Predici

De la primele capitole ale Cărţii Genezei, cu povestea Creaţiei şi a căderii în păcat a omenirii, ştim că sursa oricărei boli este păcatul, neascultarea faţă de Dumnezeu. În mare parte, desigur, bolile noastre nu sunt consecinţa păcatelor noastre personale, ci mai degrabă consecinţa păcatelor inconştiente, a păcatelor care sunt peste tot în jurul nostru în lume şi la care suntem supuşi. Ştiinţa modernă, de exemplu, ne spune că multe boli sunt rezultatul bacteriilor care vin din jurul nostru şi atacă o slăbiciune în organismele noastre. O astfel de slăbiciune poate fi moştenită genetic. Sau poate acea slăbiciune s-a dezvoltat la o vârstă mai înaintată când organismele noastre au început să îmbătrânească. Uneori în asemenea cazuri medicamentele sau chiar operaţiile chirurgicale pot să ne aducă alinare.

Pe de altă parte, unele slăbiciuni pot fi rezultatul supraalimentaţiei sau al unei diete nesănătoase, sau al consumului de alcool sau alte droguri, ori poate al lipsei activităţii fizice. De asemenea o astfel de slăbiciune poate fi rezultatul unei stări mintale. Ştim bine de exemplu că o persoană se poate însănătoşi mai repede decât alta. Acesta este rezultatul puterii voinţei, al sentimentului că mai avem ceva de făcut, că mai avem pentru ce trăi, că avem încă un scop în viaţă. “Nu pot fi bolnav acum, nu am timp”. Se ştie bine că starea noastră mintală controlează starea noastră fizică, şi cunoaştem cu toţii cazuri de ipohondrie.

În Evanghelia de astăzi de la Matei, capitolul 9, cauza bolii bărbatului nu este în mod evident vreo bacterie, vârsta înaintată sau o stare mintală proastă, ci păcatele neiertate. Domnul nostru îi spune omului: “Păcatele îţi sunt iertate”, şi omul este vindecat. Trebuie să spunem că pentru multe boli, atât fizice cât şi mintale, cauza în societatea noastră modernă este exact aceeaşi ca în acest caz – păcatele personale , deoarece păcatele neiertate sunt extrem de des întâlnite. Şi ele nu sunt iertate pentru că nu sunt mărturisite, nu sunt spuse niciodată înaintea unui confesor, şi prin urmare nu se cere niciodată iertare pentru ele.

Putem spune cu adevărat că Sacramentul Spovezii este un barometru spiritual care ne arată starea oricărei societăţi. În rândul protestanţilor spovada nu există, deşi sunt protestanţi care îi cer iertare lui Dumnezeu şi unii de la alţii. În societăţile catolice apusene nu se mai apelează la spovadă, şi chiar şi în societăţile răsăritene mulţi creştini merg poate cel mult o dată pe an la spovadă, şi drept urmare se şi împărtăşesc foarte rar.

Sacramentul Spovezii este un barometru spiritual deoarece pentru ca să aibă loc spovada, avem nevoie de umilinţă, umilinţa de a merge înaintea lui Dumnezeu în faţa unui martor şi a ne mărturisi lui Dumnezeu păcatele noastre. Dar dacă nu mergem la spovadă, să nu aşteptăm vindecarea divină care este necesară în vieţile noastre. Dacă suntem credincioşi adevăraţi, atunci trebuie să mergem la Cristos ca să fim vindecaţi de El prin Sacramentele pe care ni le-a dat în Trupul Său, Biserica Sa. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Diverşi alţi autori Ritul bizantin