Predici

“In viaţa ta ai primit bunuri şi Lazăr rele; acum el este consolat şi tu eşti în mijlocul torturilor“.

Avea dreptate Sf. Bernard: “Bogăţia se adună cu pedeapsă, se conservă cu frământări, şi se pierde cu durere”. Îşi dă seama de aceasta bogatul din Evanghelie , dar când aceasta este prea târziu!

Vă aduceţi aminte? La şcoală vine mereu momentul în care trebuie “să ne prezentăm temele făcute” (Francois Mauriac). Atunci nu mai este timp pentru a remedia ceea ce am uitat sau pentru a corecta greşelile.

A-ţi auzit cuvântul evangheliei. Este clară condamnarea pentru cei care trec prin viaţă distraţi de plăceri, de bogăţii, de nepăsare. Dar vine momentul când se fac socotelile. Şi atunci îşi dau seama că ar fi putut să-şi folosească mai bine viaţa pentru a face binele, în loc să o ducă bine!

În mentalitatea curentă, imaginea bogatului este asociată în mod instinctiv la aceea a bucuriei, a fericirii. Nu ne gândim, că de multe ori, aceea poate să fie masca fericirii; parodia fericirii! Iar dedesubt este golul, plictiseala, tristeţea cea mai profundă.

Să fim atenţi să înţelegem până la capăt lecţia Cuvântului lui Dumnezeu. Să învăţăm să nu ne lipim inima de bogăţie. Să învăţăm să împărţim cu alţii ceea ce avem: vom fi bogaţi de fericirea altora!

Să ne aducem aminte că : “Bogat este cel ce are mult. Mai bogat este cel care are nevoie de puţin. Dar cel mai bogat este cel care dă mult”. (Gerhard Tersteegen).

Cum spune Sf. Pavel: “Există mai multă bucurie în a da decât în a primi”. Figura bogatului imbuibat ne reaminteşte versetul Psalmului 49, care zice: “Când vezi că un om se îmbogăţeşte nu te teme, nu-l invidia; când va muri, nu va lua nimic cu el”.

Gandhi comenta astfel această lecţie: “Omul se distruge prin politica fără principii, plăcerea fără conştiinţă, bogăţia fără muncă, înţelepciunea fără caracter, afacerile fără morală, religia fără credinţă, iubirea fără sacrificiu. Acestea sunt lucrurile care pot să ne distrugă”.

pr. Leonardo Sapienza Ritul bizantin