Predici

Lectura evanghelică de duminica trecută ne-a învăţat lecţia de o profundă umilinţă a centurionul roman, care venise la Isus să îi ceară vindecarea slujitorului său. Astăzi Evanghelia nu ne mai învaţă ce trebuie să facem, ci ne arată mai degrabă ce să nu facem, ce să evităm. Ne este prezentată şocanta realitate a existenţei puterii răului. În vremurile noastre această realitate nu mai are nevoie de dovezi. Zi de zi ziarele şi jurnalele tv ne spun despre numeroase crime care pur şi simplu nu pot fi explicate fără să recunoaştem că respectiva persoană este posedată de o putere exterioară, diabolică.

Evanghelia de astăzi ne prezintă o imagine teribilă: doi demonizaţi ies din morminte, “foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea” (Matei 8,28). Cristos permite demonilor să intre într-o turmă mare de porci. Cei doi posedaţi sunt acum vindecaţi, dar întreaga turmă sare în mare. Ce forţă teribilă! Dar Evanghelia nu se încheie aici, ci ne spune că “toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Isus” (Matei 8,34). Ne-am aştepta la o imagine fericită: toată suflarea a ieşit să îl întâlnească pe Domnul. Ne-am aştepta ca ceea ce îi uneşte să fie credinţa şi dorinţa de a-i mulţumi Domnului pentru salvarea celor doi confraţi ai lor, precum şi pentru că ei înşişi sunt acum în siguranţă, fără ameninţarea celor doi demonizaţi. Dar de fapt ce s-a întâmplat? Da, au venit să îi ceară ceva Domnului, dar nu să stea cu ei… ci să se îndepărteze, “să treacă din hotarele lor”. (Matei 8,34).

Iată cel mai groaznic pasaj din această Evanghelie. Mai întâi demonii care erau în cei doi bărbaţi posedaţi. Mai apoi îi vedem într-o turmă întreagă de porci. Iar apoi… o cetate întreagă posedată. De ce? De patima pentru profit. Conform legii iudaice, creşterea de porci nu era permisă, era un păcat chiar. Dar ei o făceau pentru bani, pentru sume imense de bani. Şi uite că o turmă mare piere. Iar oamenii reacţionează: “Abia ţi-ai pus piciorul pe pământurile noastre şi deja ne-ai pricinuit o asemenea pagubă. Ce s-ar întâmpla dacă ai sta mai mult aici? Ne-ai duce la faliment! Înţelegem că eşti tare: până şi diavolii ascultă de tine! Dar ce are aceasta de-a face cu noi? Ce ne interesează pe noi vindecare a doi oameni? Noi nu avem nevoie de miracolele Tale. Ce ne trebuie sunt bani, milioane şi milioane. Tu nu eşti pentru noi. Du-te de aici odată.”

Dragi fraţi şi surori, să ne examinăm sufletul. Oare nu acelaşi lucru se întâmplă şi cu noi? Unele patimi ajung să ne posede, iar Cristos devine un obstacol pentru noi. În sufletul nostru şoptim cuvintele teribile: “Pleacă de la mine.” Fie ca Domnul să ne ferească de aşa ceva. Fie ca cuvintele noastre pentru El să fie mereu: “Vino la mine şi nu pleca niciodată.”

IPS Andrei Rymarenko Ritul bizantin