Start > Ritul latin > Duminica a X-a (C)

Duminica a X-a (C)

8 June 2007
1,894 afișări

Autor: pr. Eduard-Mihai Coșa
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a X-a de peste an (Anul C)

Domnul este lumina și mântuirea mea: de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieții mele: de cine mă voi înfricoșa? Prigonitorii și dușmanii mei se clatină și cad”( Ps 26,1-2).

Cuvintele antifonei de la intrare ne introduc în tematica duminicii de astăzi, a X-a de peste an. Dumnezeul nostru, Dumnezeul Revelației, este un Emanuel, un Dumnezeu cu noi, care este aproape de creatura sa, o urmărește cu iubirea sa și nu o abandonează în momentele de suferință.

În prima lectură asistăm la un episod din viața profetului Ilie care, fiind într-o țară păgână, este mișcat de durerea unei văduve din Sarepta Sidonului și, prin invocarea lui Dumnezeu, îi învie fiul rămas fără suflare, obținând și o mărturisire de credință din partea femeii: “Acum știu că ești omul lui Dumnezeu și că, într-adevăr, Cuvântul Domnului este pe buzele tale”.

Urmărind și Evanghelia zilei și intervenția miraculoasă a lui Isus în favoarea văduvei din Naim, îndurerată de pierderea unicului ei fiu, descoperim același adevăr fundamental, că Domnul este apărătorul vieții mele și atât de mult a iubit lumea încât ni l-a trimis pe fiul său…. Isus ne-a dovedit că este mai mult decât un profet, El este Fiul lui Dumnezeu care ne-a asigurat că va fi cu noi până la sfârșitul veacurilor.

Dar revenim la evenimentul prezentat de Evanghelie, nu însă înainte de a face o precizare. E bine să clarificăm faptul că acest miracol al lui Isus nu este o înviere propriu-zisă, ci o … reanimare, adică o reîntoarcere la viață pentru a muri din nou. Învierea, în schimb reprezintă o condiție de viață în care nu mai e posibilă moartea. Este starea de viață pe care a dobândit-o Isus Cristos prin Învierea sa minunată și care va fi și starea noastră la sfârșitul lumii, când se va termina așteptarea și se vor termina și încercările. Este importantă această precizare. Prin miracolul săvârșit de Isus, Mântuitorul vrea să descopere intenția lui Dumnezeu, adică faptul că El dorește să elimine moartea iar, prin Atotputernicia sa, va realiza aceasta.

Așadar, atenție, această reanimare a tânărului este doar un “semn” pentru a ne da speranță și pentru a garanta angajarea lui Dumnezeu în favoarea noastră. De bună seamă, marea preocupare a lui Dumnezeu în această fază a istoriei este aceea de a ne elibera de prima si adevărata moarte, adică păcatul.

Aceasta este moartea pe care Dumnezeu vrea s-o elimine înainte de toate, distrugând-o din rădăcină, din inima fiecăruia. Această moarte, adică păcatul, este adevăratul rău și marea tragedie a omului.

Să fim conștienți de aceasta! Să trăiești mulți sau puțini ani, nu are importanță în fața lui Dumnezeu: ceea ce valorează este să fii și să rămâi viu cu sufletul, luptând permanent împotriva păcatului. Iar noi constatăm că de fapt există atâtea persoane care par că sunt vii, dar în realitate sunt moarte: unii crapă de sănătate, par să fie în culmea carierii și a dominării, dar în inimă au deja putregaiul morții și într-o zi vor fi învinși definitiv de teribila moarte.

Din contră, există evident și atâtea persoane ruinate de boală, lovite de nenorociri, încercate de persecuții: toate acestea dacă au inimă bună și sunt unite cu Dumnezeu, au deja în suflet sămânța vieții care într-o zi va înflori minunat. Pentru acești creștini, viața creștină este însemnată de această siguranță și interpretează totul în lumina acestei certitudini. Sunt credincioșii care știu să valorifice ziua de astăzi, prezentul, în perspectiva veșniciei; sunt persoane care trăiesc cu certitudinea că Domnul este lumina și mântuirea mea, și că va veni ora lui Dumnezeu, timpul mântuirii.

Revenind la textul evangheliei, observăm modul în care Isus se apropie de durerea persoanelor care însoțesc cortegiul funebru, în special față de văduva îndurerată către care se îndreaptă cu milă și-i spune: “Femeie, nu plânge!”

Să ne oprim asupra acestui aspect particular: Isus este cuprins de milă. Această atitudine de milă, Dumnezeu o arată față de noi în atâtea situații de durere, chiar și în acele situații pe care El nu le rezolvă după cum am vrea noi și după cum ne-am aștepta.

Însă un lucru este sigur: durerea este o consecință a păcatului uman, iar Dumnezeu nu se bucură pentru durerea cuiva așa cum nu se bucură nici pentru păcat.

El are milă!: e o milă concretă, este o milă care vrea să modifice dureroasa situație creată de păcatul omului.

Femeie nu plânge! Această poruncă, Isus o repetă în fața tuturor situațiilor dureroase.

Nu plânge: dacă boala îți macină trupul, amintește-ți că nu sănătatea este primul și marele bine al vieții….

Nu plânge: dacă moartea surprinde pe cineva la o vârstă tânără, nu te revolta. Nu numărul anilor dă valoare vieții, dar este calitatea morală a vieții cea care dă valoare anilor.

Nu plânge: deoarece durerea limpezește privirea și te ajută să îl descoperi mai ușor pe Dumnezeu. Un bolnav, brazilian, membru al unui grup de colaboratori ai fericitei Tereza de Calcuta, scria (ceea ce mulți alții au spus-o cu alte cuvinte): în durere l-am întâlnit pe Dumnezeu și am găsit calea prin care să fac bine”. În durere!.

Evanghelia de astăzi ne prezintă minunea săvârșită de Isus: Tinere, îți poruncesc, ridică-te. Iar mortul s-a ridicat și a început să vorbească.

Cu siguranță, o mare minune, dar, adevărata minune este dorința lui Dumnezeu de a da o viață veșnică tuturor celor care o doresc și de a ne elibera de orice durere umană. Cine crede, se lasă călăuzit de Dumnezeu și va vedea împlinirea promisiunilor sale. Să primim Evanghelia de astăzi ca pe un dar ceresc care să ne facă să creștem în credință. Să credem cu tărie că El este lumina și mântuirea noastră… dătătorul și apărătorul vieții noastre. Amin

(după A. Comastri, Predicate la buona notizia, Elledici, 2000, pp. 147-150)

Ritul latin