.

A dărui. Și familia. Acestea sunt lucruri extrem de importante pentru noi. Sunt valori după care ne străduim să ne trăim viețile. A dărui și familia. Pentru atât de mulți dintre noi, acestea constituie cele mai bune părți ale noastre. Sunt cele mai mari aspirații, cele mai mari virtuți ale culturii noastre. Și totuși, ca și creștini, această perioadă înseamnă mai mult. Ca și creștini, suntem chemați să mergem mai departe, suntem chemați la mai mult, suntem chemați la ceva mai înalt. Bogatul din Evanghelia de astăzi a dat dovadă de virtute. Și-a cinstit tatăl și mama. A ținut poruncile lui Dumnezeu încă din copilărie, respectându-le și împlinindu-le cu atenție. Și totuși, în cele din urmă, a fost sărăcit. În cele din urmă, a fost orb. În cele din urmă, bunătatea lui nu l-a scăpat din prăpastia acestei lumi, pentru a se ridica la nivelul bunătății lui Cristos.

Așadar, ne putem întreba, ce înseamnă toate acestea pentru noi? Este aici ceva care să ne călăuzească, să ne inspire, să ne lumineze în zilele și săptămânile care urmează? În timp ce ne bucurăm de aceste întruniri sociale, în timp ce ne aflăm la serbări și petreceri. În timp ce atârnăm decorațiuni de Crăciun sau cumpărăm cadouri sau așteptăm la coadă. Și, în special, în timp ne bucurăm de compania celor dragi ai noștri în timpul acestei perioade a anului. În timp ce inimile noastre se simt impulsionate să dăruiască. Să luăm aminte.

Isus Cristos este motivul pentru tot ceea ce facem în această perioadă. De data aceasta, cu siguranță perspectiva lumii nu mai este la fel. Dar tot ceea ce facem în această perioadă – acest timp de pregătire pentru nașterea în trup a Domnului nostru – tot ceea ce facem trebuie să fie plin de Cristos. Trebuie să fie despre El. Trebuie cu adevărat să fie despre a dărui și despre familie. Primul dar pe care să îl oferim în perioada de Crăciun trebuie să fie acela pe care i-l dăruim Lui. Timpul familiei noastre trebuie să fie, în primul rând, timp cu Cel care a venit în această lume ca un Prunc nou-născut pentru a ne face să fim parte din Familia Lui. Și chiar și numai puțin timp, puțin efort, o mică înălțare a inimilor și a minților noastre la Cristos vor sfinți pentru noi această perioadă. Și aceasta va fi sarea care va da savoare. Va fi acel sentiment stabil de pace și calm în agendele noastre prea adesea febrile și stresante. Aceasta va fi steaua din vârful bradului nostru, făcând totul perfect și bun și frumos.

Indiferent cum alegeți să faceți aceasta. Fie că este vorba de a participa în plus la câteva slujbe la biserică. Fie că veți dedica câteva momente în timpul zilei pentru a vă gândi la Cristos și la ceea ce înseamnă venirea lui în lume pentru noi. Fie că este vorba despre citirea Scripturii, fie că cheltuiți mai puțin pentru voi înșivă și pentru familiile voastre pentru a da ceva mai mult cuiva care are cu adevărat nevoie în Numele lui Cristos, fie că sunteți ceva mai serioși cu postul. Orice ar fi, indiferent cum alegem să o facem, pur și simplu trebuie să fie făcut. Pentru că ceea ce îi datorăm lui Cristos, și ceea ce cere El de la noi, după cum am citit în Evanghelia de astăzi, este totul. Dacă nu îi dăm totul Lui, dacă nu creștem treptat în năzuința noastră către El, dacă nu îl facem să fie parte a tot ceea ce facem în această perioadă, atunci chiar și cele mai bune lucruri pe care le facem vor fi fără valoare.

Dacă ne străduim să îl invităm în viețile noastre în această perioadă, atunci aceasta va fi așa cum trebuie, atunci Dumnezeu va face posibil ceea ce pare imposibil. Se va folosi de eforturile noastre mici. Și eforturile noastre trebuie să fie mici, cel puțin la început. Suficient de mici încât orice ne-am fi hotărât să facem – orice i-am dărui lui Cristos de acest Crăciun, oricum ne-am strădui să îl lăsăm să fie mai mult parte din viețile noastre în această perioadă – să fie suficient de puțin pentru ca într-adevăr să îl facem. Și dacă îl facem, ceva se va întâmpla. Doar puțin timp, doar puțin efort vor aduce roade considerabile. După cum spune Cristos: “Împărăția cerurilor este asemenea cu plămada…” Cristos dorește totul. Merită totul. El cere totul. Și pentru ca să începem, avem nevoie doar de o bucățică mică. A-i dărui totul lui Cristos începe cu ceva mic. Așadar ce va fi? Ce îi veți dărui Domnului?

Ritul bizantin