Start > Ritul bizantin > Părinții primului Conciliu Ecumenic

Părinții primului Conciliu Ecumenic

18 May 2007
1,744 afișări

Autor: Diverși alți autori
Traducere: Oana Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a VII-a după Paști (A Sfinților Părinți de la Niceea)

Sănătatea este considerată a fi unul dintre cele mai importante daruri pe care Dumnezeu le face omului. Trupul omenesc, potrivit învățăturii Bisericii noastre, este templul lui Dumnezeu. Este vasul viu al divinității din care strălucește slava divină. Sf. Pavel ne învață: “Trupul vostru este templu al Spiritului Sfânt care este în voi, pe care îl aveți de la Dumnezeu, și voi nu sunteți ai voștri” (1Corinteni 6,19). Tot ceea ce avem, avem de la Dumnezeu. Nimic nu aparține omului, nici măcar propriul său trup.

Prin Jertfa lui Cristos pe Cruce, omul a fost liberat de lanțurile păcatului, care au cauzat deteriorarea sănătății trupești și spirituale a omului și în plus au adus moartea asupra rasei umane. “Căci ați fost cumpărați cu preț” (1Corinteni 6,20). Cristos ne-a răscumpărat de sub blestemul Legii cu propriul Său Sânge. Deoarece trupurile și sufletele noastre aparțin lui Cristos, este de datoria noastră să trăim în conformitate cu Voința Sa; și în plus, să ne îngrijim de sănătatea noastră. Astfel, Sf. Pavel încheie: “slăviți, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru și în spiritul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu (1Corinteni 6,20).

În aceeași măsură trebuie să avem grijă de sănătatea noastră spirituală. Sufletul este afectat de păcatele noastre personale, și de erezie, care este cel mai rău fel de boală spirituală. Fiecare păcat pe care îl comite omul poate fi vindecat prin pocăință și prin harul iertării lui Dumnezeu, care este acordat prin Sacramentul Spovezii. Erezia, pe de altă parte, este înstrăinarea totală a omului de Dumnezeu. Ea este rodul mândriei omului. Erezia construiește zidul impenetrabil al lipsei de regret, care îl împiedică pe om să se întoarcă la mântuire. Și deși Dumnezeu iartă toate păcatele comise de om, păcatul ereziei este de neiertat și aduce pedeapsa și condamnarea eternă asupra acelora care persistă în ereziile lor.

Domnul nostru Isus Cristos ne-a asigurat: “De aceea vă zic: Orice păcat și orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Spiritului nu se va ierta. Celui care va zice cuvânt împotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice împotriva Spiritului Sfânt, nu i se va ierta lui, nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie” (Matei 12,31-32). Vedeți iubirea Domnului! El iartă toate păcatele și blasfemiile, deoarece sunt rezultatul slăbiciunii omului. Dar păcatul împotriva Spiritului Sfânt nu îl iartă; nici în veacul acesta, nici în veacul viitor.

Erezia distorsionează învățăturile adevărate și nu respectă Cuvântul lui Dumnezeu, Sfânta Scriptură, Tradiția Apostolică, sau învățăturile Sfinților Părinți inspirați de Dumnezeu. Se străduiește, sub influența mândriei și a logicii umane, să dea răspunsuri și interpretări logice la Revelația Divină, ignorând faptul că credința nu aparține nivelului “logicii”, ci intră în sfera “mai presus de logică”. Credința nu poate fi înțeleasă prin simpla logică; nu este rezultatul cunoașterii, nici realizarea filozofiei. Credința este acceptată cu speranța în promisiunile divine. Sf. Pavel ne învață: “Credința este încredințarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute” (Evrei 11,1).

În întreaga Sfântă Scriptură găsim învățături care ne îndeamnă să păstrăm adevărata credință. În Faptele Apostolilor citim: “Și când treceau (Pavel și Timotei) prin cetăți, învățau să păzească învățăturile rânduite de apostoli și de preoții din Ierusalim” (Fapte 16,4). De asemenea foarte importante sunt ultimele instrucțiuni pe care Sf. Pavel le dă Bisericii din Asia Mică: “Drept aceea, luați aminte de voi înșivă și de toată turma, întru care Spiritul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstrați Biserica lui Dumnezeu, pe care a câștigat-o cu însuși sângele Său. Căci eu știu acestea, că după plecarea mea vor intra, între voi, lupi îngrozitori, care nu vor cruța turma. Și dintre voi înșivă se vor ridica bărbați grăind învățături răstălmăcite, ca să tragă pe ucenici după ei” (Fapte 20,28-30). Și Domnul și Mântuitorul nostru Isus Cristos ne avertizează în legătură cu pseudocristoșii și pseudoproorocii. “Căci se vor ridica cristoși mincinoși și prooroci mincinoși și vor da semne mari și chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putință, și pe cei aleși” (Matei 24,24).

Cristoșii mincinoși, profeții mincinoși și apostolii mincinoși sunt ereticii, cei care cu voință și cunoștință distorsionează adevărurile Sfintei Evanghelii. Ei prezintă o parte a adevărului care fiind adevărul întreg. Sfinții Părinți, participând la Concilii ecumenice sau locale, erau pe deplin conștienți de responsabilitatea lor de a păstra Adevărul Revelației Divine, așa cum a fost revelat de Dumnezeu și transmis de apostoli și de martorii oculari ai vieții Sale pe pământ. În același timp trebuiau să se păzească pe ei înșiși și pe toată turma de orice învățături venind de la eretici. Ei știau că au responsabilitate nu doar înaintea lui Dumnezeu, ci și înaintea turmei lor, și s-au luptat pentru a-i edifica și a-i întări pe credincioși în adevărata credință a lui Cristos.

Sfinții Părinți, cu exemplul lor personal, cu învățăturile lor, cu bunătatea lor, cu zelul lor aprins și cu dăruirea lor de sine le-au dat credincioșilor curaj în vremuri de persecuții și încercări. Cu viața lor de virtute și lupta lor pentru dreapta credință, au devenit atleți ai lui Cristos pe stadionul Bisericii. Noi, creștinii de astăzi, îi cinstim și le suntem recunoscători tuturor acelora care s-au luptat pentru dreapta credință. Să ne rugăm Dumnezeului nostru iubitor să ne dea tărie și credință, pentru ca să putem să apărăm credința apostolică, după exemplul acelor bărbați sfinți care și-au jertfit chiar și viețile lor pentru Adevăr, și au devenit Păstori și Învățători ai Bisericii.

Arhim. Panteleimon P. Lampadarios

Ritul bizantin