Predici

Un înger a apărut la o întâlnire dintr-o facultate şi i-a spus decanului că a venit să îl răsplătească pentru anii dedicaţi cu atâta pasiune învăţământului. L-a rugat să aleagă una dintre următoarele trei binecuvântări: bogăţie infinită, faimă infinită sau înţelepciune infinită. Fără ezitare decanul a cerut înţelepciune infinită. “AI primit-o!”, i-a spus îngerul şi a dispărut. Toţi şi-au întors capul spre decan care era acum înconjurat de o aură strălucitoare. În cele din urmă unul dintre profesori i-a şoptit: “Spune ceva”. Decanul s-a uitat la ei şi le-a spus: “Ar fi trebuit să iau banii.”

Înţelepciunea, în sensul de a fi deştept sau subtil, după cum vedem în parabola de astăzi cu slujitorul necinstit, nu este un scop în sine. Cineva poate să fie inteligent şi să îşi folosească inteligenţa pentru a face lucruri rele. Şi teroriştii pot să fie foarte deştepţi, dar cu toate acestea se folosesc de creier pentru a aduce tristeţe în lume. Parabola de astăzi ne provoacă să fim inteligenţi în căutarea Împărăţiei lui Dumnezeu aşa după cum oamenii fără credinţă sunt inteligenţi în căutarea atingerii scopurilor şi ambiţiilor lor egoiste. Isus se foloseşte de exemplul unui administrator inteligent pentru a ne învăţa despre nevoia de a fi inteligenţi în slujirea Domnului. Suntem provocaţi să imităm înţelepciunea administratorului şi nu necistea lui. “Stăpânul l-a lăudat pe administratorul necinstit pentru că a lucrat cu înţelepciune” (Luca 16,8).

De ce stăpânul care s-a hotărât să îl dea afară pe slujitor acum îl laudă? Probabil slujitorul a condus afacerea stăpânului cu plictis, rutinat şi fără viaţă, creativitate şi imaginaţie. Drept urmare afacerea a decăzut, astfel că stăpânul s-a hotărât să îl dea afară: “Dă cont de administraţia ta, căci de acum nu mai poţi fi administrator” (v. 2). Administratorul este în pericol să fie dat afară. Ştie cât de gravă este situaţia. Ştie cât de neajutorat este. Îşi spune în sinea lui: “Ce voi face, pentru că stăpânul îmi ia administraţia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine” (v. 3). Ştie că este într-o situaţie foarte dificilă. Se gândeşte el ce să facă şi în cele din urmă vine cu un plan pentru a-şi asigura viitorul. Stăpânul l-a lăudat: dacă ar fi gândit la fel de inteligent şi când conducea zi de zi afacerea ar fi transformat-o cu siguranţă într-un succes, şi nu într-un eşec.

Parabola ne provoacă deci să fim administratori inteligenţi. Eu un administrator?, veţi spune. Da, sunteţi chemaţi să fiţi administratori. Dumnezeu v-a încredinţat întreaga Sa Creaţie, pe care sunteţi chemaţi să o administraţi. Isus Cristos ne-a încredinţat în plus Împărăţia lui Dumnezeu – împărăţia iubirii, dreptăţii şi păcii – tot spre administrare. Pacea şi armonia lumii, înnoirea tuturor lucrurilor în Cristos, sunt treburi care ne privesc pe toţi, individual şi colectiv. Sarcina noastră de creştini, slujitori hirotoniţi şi nehirotoniţi deopotrivă, este să aducem Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ începând de la noi. Am primit resursele necesare pentru a face aceasta. Am fost dotaţi cu adevărul credinţei, am fost întăriţi de Duhul Sfânt care sălăşluieşte în inimile noastre, ni s-a dat timpul existenţei. Mai devreme sau mai târziu vom fi chemaţi de Stăpân să dăm bilanţul investiţiilor făcute şi despre administraţia resurselor încredinţate nouă.

Evenimentele din lumea noastră ne arată că trăim timpuri dificile, precare, ca slujitorul din parabolă. Acesta a fost conştient de situaţie şi a găsit totuşi o soluţie. De ce oare noi ne tot minţim că suntem în siguranţă şi că nimic nu ni se poate întâmpla? Nu trebuie să aşteptăm, ca sluga necinstită, să vină ultima clipă pentru a găsi soluţia inteligentă pentru problemele ce privesc eternitatea noastră. De ce să nu fim deştepţi acum? Administratorul din parabolă a înţeles doar la sfârşit importanţa prieteniei cu asociaţii în afaceri. Noi ar trebui de acum să investim resursele temporale şi spirituale pentru a fi siguri că vom câştiga singurul lucru care contează: Împărăţia lui Dumnezeu.

pr. Ernest Munachi Ezeogu Ritul latin