Start > Ritul bizantin > Vindecarea tânărului posedat

Vindecarea tânărului posedat

3 August 2007
1,962 afișări

Autor: IPS Andrei Rymarenko
Traducere: Oana Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a X-a după Rusalii

După cum Evanghelia de duminica trecută ne-a vorbit despre o furtună pe Marea Tiberiadă, în același fel Evanghelia de astăzi ne vorbește și ea despre o furtună, doar că despre o furtună și mai teribilă. Data trecută erau valuri pe mare, dar acum… să ascultăm ceea ce i-a spus lui Cristos tatăl tânărului: “Doamne, miluiește pe fiul meu că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și adesea în apă” (Matei 17,15). Atunci, Petru a ieșit din barca în care se aflau ceilalți apostoli. Să remarcăm că nu Cristos l-a trimis, așa cum i-a trimis pe toți discipolii pe mare. Ci Petru însuși, plin de farmecul credinței la vederea lui Cristos umblând pe mare, a cerut permisiunea de a face la fel. Și ce s-a întâmplat? A avut îndoieli și a început să se înece. Și Cristos i-a spus: “Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” (Matei 14,31).

În Evanghelia de astăzi, tatăl fiului posedat l-a adus pe acesta prima dată la discipolii lui Cristos. Le-a fost dată și lor puterea de a alunga diavoli și de a vindeca boli. Și totuși nu au putut să îl vindece. Când tatăl, profund îndurerat, i-a relatat aceasta Domnului, Cristos a exclamat: “O, neam necredincios și îndărătnic… până când vă voi suferi pe voi? Aduceți-l aici la Mine. Și Isus l-a certat și demonul a ieșit din el… atunci apropiindu-se ucenicii de Isus i-au zis de o parte: De ce noi n-am putut să-l scoatem? Iar Isus le-a răspuns: Pentru puțina voastră credință. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veți avea credință în voi cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, și se va muta; și nimic nu va fi vouă cu neputință. Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune și cu post” (Matei 17,17-21).

Aceasta este credința! Dar unde găsim această credință? Doar în Biserică. Apostolii, navigând în barcă în ascultare față de Cristos, în ciuda furtunii, nu s-au îndoit. Barca lor avea margini care îi protejau de presiunea valurilor; avea un fund care îi separa de apă; avea o cârmă care o călăuzea. În același fel barca Bisericii are tot ceea ce îi trebuie pentru a naviga pe marea vieții, pe celălalt mal, al Vieții Veșnice. În barca Bisericii, fundamentul este învățătura lui Cristos care arată calea vieții prin Fericiri (Matei 5,3-11). Sărăcia în spirit, plânsul pentru păcate (adică, pocăința), blândețea, foamea și setea de dreptate, milostivirea, curățenia inimii, facerea de pace, suferința pentru adevăr – acestea constituie fundamentul bărcii Bisericii. Și marginile ei sunt tot ceea ce Cristos le-a transmis Apostolilor Săi, care în cea mai mare parte se găsește în Sfânta Scriptură, și mai este păstrat în comoara Tradiției Bisericii.

Și ce comoară este purtată de barca Bisericii? Acestea sunt cele șapte Sacramente ale Bisericii, care își au toate fundamentul în Sfânta Scriptură. Cartea Faptelor Apostolilor ne relatează despre consacrarea preoților și a diaconilor, de unde vine Sacramentul Preoției (Fapte 6,3.5-7). În prima Sa apariție după Înviere, Cristos a suflat asupra Apostolilor și le-a spus: “Luați Spirit Sfânt; cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate” (Ioan 20,22-23). Aici este fundamentul Sacramentului Spovezii. Cuvintele lui Cristos la Cina cea de Taină, “Faceți aceasta în amintirea Mea” (Luca 22,19); și toate capitolele de la Ioan unde vorbește despre Pâinea Vieții – aceasta este înființarea Sacramentului Euharistiei (Ioan 6,32-58). Învățătura Apostolului Pavel despre relația dintre soț și soție vorbește despre sfințenia Sacramentului Căsătoriei (1Corinteni 7,2-17; Efeseni 5,22-33). În Scrisoarea lui Iacob sunt date instrucțiuni despre ungerea bolnavilor cu ulei și despre rugăciunea credinței pentru ei (Iacob 5,14-15). Și așa mai departe cu toate celelalte Sacramente. Mai mult: toate prevederile Bisericii vin de la Domnul Însuși. În Evanghelia de astăzi ni se spune despre necesitatea postului și a rugăciunii. Cristos le spune aceste lucruri discipolilor Săi. În Biserică nu este nimic inventat de om sau adăugat; dar nici nu este nimic sustras sau abreviat din învățătura lui Cristos și a Apostolilor Săi.

“Cred într-Una, Sfântă, Catolică și Apostolică Biserică”. O altă Biserică Catolică și Apostolică nu există pe pământ. Așadar să prețuim barca Biserici noastre. Să nu o părăsim niciodată. Are tot de ce avem nevoie. Are de asemenea această minunată credință care mută chiar și munții, și cu o astfel de credință nimic nu va fi imposibil. Ne va conduce prin furtunile vieții și ne va duce pe țărmul Vieții Veșnice.

Ritul bizantin