Predici

Un misionar străin dintr-un sat african a primit sarcina să traducă Noul Testament în limba locală. Bine intenţionat, misionarul a văzut aceasta ca o ocazie să modernizeze Noul Testament, pentru a nu le transmite africanilor ceea ce el considera a fi viziunea “antică şi superstiţioasă” a lumii despre Biblie. S-a hotărât astfel să elimine din traducere toate referirile la fiinţele spirituale altele decât Dumnezeu şi Duhul Sfânt. Spiritele rele şi îngerii, susţinea el, nu îşi au sensul într-o lume civilizată ca cea de astăzi. Un preot nativ african a încercat să îl convingă că dimensiunea spirituală face parte şi din viziunea biblică şi din cea africană şi deci nu trebuie eliminată, dar nu a fost ascultat.

Dar într-o zi misionarul a mers în comunitatea lui favorită pentru serviciul de duminică, având surpriza să vadă că o credincioasă se comportă ciudat. Ca la orice slujbă în Africa erau folosite tobe, iar femeia dansa isteric. Era vizibil ruşinată de comportamentul ei. Cei de lângă ea ştiau clar ce se întâmplă: dădea semne de posedare. La final oamenii au adus-o la pastor întrebându-l: “Ce facem cu ea?” Misionarul, cu privirea şocată, şi-a băgat mâna în buzunar, a găsit o aspirină şi le-a întins-o. “Daţi-i aceasta şi spuneţi-mi peste câteva zile cum se simte.” S-a întors la sediul misiunii şi a început să se simtă tot mai rău, marcat de experienţa de la slujbă. Desigur ştia că peste câteva zile femeia aceea avea să îi fie adusă din nou, într-o stare mai rea. Vălul de pe ochi i-a căzut zelosului cruciat ce dorea să convertească Africa de la “credinţe superstiţioase” când şi-a dat seama că el este cel care are nevoie cel mai mult de convertire.

Asemenea misionarului acesta, mulţi oameni cred că a fi creştin în ziua de astăzi înseamnă a lăsa în urmă credinţa în spirite. Dar ceea ce nu înţeleg oamenii este că acest mod de gândire nu este câtuşi de puţin modern. Chiar şi pe vremea lui Isus erau unii care nu credeau în spirite, în îngeri şi în învierea morţilor. Aceşti oameni aparţineau unei grupări religioase şi politice, fiind cunoscuţi sub numele de saducei. În Evanghelia de astăzi auzim despre nişte saducei care au venit la Isus şi vroiau să îi dovedească absurditatea credinţei în înviere. Au inventat o poveste cu şapte fraţi care pe rând s-au însurat cu aceeaşi femeie, întrebându-l apoi pe Isus: “Aşadar, la înviere, cui îi va fi femeia soţie? Pentru că toţi şapte au avut-o de soţie” (Luca 20,33). Isus a răspuns că este imposibil să înţelegi viaţa după înviere în termenii vieţii actuale, din moment ce în viaţa viitoare nu va fi nevoie de căsătorie.

Să observăm că problema saduceilor are de-a face cu modul în care stau lucrurile în viaţa viitoare, pe când răspunsul lui Isus este despre motivul învierii. Există înviere pentru că Dumnezeu este Dumnezeu celor vii. Dumnezeu ne-a creat pentru viaţă şi nu pentru dispariţia totală. Dumnezeu nu ne creează cum suflăm noi balonaşe de săpun, care acum sunt, acum nu mai sunt. Nu, Dumnezeu ne dă viaţă care nu se încheie odată cu existenţa pământească. Dacă este vreo credinţă de care oamenii de astăzi au nevoie, aceasta este în înviere. De ce? Deoarece este antidotul eficient la boala infecţioasă a materialismului. Se spune că un turist american i-a făcut o vizită rabinului polonez Hofetz Chaim. Uimit că în toată camera rabinului nu erau decât cărţi, o masă şi o banchetă, turistul l-a întrebat: “Rabinule, unde este mobila Dvs?” “Dar a ta unde este?”, i-a replicat rabinul. “A mea?”, l-a întrebat turistul uimit. “Eu sunt doar un vizitator, sunt în trecere pe aici.” “La fel şi eu”, i-a răspuns Hofetz Chaim.

Să îi mulţumim lui Dumnezeu că ne-a revelat misterul învierii. Să reafirmăm cu convingere credinţa noastră în viaţa viitoare, aceasta fiind cea mai bună cale pentru a ne curăţa vieţile de materialism. Înţelegem noi oare exact cum va fi viaţa după înviere? Cu siguranţă că nu. Căci vorbim despre “cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a pregătit Dumnezeu celor ce-l iubesc pe El” (1Corinteni 2,9).

pr. Ernest Munachi Ezeogu Ritul latin