Start > Ritul bizantin > Cristos face pagube

Cristos face pagube

29 June 2007
2,357 afișări

Autor: IPS Andrei Rymarenko
Traducere: Radu Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a V-a după Rusalii

Lectura evanghelică de duminica trecută ne-a învățat lecția de o profundă umilință a centurionul roman, care venise la Isus să îi ceară vindecarea slujitorului său. Astăzi Evanghelia nu ne mai învață ce trebuie să facem, ci ne arată mai degrabă ce să nu facem, ce să evităm. Ne este prezentată șocanta realitate a existenței puterii răului. În vremurile noastre această realitate nu mai are nevoie de dovezi. Zi de zi ziarele și jurnalele tv ne spun despre numeroase crime care pur și simplu nu pot fi explicate fără să recunoaștem că respectiva persoană este posedată de o putere exterioară, diabolică.

Evanghelia de astăzi ne prezintă o imagine teribilă: doi demonizați ies din morminte, “foarte cumpliți, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea” (Matei 8,28). Cristos permite demonilor să intre într-o turmă mare de porci. Cei doi posedați sunt acum vindecați, dar întreaga turmă sare în mare. Ce forță teribilă! Dar Evanghelia nu se încheie aici, ci ne spune că “toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus” (Matei 8,34). Ne-am aștepta la o imagine fericită: toată suflarea a ieșit să îl întâlnească pe Domnul. Ne-am aștepta ca ceea ce îi unește să fie credința și dorința de a-i mulțumi Domnului pentru salvarea celor doi confrați ai lor, precum și pentru că ei înșiși sunt acum în siguranță, fără amenințarea celor doi demonizați. Dar de fapt ce s-a întâmplat? Da, au venit să îi ceară ceva Domnului, dar nu să stea cu ei… ci să se îndepărteze, “să treacă din hotarele lor”. (Matei 8,34).

Iată cel mai groaznic pasaj din această Evanghelie. Mai întâi demonii care erau în cei doi bărbați posedați. Mai apoi îi vedem într-o turmă întreagă de porci. Iar apoi… o cetate întreagă posedată. De ce? De patima pentru profit. Conform legii iudaice, creșterea de porci nu era permisă, era un păcat chiar. Dar ei o făceau pentru bani, pentru sume imense de bani. Și uite că o turmă mare piere. Iar oamenii reacționează: “Abia ți-ai pus piciorul pe pământurile noastre și deja ne-ai pricinuit o asemenea pagubă. Ce s-ar întâmpla dacă ai sta mai mult aici? Ne-ai duce la faliment! Înțelegem că ești tare: până și diavolii ascultă de tine! Dar ce are aceasta de-a face cu noi? Ce ne interesează pe noi vindecare a doi oameni? Noi nu avem nevoie de miracolele Tale. Ce ne trebuie sunt bani, milioane și milioane. Tu nu ești pentru noi. Du-te de aici odată.”

Dragi frați și surori, să ne examinăm sufletul. Oare nu același lucru se întâmplă și cu noi? Unele patimi ajung să ne posede, iar Cristos devine un obstacol pentru noi. În sufletul nostru șoptim cuvintele teribile: “Pleacă de la mine.” Fie ca Domnul să ne ferească de așa ceva. Fie ca cuvintele noastre pentru El să fie mereu: “Vino la mine și nu pleca niciodată.”

Ritul bizantin