Predici

“Dar vă fac cunoscut, fraţilor, că Evanghelia cea binevestită de mine nu este după om; pentru că nici eu n-am primit-o de la om, nici n-am învăţat-o, ci prin descoperirea lui Isus Cristos” (Galateni 1,11-19).

Astăzi, dragi credincioşi, am ascultat o lectură din Epistola Sfântului Pavel către Galateni. Apostolul Pavel scrie creştinilor recent convertiţi ai Bisericii din Galatia despre valoarea Evangheliei pe care el le-a predicat-o. Ce este Evanghelia? Care este valoarea ei pentru viaţa fiecărui creştin? Este indispensabilă sau nu? Pentru a înţelege mai bine evoluţia acestor întrebări, trebuie mai întâi să vedem contextul care l-a făcut pe Pavel să scrie epistola.

Pavel însuşi a evanghelizat Galatia şi zonele dimprejur. În timpul celei de-a doua misiuni apostolice, 52 dC, după cum ne spune epistola, Pavel a rămas în Galatia pentru o lungă bucată de vreme. Aflăm de asemenea din epistolă că pe când era în Galatia, Pavel s-a îmbolnăvit foarte rău. Grija galatenilor pentru Pavel era atât de intensă încât dacă el le-ar fi cerut chiar şi să îşi scoată ochii pentru el, ei ar fi ascultat fără şovăire. “Dar ştiţi că din cauza unei slăbiciuni a trupului, am binevestit vouă mai întâi [...] de ar fi fost cu putinţă, v-aţi fi scos ochii voştri şi mi i-aţi fi dat mie”.

După ce a plecat din Galatia, Pavel a mers în Asia Mică, Macedonia, Atena şi Corint, iar din Corint a mers în Efes. Imediat după ce Pavel a părăsit Galatia, au început să apară învăţătorii mincinoşi. Unii îl acuzau pe Pavel că nu ar fi discipol al lui Cristos, un apostol adevărat, că predica un mesaj fals, şi alte acuze similare. Desigur, cât timp Pavel a stat acolo, toţi acuzatorii lui au tăcut. De ce? Deoarece întunericul nu poate niciodată să umbrească lumina. Făcătorii de rele, a spus Domnul nostru, urăsc lumina, deoarece îi arată aşa cum sunt – răi. “Că oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească” (Ioan 3,20). Aşa că preferă să îşi arunce săgeţile pe la spate.

Din păcate, chiar şi în vremurile noastre mai există astfel de oameni. Nu mă refer la diferiţii eretici care cu mare succes, folosindu-se de bani pentru a convinge, convertesc conştiinţa religioasă a naivilor. Mai degrabă aş vorbi de acei învăţători care se îmbracă în haina conservatorismului, pretinzându-se a fi singurii creştini adevăraţi, semănând ură între credincioşi şi provocând diviziuni în trupul lui Cristos. Ei îi atacă pe acei oameni care pot dovedi anii de luptă pentru Biserică prin părul lor alb şi sănătatea şubrezită. Falşii învăţători îndrăznesc să se pună deasupra Ierarhiei. Nu au respect faţă de Arhiepiscopi, Episcopi sau orice autoritate. Se consideră a fi singurii creştini adevăraţi.

Ce spuneau falşii învăţători despre Sfântul Pavel? Pavel nu este apostol! Nu îl ascultaţi! Noi avem circumcizia! Noi suntem sub Legea veche a lui Moise! Noi îl urmăm pe Petru, nu pe Pavel! Falşii învăţători de astăzi merg pe aceeaşi cale: nu ascultaţi de ei, sunt doar nişte Episcopi sau Arhiepiscopi; ne vor trăda; vor vinde credinţa noastră la alte religii. Ca şi când Biserica ar fi via unui singur individ care poate face aşa cum pofteşte. Dar nu este aşa. Biserica este Trupul lui Cristos, şi Trupul lui Cristos este păstrat în Biserică cu mare respect şi teamă.

În timp ce se afla în Efes, Pavel a fost informat despre învăţătorii falşi şi despre activităţile lor. El a fost foarte îngrijorat în legătură cu comportamentul acestor pseudo-confraţi. Trebuia să răspundă cu toată sinceritatea la acuzaţiile lor. Şi-a luat pana şi a început să scrie. Pavel, un apostol al lui Isus Cristos – ce altă dovadă puteau cere decât aceasta. Pavel, discipol al lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu Tatăl, înviat de El din morţi. O, galatenilor! “Evanghelia cea binevestită de mine nu este după om; pentru că nici eu n-am primit-o de la om, nici n-am învăţat-o, ci prin descoperirea lui Isus Cristos”.

Petru a spus şi el: “Pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit, purtaţi fiind de Spiritul Sfânt” (2Petru 1,21). De asemenea, Sf. Pavel repetă acelaşi gând în Epistola lui către Tesaloniceni, spunându-le că scriptura este inspirată de Dumnezeu. Vorbind despre inspiraţie în Sfânta Scriptură, putem înţelege cel mai bine influenţa sa studiind profeţiile Vechiului Testament. Profeţii, de exemplu, când îşi rosteau proclamările, erau perfect conştienţi de poziţia lor ca instrumente ale lui Dumnezeu, prin care Dumnezeu vorbea poporului Său. Aşadar, în fiecare profeţie, profetul începea: “aşa grăit-a Domnul”, sau “gura Domnului a rostit aceste cuvinte”. Isus le-a spus discipolilor săi că ei nu vorbesc despre ceea ce ştiu sau doresc, ci Spiritul Sfânt este cel care vorbeşte prin ei.

Pavel i-a implorat pe galateni să păstreze Evanghelia pentru că ea este de la Dumnezeu. El a întărit acest lucru declarând că şi dacă ar apărea un înger cu o altă Evanghelie, nu trebuie să ascultăm de el. Această Evanghelie, iubiţi fraţi, Biserica o păstrează ca pe o comoară nepreţuită de două mii de ani. Biserica ne roagă alături de Pavel să păstrăm această Evanghelie, şi să nu acordăm atenţie învăţătorilor falşi şi noilor “mişcări” ale societăţii moderne. Astfel de mişcări şi vestitori ai unei noi credinţe vin şi pleacă, dar cuvântul lui Dumnezeu este etern. Să păstrăm Evanghelia lui Cristos, permiţând credinţei şi bucuriei să pună stăpânire pe vieţile noastre. Amin.

pr. George Dimopoulos Ritul bizantin