Predici

Iată, vine ziua Domnului, care va arde ca un cuptor. Toţi cei trufaşi şi toţi cei care săvârşesc fărădelegea, vor fi ca paiele. Ziua care vine îi va mistui, spune Domnul universului şi nu va rămâne din ei nici rădăcină, nici ramură, dar pentru voi, care vă temeţi de numele meu, va răsări soarele dreptăţii; el va aduce vindecarea pe aripile lui. (Mal 4,1-2)

Această penultimă duminică a anului liturgic ne readuce în centrul atenţiei tema Zilei Domnului, zi în care Dumnezeu va restabili ordinea universală. În viziunea profeţilor Ziua Domnului va fi mai întâi un eveniment istoric în care Dumnezeu îi va învinge pe duşmanii săi. Prin urmare, acea zi va cunoaşte o mare tulburare (Ioel 2,1-11). Dar, dacă aparenţele sunt menite să-l înspăimânte pe cel păcătos, Ziua Domnului reprezintă motorul speranţei profetice şi a celui drept care va vedea în acea zi triumful binelui, al adevărului şi al dreptăţii, când toate popoarele se vor îndrepta, alături de Israelul reînnoit, către Ierusalimul purificat unde îi aşteaptă Dumnezeu.

Speranţa şi încrederea sunt două caracteristici ale credinciosului în faţa acestei Zile a Domnului. Mai mult, creştinul poate anticipa această realitatea eshatologică în măsura în care actualizează învierea lui Isus în lumea prezentă prin angajamentul său în favoarea iubirii, a binelui, a lupte contra păcatului.

Unii vorbeau despre templu, că este împodobit cu pietre frumoase şi daruri. Isus le-a zis: “Vor veni zile în care din tot ce vedeţi nu va rămâne piatră peste piatră; totul va fi distrus!” Ei l-au întrebat: “Învăţătorule, când se va întâmpla aceasta şi după care semn se va putea cunoaşte că este pe cale să se împlinească?” Isus le-a răspuns: “…Vor fi mari cutremure de pământ, pe alocuri epidemii şi foamete… Vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni… Vă vor trăda chiar părinţii, fraţii, rudele şi prietenii voştri… Rămâneţi statornici şi veţi dobândi viaţa” (Lc 21,5-19)

Tema restaurării universale s-a aflat adesea şi în centrul discursurilor lui Isus Cristos. În tradiţiile evanghelice Isus este prezentat ca anunţând distrugerea Templului de la Ierusalim ca o sancţiune a necredinţei evreilor în prezenţa lui Mesia dar şi ca un semn al unei schimbări pe cale să se realizeze: templul de piatră va fi înlocuit cu templul cel nou al Trupului glorios al lui Cristos (Mt 26,61; 27,40; In 2,18-22).

Alături de acest semn al distrugerii Templului, Isus indică şi alte semne prevestitoare ale sfârşitului, semne care vin din partea naturii sub formă de cataclisme sau din parte societăţii sub formă de persecuţii. Suferinţa îndurată de creştini pentru Numele lui Isus va fi o mărturie (martiriu – l. greacă). Şi dacă ucenicul perseverează în fidelitatea faţă de Învăţător, va obţine viaţa.

Încercările, de orice natură ar fi ele, sunt un mijloc de a concretiza fidelitatea şi de a da mărturie. Scopul rămâne comuniunea cu misterul lui Dumnezeu.

pr. Şerban Tarciziu Ritul latin