Start > Ritul latin > Misiunea laicilor

Misiunea laicilor

5 July 2007
1,991 afișări

Autor: pr. Ernest Munachi Ezeogu
Traducere: Radu Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a XIV-a de peste an (Anul C)

Un predicator vorbea la o întâlnire religioasă în aer liber, în Halifax. Cunoscutul evanghelist Billy Graham urma să vorbească în noaptea următoare, dar sosise cu o zi mai devreme. A venit neanunțat și s-a pus pe iarbă cu mulțimea. În fața lui se afla un domn în vârstă care părea să asculte atent ce se predica. Atunci când oamenii au fost chemați să se apropie de scenă și să se dedice Domnului, bărbatul nu s-a mișcat. Graham l-a bătut pe umăr și l-a întrebat: “Dorești să îl accepți pe Cristos? Aș fi bucuros să te însoțesc pe acest drum.” Fără să știe cine e, bătrânul i-a spus: “Nu, cred că mai bine îl aștept pe expertul de mâine seară.” În gândirea acestui om, ca și a multor altora, câștigarea sufletelor pentru Cristos este ceva ce trebuie rezervat experților. Evanghelia de astăzi ne arată însă că misiunea este pentru toți, experți și mai puțin experți, clerici și laici deopotrivă.

Evanghelia lui Luca are două relatări cu Isus trimițându-și discipolii să răspândească Vestea Bună. În capitolul 9 Isus trimite doisprezece apostoli, iar în capitolul 10 șaptezeci. Evanghelia lui Matei oferă doar o relatare: trimiterea celor doisprezece. Specialiștii în biblic cred că pasajul lui Luca cu trimiterea celor șaptezeci reprezintă un mod de a sublinia scopul universal al mesajului lui Cristos. Misiunea celor doisprezece, după Matei, este limitată la “oile pierdute ale casei lui Israel” (Matei 10,6). Misiunea celor șaptezeci nu are o astfel de limită. Conform tradiției iudaice existau doisprezece triburi ale lui Israel și șaptezeci de națiuni pe pământ. Trimiterea celor șaptezeci de discipoli simbolizează deci predicarea mesajului lui Cristos lumii întregi.

Astăzi vă invit să privim însă la această pericopă dintr-o perspectivă diferită: nu din perspectiva celor care primesc mesajul ci a celor care duc mesajul, din perspectiva misionarilor deci. Tradiția creștină îi identifică pe cei doisprezece apostoli cu preoțimea hirotonită din Biserică. Atunci când la Ultima Cină Isus le-a cerut discipolilor “faceți aceasta întru amintirea Mea”, El s-a adresat celor doisprezece, clerului. Atunci trimiterea celor șaptezeci trebuie că îi reprezintă pe laici. Evanghelia de astăzi ne vorbește deci despre misiunea laicilor. Evanghelia lui Luca, vorbind despre misiunea celor doisprezece și a celor șaptezeci, ne vorbește de fapt despre misiunea clerului și despre misiunea laicilor. Incluzând ambele relatări, Luca, spre deosebire de Matei, spune deci că misiunea nu este ceva doar pentru clerici, că misiunea nu este doar a experților, misiunea este o sarcină comună tuturor, hirotoniți și nehirotoniți, discipoli însă ai lui Cristos.

Care este motivul implicării laicilor în răspândirea mesajului evanghelic? Simplu: “Secerișul este mare, însă lucrătorii sunt puțini” (Luca 10,2). Lucru adevărat și astăzi, după cum adevărat era și pe vremea lui Isus. Care este rolul pe care trebuie să îl îndeplinească laicii? Există două fațete ale misiunii: “Rugați-l deci pe Domnul secerișului să trimită lucrători în secerișul Lui”, adică rugăciunea, și “Mergeți! Iată, vă trimit”, adică acțiunea. Nu este vorba de a alege una dintre cele două. Fiecare creștin este chemat să participe la răspândirea mesajului lui Cristos prin rugăciune și acțiune. Rugăciune ca și cum totul ar depinde de Dumnezeu, și acțiune ca și cum totul ar depinde de noi. Isus detaliază starea de spirit pe care trebuie să o avem în opera de evanghelizare: un duh al blândeții și vulnerabilității, un duh al politeții și adaptabilității la situațiile locale schimbătoare și provocatoare în care ne găsim de-a lungul activității misionare.

Isus pune un accent special pe vindecarea bolnavilor. Nu este o sarcină opțională în activitatea de răspândire a mesajului evanghelic. Unii s-ar putea întreba: este nevoie de vindecarea trupului pentru a fi mântuit? Nu este sfințenia sufletului suficientă? Uităm că sfințenia este doar un alt cuvânt pentru plenitudine. Sfințenia se referă la persoană ca întreg: trup și suflet. Vestea Bună nu este bună doar pentru suflet, ci și pentru trup. Cei șaptezeci de discipoli au pornit la drum căutând să ducă la îndeplinire sarcina dată lor de Isus. Au fost surprinși să vadă că, acționând în numele lui Isus, nu doar bolile fizice dar “chiar și diavolii” li se supun (v. 17). O surpriză similară îi așteaptă pe toți discipolii lui Cristos, hirotoniți sau nehirotoniți, dar care au curajul să îmbrățișeze misiunea de răspândire a Veștii celei Bune a Domnului nostru Isus Cristos, așa după cum ne-a cerut El.

Ritul latin