Predici

După cum Evanghelia de duminica trecută ne-a vorbit despre o furtună pe Marea Tiberiadă, în acelaşi fel Evanghelia de astăzi ne vorbeşte şi ea despre o furtună, doar că despre o furtună şi mai teribilă. Data trecută erau valuri pe mare, dar acum… să ascultăm ceea ce i-a spus lui Cristos tatăl tânărului: “Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi adesea în apă” (Matei 17,15). Atunci, Petru a ieşit din barca în care se aflau ceilalţi apostoli. Să remarcăm că nu Cristos l-a trimis, aşa cum i-a trimis pe toţi discipolii pe mare. Ci Petru însuşi, plin de farmecul credinţei la vederea lui Cristos umblând pe mare, a cerut permisiunea de a face la fel. Şi ce s-a întâmplat? A avut îndoieli şi a început să se înece. Şi Cristos i-a spus: “Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” (Matei 14,31).

În Evanghelia de astăzi, tatăl fiului posedat l-a adus pe acesta prima dată la discipolii lui Cristos. Le-a fost dată şi lor puterea de a alunga diavoli şi de a vindeca boli. Şi totuşi nu au putut să îl vindece. Când tatăl, profund îndurerat, i-a relatat aceasta Domnului, Cristos a exclamat: “O, neam necredincios şi îndărătnic… până când vă voi suferi pe voi? Aduceţi-l aici la Mine. Şi Isus l-a certat şi demonul a ieşit din el… atunci apropiindu-se ucenicii de Isus i-au zis de o parte: De ce noi n-am putut să-l scoatem? Iar Isus le-a răspuns: Pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă. Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post” (Matei 17,17-21).

Aceasta este credinţa! Dar unde găsim această credinţă? Doar în Biserică. Apostolii, navigând în barcă în ascultare faţă de Cristos, în ciuda furtunii, nu s-au îndoit. Barca lor avea margini care îi protejau de presiunea valurilor; avea un fund care îi separa de apă; avea o cârmă care o călăuzea. În acelaşi fel barca Bisericii are tot ceea ce îi trebuie pentru a naviga pe marea vieţii, pe celălalt mal, al Vieţii Veşnice. În barca Bisericii, fundamentul este învăţătura lui Cristos care arată calea vieţii prin Fericiri (Matei 5,3-11). Sărăcia în spirit, plânsul pentru păcate (adică, pocăinţa), blândeţea, foamea şi setea de dreptate, milostivirea, curăţenia inimii, facerea de pace, suferinţa pentru adevăr – acestea constituie fundamentul bărcii Bisericii. Şi marginile ei sunt tot ceea ce Cristos le-a transmis Apostolilor Săi, care în cea mai mare parte se găseşte în Sfânta Scriptură, şi mai este păstrat în comoara Tradiţiei Bisericii.

Şi ce comoară este purtată de barca Bisericii? Acestea sunt cele şapte Sacramente ale Bisericii, care îşi au toate fundamentul în Sfânta Scriptură. Cartea Faptelor Apostolilor ne relatează despre consacrarea preoţilor şi a diaconilor, de unde vine Sacramentul Preoţiei (Fapte 6,3.5-7). În prima Sa apariţie după Înviere, Cristos a suflat asupra Apostolilor şi le-a spus: “Luaţi Spirit Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate” (Ioan 20,22-23). Aici este fundamentul Sacramentului Spovezii. Cuvintele lui Cristos la Cina cea de Taină, “Faceţi aceasta în amintirea Mea” (Luca 22,19); şi toate capitolele de la Ioan unde vorbeşte despre Pâinea Vieţii – aceasta este înfiinţarea Sacramentului Euharistiei (Ioan 6,32-58). Învăţătura Apostolului Pavel despre relaţia dintre soţ şi soţie vorbeşte despre sfinţenia Sacramentului Căsătoriei (1Corinteni 7,2-17; Efeseni 5,22-33). În Scrisoarea lui Iacob sunt date instrucţiuni despre ungerea bolnavilor cu ulei şi despre rugăciunea credinţei pentru ei (Iacob 5,14-15). Şi aşa mai departe cu toate celelalte Sacramente. Mai mult: toate prevederile Bisericii vin de la Domnul Însuşi. În Evanghelia de astăzi ni se spune despre necesitatea postului şi a rugăciunii. Cristos le spune aceste lucruri discipolilor Săi. În Biserică nu este nimic inventat de om sau adăugat; dar nici nu este nimic sustras sau abreviat din învăţătura lui Cristos şi a Apostolilor Săi.

“Cred într-Una, Sfântă, Catolică şi Apostolică Biserică”. O altă Biserică Catolică şi Apostolică nu există pe pământ. Aşadar să preţuim barca Biserici noastre. Să nu o părăsim niciodată. Are tot de ce avem nevoie. Are de asemenea această minunată credinţă care mută chiar şi munţii, şi cu o astfel de credinţă nimic nu va fi imposibil. Ne va conduce prin furtunile vieţii şi ne va duce pe ţărmul Vieţii Veşnice.

IPS Andrei Rymarenko Ritul bizantin