Start > Ritul bizantin > Iertarea datoriilor

Iertarea datoriilor

9 August 2007
1,864 afișări

Autor: IPS Andrei Rymarenko
Traducere: Oana Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a XI-a după Rusalii

Un tablou teribil ne este înfățișat de Evanghelia acestei duminici. Începe cu următoarele cuvinte: “De aceea asemănatu-s-a împărăția cerurilor unui împărat care a voit să se socotească cu slugile sale” (Matei 18,23). Între aceste slugi se afla una care îi datora stăpânului o sumă mare. Această sumă era atât de mare încât în ciuda dorinței lui, omul nu ar fi putut niciodată să o înapoieze. Exista o singură soluție: stăpânul putea să îl vândă pe el, pe soția lui, pe copiii lui și tot ce avea el. “Deci căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: Doamne, îngăduiește-mă și-ți voi plăti ție tot. Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul și i-a iertat și datoria” (Matei 18,26-27). Luați aminte, nu i-a amânat plata datoriei, nu a redus suma, ci a anulat întreaga datorie, complet, pentru totdeauna. Era ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, totul era ca înainte. O nouă viață, liniștită ca înainte, putea să înceapă. Și chiar mai mult: acum acest servitor îl cunoștea pe stăpânul său. A văzut în el un tată iubitor, și a lucra pentru un astfel de tată este o binecuvântare.

Deodată ceva îngrozitor s-a întâmplat: acel servitor a ieșit și s-a întâlnit cu unul dintre confrații lui servitori, care îi datora o sumă extrem de nesemnificativă; și punând mâna pe el, a început să îl strângă de gât, cerându-i să îi dea înapoi tot ce îi datora. Aflând de acest lucru, stăpânul s-a mâniat și l-a dat pe mâna chinuitorilor până își va plăti întreaga datorie.

Așa se întâmplă și cu noi. Am primit totul de la Domnul dar ne-am dovedit a fi datori neplatnici. Am cerut iertare și am primit-o. Și Dumnezeu ne-a acceptat în familia lui, Biserica lui Cristos, și în ea putem călători pe marea în furtună a vieții ca într-o barcă sigură. O barcă are tot ceea ce este necesar pentru a-i proteja de apă pe cei care călătoresc în ea: are o bază solidă, laterale, pânze, vâsle, o cârmă. În același fel, Biserica lui Cristos are o cârmă cu ajutorul căreia este condusă de Cârmaciul ei divin, Domnul nostru Isus Cristos; are de asemenea pânze, vâsle – acestea sunt Sacramentele; mai are o bază solidă – poruncile lui Cristos dintre care cea mai importantă este iubirea. Și dacă ținem această poruncă principală a Lui, iubirea, atunci vom fi în familia Lui, în Biserică, și ne vom bucura. Cât de mult a vorbit Domnul despre ea în discursul Său de adio către discipolii Săi: “Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unul pe altul, precum v-am iubit Eu” (Ioan 15,12). “Aceasta vă poruncesc: să vă iubiți unul pe altul” (Ioan 15,17). Da, este imposibil a fi în Biserică și a nu fi în iubirea Lui. A fi în Biserica lui Cristos este posibil doar dacă respectăm porunca Lui principală, acea poruncă ce a devenit fundamentul întregii Sale Biserici, care este mireasma lui Cristos – și această poruncă este IUBIREA!

Și astfel acel nefericit servitor a pierdut totul: iertarea lui Dumnezeu, scutirea de întreaga datorie, și întoarcerea la libertate a lui, a soției și a copiilor lui. Tot ceea ce a primit a pierdut într-o clipă, în acea teribilă clipă în care nu l-a iertat pe cel care îi era dator lui. La fel și noi putem pierde totul: iertarea pe care am primit-o în Sacramentul Spovezii, și Harul pe care l-am primit în Sacramentul Sfintei Împărtășanii – într-o clipă, în acea clipă în care nu îi vom ierta pe cei care ne sunt datori.

Să dea Dumnezeu să nu trecem niciodată printr-un astfel de moment. Așadar, pentru propria noastră mântuire, pentru propria noastră bunăstare și pentru bunăstarea celor care sunt aproape de noi, să îi iertăm din inimă pe cei care ne sunt datori. Și să ne bucurăm că avem astfel de datornici, pentru că doar iertându-i pe ei îi putem dovedi Domnului cât de mult prețuim iertarea Lui. Și să ne bucurăm de asemenea pentru că Domnul nostru ne iartă enorm de multe lucruri, iar tot ceea ce trebuie noi să iertăm este atât de mic și nesemnificativ. Să ne bucurăm de fiecare dată când spunem în Rugăciunea Domnului: “și ne iartă nouă păcatele noastre precum și noi iertăm greșiților noștri”.

Ritul bizantin