Start > Ritul bizantin > Munca și ascultarea

Munca și ascultarea

7 June 2007
1,749 afișări

Autor: pr. George Dimopoulos
Traducere: Oana Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a II-a după Rusalii

Iată credința și ascultarea acestor primi doi apostoli, Petru și Andrei. Isus i-a chemat în timp ce ei își îndeplineau munca seculară. Și totuși nu au căutat să amâne chemarea; nu au venit cu scuze. Nu au spus: “Dă-ne câteva zile să ne mai gândim”. Au lăsat totul și l-au urmat pe Isus. Sf. Ioan Gură de Aur, comentând Evanghelia de astăzi, scrie că atunci când s-a împlinit timpul pentru Isus să își înceapă slujirea publică, El și-a ales doisprezece apostoli; după învierea Sa, i-a trimis în întreaga lume să predice Evanghelia, Vestea cea Bună a împăcării omului cu Dumnezeu prin moartea lui Cristos, și să mărturisească Numele Lui înaintea regilor și a mai marilor neamurilor. Această sarcină de o importanță monumentală Isus nu a încredințat-o unor oameni puternici sau educați. Mai degrabă, El a căutat oameni simpli, și i-a invitat să devină discipolii Săi. De ce? Pentru că Evanghelia în sine este înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu, și nu are nevoie de susținere umană.

Astăzi avem mare nevoie de această înțelepciune și putere a lui Dumnezeu – Evanghelia -, de ceva (de fapt de Cineva) căruia să îi putem oferi credința noastră, iubirea noastră și dedicarea noastră din toată inima. Două lucruri, iubiți frați creștini, mă impresionează în pericopa evanghelică de astăzi. Primul este sârguința, al doilea este ascultarea. Să vorbim despre primul. Cristos i-a găsit pe Petru și pe Andrei, pe Iacob și pe Ioan angajați în munca lor: doi dintre ei aruncau plasele de prins pește în mare, în timp ce ceilalți doi reparau plasele. Erau oameni care trăiau de pe urma muncii manuale – prin truda propriilor lor mâini – și nu a fost o întâmplare faptul că Isus a chemat astfel de oameni să îl urmeze.

În decursul istoriei, mulți oameni ignoranți au stigmatizat creștinismul ca fiind o religie care nu recunoaște valoarea muncii grele, ca o religie care cere recitarea constantă a rugăciunilor și meditarea neîncetată asupra unor scrieri spirituale. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Există un timp pentru muncă, și de asemenea un timp pentru rugăciune. Un principiu de bază al creștinismului este acela exprimat de Pavel în Epistola către creștinii din Tesalonic: “Căci și când ne aflam la voi, v-am dat porunca aceasta: Dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce. Pentru că auzim că unii de la voi umblă fără rânduială, nelucrând nimic, ci iscodind. Dar unora ca aceștia le poruncim și îi rugăm, în Domnul Isus Cristos, ca să muncească în liniște și să-și mănânce pâinea lor” (2Tesaloniceni 3,10-12).

Învățătura creștină este aceea că orice muncă cinstită este binecuvântată de Dumnezeu. Cristos, El însuși Dumnezeu, a lucrat aici pe pământ, și a spus: “Tatăl Meu până acum lucrează, și Eu lucrez” (Ioan 5,17). Mulți consideră munca un fel de pedeapsă; ei consideră rușinoase anumite feluri de muncă, și astfel evită total să lucreze. Alții leneși susțin că trebuie să schimbăm sistemul pentru a asigura plată maximă pentru muncă minimă. Creștinii, însă, înțeleg că fiecare fel de muncă cinstită aduce cu sine o binecuvântare particulară. Trebuie să lucrăm pentru a ne susține nu doar pe noi înșine, ci și pe cei săraci și aflați în nevoi, urmând exemplul Domnului nostru și al apostolilor Săi.

Al doilea lucru pe care îl remarcăm din pericopa evanghelică din această zi este acela că apostolii aveau un spirit de ascultare din iubire. Aceasta este o mare virtute, și de asemenea o necesitate în viață – ascultarea celor tineri de cei mai bătrâni, a creștinilor de Biserica lor – ascultarea tuturor oamenilor față de chemarea lui Dumnezeu. De îndată ce apostolii au auzit chemarea lui Cristos, ei au lăsat totul și l-au urmat. De ce? Pentru că există în viață un sistem de valori. Numărul 4 este mai mare decât numărul 3. 100 de dolari au o mai mare putere comercială decât 50 de dolari. Unii vor spune: “În regulă, Cristos i-a chemat pe apostolii Săi și ei l-au urmat, plini de credință și încredere. Dacă Cristos ar fi aici acum pe pământ, și m-ar chema, și el l-aș urma”.

Iubiți frați, Cristos vă cheamă acum, chiar dacă nu este prezent cu trupul pe pământ. Evanghelia pe care o predicăm este Vestea cea Bună a lui Cristos. Biserica noastră care ne învață este Biserica lui Cristos. Și Biserica nu ne cere să ne abandonăm munca, părinții, soțiile sau copiii pentru a-l urma pe Cristos. Dimpotrivă, Biserica ne îndeamnă să lucrăm cu sârguință la locul nostru de muncă, să avem grijă de părinții noștri, să ne iubim soțiile și copiii. Dar noi nu băgăm în seamă glasul Bisericii. Mai degrabă i-am asculta pe demagogii acestei epoci, pe cei care cu limbajul lor dulce și cu cuvintele lor viclene caută să ne despartă de Mântuitorul nostru și de Biserica Lui. În loc să băgăm în seamă chemarea păstorului la Liturghia de duminică, îi ascultăm pe aceia care ne cheamă la un weekend de senzație – și uneori de moarte.

Iubiți frați, munca și ascultarea sunt două virtuți minunate. Trebuie să lucrăm pentru a face binele și să ascultăm de bine. Și celor care ne vor întreba “Ce este binele?”, le răspundem că nu avem un bine personal, că bine este ceea ce Cristos cere de la noi, vorbind prin conștiința noastră, prin Biblie, prin predicatorii dedicați, prin Biserică. Această bunătate o vedem exemplificată pentru noi în viețile sfinților. Munca și ascultarea au fost calități ale apostolilor. Ei au lucrat pentru și au ascultat de Dumnezeu. Așadar voința lui Dumnezeu este pentru noi munca onestă și ascultarea. Să trăim aceste două virtuți.

Ritul bizantin