Predici

Filmul “Mesaj către fiica mea” din 1973 ne-o prezintă pe Miranda, o tânără complet dezorientată care vede lumea ca fiind “fără sens, crudă şi stupidă”. Miranda nu îşi cunoaşte mama: aceasta a murit pe când ea avea doar doi ani. Miranda se simţea neiubită şi incapabilă deci de a iubi pe cineva. Apoi ea descoperă câteva casete audio pe care mama ei, pe moarte, a înregistrat nişte mesaje pentru ea. Ascultând cuvintele mamei ei de mult timp moartă, ea înţelege cât de mult a fost iubită, că nu este copilul neiubit care credea ea că e. Mama ei s-a gândit la ea, a iubit-o chiar foarte mult. Această descoperire o schimbă total modul în care se percepe pe ea şi modul în care percepe lumea. Reuşind să se accepte a reuşit şi să înceapă să îşi trăiască normal viaţa.

Când citim Evangheliile şi promisiunile pe care Isus le-a făcut discipolilor săi, nu ne întrebăm noi oare – uneori măcar – dacă Isus s-a gândit şi la noi sau doar la apostolii care erau cu El? Evanghelia de astăzi este unică în sensul că este singurul loc din Evanghelii în care primim asigurarea că Isus nu s-a gândit doar la discipolii de lângă El ci şi la noi, discipolii de astăzi. Într-o traducere pentru copii a Bibliei se spune mai clar: “Mă rog pentru aceşti bărbaţi. Dar mă rog şi pentru toţi oamenii care vor crede în mine datorită predicării acestor bărbaţi.” Este de mare importanţă pentru noi să ştim că Isus s-a gândit la noi, că ne-a avut în vedere atunci când a murit, că atunci când şi-a dat viaţa pentru mântuirea lumii El s-a rugat de fapt pentru noi. Ştim că Dumnezeu ascultă întotdeauna rugăciunea lui Isus. Ce s-a rugat Isus pentru noi? În principal a cerut de la Tatăl un lucru: unitatea. “Tată, mă rog ca toţi cei care cred în Mine să fie una. Tu eşti în Mine şi Eu sunt în Tine. Mă rog ca aceşti oameni să fie de asemenea una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu m-ai trimis” (Ioan 17,21 – aceeaşi versiune internaţională pentru copii).

Rugăciunea lui Isus pentru unitatea creştinilor este mai relevantă Bisericii de astăzi decât Bisericii din primele secole. Biserica de atunci nu avea habar de zidurile de diviziune care îi vor separa astăzi pe creştini de creştini. Fragmentarea Bisericii creştine din vremurile noastre a fost descrisă ca un scandal pentru lume. Cum pot creştinii să predice lumii iubirea şi reconcilierea când ei între ei nu pot să se iubească şi să se ierte? Lipsa de unitate între creştini rămâne una dintre cele mai mari obstacole în calea mărturiei creştine în faţa unei lumi necredincioase. Nu ne miră faptul că Isus s-a rugat ca toţi să fim una “pentru ca lumea să creadă”. Isus a mai spus: “Am dat acestor oameni gloria pe care Tu mi-ai dat-o. Le-am dat această glorie pentru ca ei să fie una, aşa cum Tu şi cu Mine una suntem” (Ioan 17,22 – versiunea pentru copii). Cu alte cuvinte Isus a lăsat gloria prin testament Bisericii. Dar această glorie se manifestă doar când unitatea dintre creştini reflectă unitatea dintre Isus şi Tatăl. Lipsa unităţii ia gloria pe care Isus a gândit-o şi dorit-o pentru cei ce cred în El.

În fine, Isus s-a rugat pentru noi ca iubirea cu care Tatăl l-a iubit pe El să fie în noi (versetul 26). Unitatea pentru care s-a rugat Isus este o unitate bazată pe iubirea divină. Este o unitate posibilă doar dacă avem în noi iubirea lui Dumnezeu. Nu este o unitate care se bazează pe înţelepciunea umană, pe putere sau pe diplomaţie. Nu este o unitate a uniformităţii sau o unitate care îi lipseşte pe ceilalţi de unicitate, ci dimpotrivă face spaţiu pentru diversitate. Faimoasa expresie atribuită Sf. Augustin este o bună călăuză pentru Biserică în lucrarea ei spre unitatea pentru care s-a dorit Isus: “În cele esenţiale unitate; în cele neesenţiale libertate; în toate iubire.”

În timp ce aşteptăm şi ne rugăm pentru reaprinderea focului iubirii divine în inimile credincioşilor la Rusalii, să ne luăm cu toţii angajamentul, în modurile proprii, că vom lucra pentru realizarea deplinei unităţi a tuturor creştinilor, pentru a face voia lui Isus. Iar cea mai bună cale de a acţiona este trăirea în iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele.

pr. Ernest Munachi Ezeogu Ritul latin