Predici

Un predicator vorbea la o întâlnire religioasă în aer liber, în Halifax. Cunoscutul evanghelist Billy Graham urma să vorbească în noaptea următoare, dar sosise cu o zi mai devreme. A venit neanunţat şi s-a pus pe iarbă cu mulţimea. În faţa lui se afla un domn în vârstă care părea să asculte atent ce se predica. Atunci când oamenii au fost chemaţi să se apropie de scenă şi să se dedice Domnului, bărbatul nu s-a mişcat. Graham l-a bătut pe umăr şi l-a întrebat: “Doreşti să îl accepţi pe Cristos? Aş fi bucuros să te însoţesc pe acest drum.” Fără să ştie cine e, bătrânul i-a spus: “Nu, cred că mai bine îl aştept pe expertul de mâine seară.” În gândirea acestui om, ca şi a multor altora, câştigarea sufletelor pentru Cristos este ceva ce trebuie rezervat experţilor. Evanghelia de astăzi ne arată însă că misiunea este pentru toţi, experţi şi mai puţin experţi, clerici şi laici deopotrivă.

Evanghelia lui Luca are două relatări cu Isus trimiţându-şi discipolii să răspândească Vestea Bună. În capitolul 9 Isus trimite doisprezece apostoli, iar în capitolul 10 şaptezeci. Evanghelia lui Matei oferă doar o relatare: trimiterea celor doisprezece. Specialiştii în biblic cred că pasajul lui Luca cu trimiterea celor şaptezeci reprezintă un mod de a sublinia scopul universal al mesajului lui Cristos. Misiunea celor doisprezece, după Matei, este limitată la “oile pierdute ale casei lui Israel” (Matei 10,6). Misiunea celor şaptezeci nu are o astfel de limită. Conform tradiţiei iudaice existau doisprezece triburi ale lui Israel şi şaptezeci de naţiuni pe pământ. Trimiterea celor şaptezeci de discipoli simbolizează deci predicarea mesajului lui Cristos lumii întregi.

Astăzi vă invit să privim însă la această pericopă dintr-o perspectivă diferită: nu din perspectiva celor care primesc mesajul ci a celor care duc mesajul, din perspectiva misionarilor deci. Tradiţia creştină îi identifică pe cei doisprezece apostoli cu preoţimea hirotonită din Biserică. Atunci când la Ultima Cină Isus le-a cerut discipolilor “faceţi aceasta întru amintirea Mea”, El s-a adresat celor doisprezece, clerului. Atunci trimiterea celor şaptezeci trebuie că îi reprezintă pe laici. Evanghelia de astăzi ne vorbeşte deci despre misiunea laicilor. Evanghelia lui Luca, vorbind despre misiunea celor doisprezece şi a celor şaptezeci, ne vorbeşte de fapt despre misiunea clerului şi despre misiunea laicilor. Incluzând ambele relatări, Luca, spre deosebire de Matei, spune deci că misiunea nu este ceva doar pentru clerici, că misiunea nu este doar a experţilor, misiunea este o sarcină comună tuturor, hirotoniţi şi nehirotoniţi, discipoli însă ai lui Cristos.

Care este motivul implicării laicilor în răspândirea mesajului evanghelic? Simplu: “Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini” (Luca 10,2). Lucru adevărat şi astăzi, după cum adevărat era şi pe vremea lui Isus. Care este rolul pe care trebuie să îl îndeplinească laicii? Există două faţete ale misiunii: “Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători în secerişul Lui”, adică rugăciunea, şi “Mergeţi! Iată, vă trimit”, adică acţiunea. Nu este vorba de a alege una dintre cele două. Fiecare creştin este chemat să participe la răspândirea mesajului lui Cristos prin rugăciune şi acţiune. Rugăciune ca şi cum totul ar depinde de Dumnezeu, şi acţiune ca şi cum totul ar depinde de noi. Isus detaliază starea de spirit pe care trebuie să o avem în opera de evanghelizare: un duh al blândeţii şi vulnerabilităţii, un duh al politeţii şi adaptabilităţii la situaţiile locale schimbătoare şi provocatoare în care ne găsim de-a lungul activităţii misionare.

Isus pune un accent special pe vindecarea bolnavilor. Nu este o sarcină opţională în activitatea de răspândire a mesajului evanghelic. Unii s-ar putea întreba: este nevoie de vindecarea trupului pentru a fi mântuit? Nu este sfinţenia sufletului suficientă? Uităm că sfinţenia este doar un alt cuvânt pentru plenitudine. Sfinţenia se referă la persoană ca întreg: trup şi suflet. Vestea Bună nu este bună doar pentru suflet, ci şi pentru trup. Cei şaptezeci de discipoli au pornit la drum căutând să ducă la îndeplinire sarcina dată lor de Isus. Au fost surprinşi să vadă că, acţionând în numele lui Isus, nu doar bolile fizice dar “chiar şi diavolii” li se supun (v. 17). O surpriză similară îi aşteaptă pe toţi discipolii lui Cristos, hirotoniţi sau nehirotoniţi, dar care au curajul să îmbrăţişeze misiunea de răspândire a Veştii celei Bune a Domnului nostru Isus Cristos, aşa după cum ne-a cerut El.

pr. Ernest Munachi Ezeogu Ritul latin