Start > Ritul latin > Zaheu. O altă interpretare

Zaheu. O altă interpretare

3 November 2007
1,810 afișări

Autor: pr. Lucian Păuleț
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a XXXI-a de peste an (Anul C)

Un pescar în vârstă, într-o bună zi, a prins peștișorul de aur. Și acesta i-a spus pescarului: “Dacă mă eliberezi, îți voi îndeplini o dorință”. Pescarul i-a dat drumul înapoi în apă și a zis: “Sunt certat cu fratele meu de 30 de ani; aș vrea să mă impact cu el.” Peștișorul i-a replicat: “Dorința îți este îndeplinită, însă nu am mai auzit astfel de cereri, deși eu am împlinit multe dorințe. Ce se întâmplă? Ești bolnav? Ești pe moarte?” Pescarul a răspuns: “Eu nu sunt pe moarte, dar fratele meu este și are o avere de 100 de milioane de euro.”

Povestirile hazlii ne fac sa râdem pentru că la sfârșit este o schimbare de situație, o întorsătură a lucrurilor. Ceva similar este și în Evanghelia duminicii acesteia. Există o interpretare clasică a Evangheliei care este foarte valabilă. Îl avem pe Zaheu care este un mare păcătos, un om îngrozitor care sufoca oamenii cu taxele pe care le strângea. E un om mic, atât fizic cât și moral. Se urcă într-un sicomor; Isus îl vede, îl cheamă jos, ia masa cu el și acest lucru provoacă în Zaheu convertirea.

Cum spuneam, aceasta e o interpretare perfect valabilă, dar dacă ascultăm cu atenție povestirea cu Zaheu, mai este posibilă o altă lectură, cu un final neprevăzut. Acesta e sugerat de ceea ce Zaheu spune: “Dacă am făcut vreo nedreptate cuiva…” El nu spune că ar fi înșelat pe cineva. Nu există nici o recunoaștere a vinovăției în pericopa evanghelică. El nu-și bate pieptul ca vameșul din Evanghelia duminicii trecute spunând: “Doamne, ai milă de mine, păcătosul.” El nu imploră iertare, nu arată remușcare. Nici Isus nu face nici o aluzie la pocăință.

Poate, de fapt, Zaheu era un om bun. Numai reputația sa era rea. De ce? Zvonuri, vorbiri pe la spate, minciuni… Dacă citim Evanghelia astfel, Isus nu-i oferă lui Zaheu iertare, ci mai degrabă vindecare. Isus îl vede, își dă seama că Zaheu este un om bun și îi spune:”Zahee, coboară repede, căci astăzi trebuie să intru în casa ta.”

Cu alte cuvinte, ce avem aici este povestea unui om care a fost judecat greșit de oameni, iar în această privință el este reprezentantul tuturor celor care de-a lungul istoriei, au fost înțeleși greșit.

Joia trecută, pe 1 noiembrie, am sărbătorit pe toți sfinții. Între ei se află nenumărați martiri, unii știuți, dar și mai mulți neștiuți, șiruri nesfârșite de mărturisitori cunoscuți doar de Dumnezeu. Câți reformatori de ordine călugărești au avut de suferit din partea fraților ori a surorilor lor… Chiar și în lumea civilă lucrurile stau la fel. În 1842, Congresul American nu l-a luat în serios pe Samuel Morse când a explicat cum funcționează telegraful și codul care azi îi poartă numele (Morse). Ba chiar senatorul Smith din Indiana a crezut ca este bolnav mintal. În 1876, președintele companiei Western Union a râdea de Alexander Graham Bell, spunând ca telefonul este doar o jucărie inutilă. În 1878, Parlamentul Britanic îl ridiculiza pe Thomas Edinson declarând ca becul electric nu este o invenție demnă de atenția oamenilor de știință. În 1908, oamenii își băteau joc de Billy Durant care prezicea că într-o zi automobilele vor înlocui caii și căruțele. În 1940, experții militari se amuzau de idea că elicopterul va fi avut vreo întrebuințare militară.

Ca în istoria Bisericii, ca și în istoria omenirii, situația se verifică și în cazul lui Zaheu. Oamenii și-au făcut deja o impresie despre el, chiar dacă e foarte diferită de realitate, însă Isus vede dincolo de zvonuri și de reputația rea a acestui om cu inimă bună. De aceea, cum spuneam la început, relatarea evanghelică ia o altă întorsătură. Când ne gândim bine, dacă cineva avea nevoie de iertare, nu era Zaheu din sicomor, ci oamenii de pe pământ care aveau prejudecăți despre bietul Zaheu, cei care spuneau că el era un păcătos, în timp ce el era nevinovat. Iar Isus i-a oferit vindecare și acceptare pe când alții îl judecau greșit.

Această interpretare ne oferă posibilitatea de a ne situa în două situații: putem fi cu Zaheu, “în copac”, sau putem fi pe pământ lângă cei care îl judecau pe Zaheu în mod greșit.

Toți am fost în sicomor, adică judecați nedrept. Oamenii au spus lucruri false despre noi, au scornit povești, au răspândit zvonuri și oricât am încercat să le explicăm ori să arătăm prin fapte că nu erau adevărate, tot nu am fost crezuți că eram nevinovați. Membri din familie ne-au vorbit de rău. Frați și surori nu și-au vorbit ani la rând din cauza unei neînțelegeri. Și te găsești exclus pe nedrept din anumite grupuri din cauza a ceea ce s-a spus despre tine. Și nici măcar nu era adevărat. Și devii frustrat și obosit, deoarece oricât ai explica, oamenii nu te vor crede. De aceea povestirea lui Zaheu ne vorbește la inimă pentru că o dată sau de mai multe ori am fost înțeleși greșit.

Pe de altă parte, toți am fost pe pământ, într-un moment sau altul. Am fost acuzatori, am judecat pripit, am răspândit bârfele, ne-am bucurat de vorbele rele spuse despre alții sau de necazul altora. Ne-am prefăcut că ne pare rău, dar tăcut ne-am bucurat de lucrurile rele spuse despre alții. Pe scurt, am greșit față de alții. Uneori, poate, foarte, foarte mult. S-ar putea ca unii oameni să poarte povoara aceasta pe conștiințele lor.

În oricare situație ne-am afla, Evanghelia propusă azi ne vorbește. Mai întâi, oferă vindecarea și mângâierea lui Isus pentru cei care au fost judecați greșit. Celor care au fost bârfiți le spune că Dumnezeu nu privește la aparențe, ci la inima omului. Chiar dacă nimeni nu își împarte pâinea cu tine, Isus îți spune: “Coboară repede, astăzi vreau să stau la masă cu tine.” Și chiar dacă ne-am întors dar nimeni nu ne crede, Isus știe că ne-am convertit. În cele din urmă, chiar dacă am fost în sicomor împreună cu Zaheu, Evanghelia e cea care contează. Și Dumnezeu ne vindecă pentru că ne iubește.

În al doilea rând, dacă ne aflăm pe pământ, judecând pripit și răspândind zvonuri, Evanghelia aceasta ne oferă speranță de iertare.

Dacă o citim astfel, Evanghelia devine invitație. Ne invită să îl acceptăm pe Isus, să acceptăm vindecarea sa ori iertarea sa. În ambele cazuri, esența Evangheliei este că milostivirea și harul lui Dumnezeu lucrează.

Iată de ce noi numim Evanghelia “Vestea ce Bună!”

Ritul latin