Predici

Fiind seară, întâia a săptămânii, şi uşile fiind încuiate acolo unde erau ucenicii, de frica iudeilor, a venit Isus şi a stat în mijloc şi le-a spus: Pace vouă şi spunând acestea le-a arătat mâinile şi coasta. Aşadar s-au bucurat ucenicii văzându-l pe Domnul… (In 20,19-31)

Prin cele două episoade ale sale, fragmentul citit în duminica a II-a a Paştelui relatează întâlnirea lui Cristos Înviat cu apostolii săi. Această întâlnire le-a adus apostolilor, pe lângă Pacea şi Bucuria care vin din Învierea Preaslăvită şi o misiune, aceea a iertării păcatelor.

Abia în episodul al doilea ni se spune că unul dintre cei 11 a lipsit cu ocazia primei întâlniri cu Cristos Înviat, iar acesta nu este altul decât Toma. Or aşa cum ar rezulta din text, a doua apariţie a lui Isus, opt zile mai târziu, ar fi fost cauzată de refuzul lui Toma de a crede în mărturia apostolilor până în clipa în care ar vedea în mâinile Lui urmele cuielor şi nu şi-ar pune degetul în urma cuielor şi nu şi-ar pune mâna în coasta Lui. Cristos vine să-l întâlnească şi să-i împlinească dorinţa. Îşi oferă mâinile spre a fi văzute şi pipăite, la fel şi coasta, iar de pe buzele apostolului ţâşneşte un act de credinţă şi de adoraţie, Domnul meu şi Dumnezeul meu…

Cea a produs oare actul de credinţă în Toma? Oare simpla experienţă, a întâlnirii cu Cristos Înviat purtând urmele răstignirii? Foarte probabil că atunci când ochii (şi poate şi degetul) lui Toma au “atins” rănile pe care Cristos le mai purta şi după Înviere, el retrasa cu minte traseul cuielor şi al suliţei ca şi cum îl răstignea din nou precum soldaţii. Această trăire îl putea introduce în miezul misterului pătimirii lui Cristos, pătimire care conduce spre acea Înviere pe care Toma doar în acest fel a întâlnit-o.

Prin mâinile apostolilor se săvârşeau semne şi minuni mult în popor… Şi din ce în ce sporea numărul celor care credeau în Domnul, mulţime de bărbaţi şi de femei. Îi scoteau pe cei bolnavi la răspântii şi-i puneau pe paturi şi pe tărgi ca, trecând Petru, măcar umbra lui să-i atingă pe vreunul din ei… şi toţi se vindecau. (Fap 5,12-16)

Cine a întâlnit (simţit) Învierea lui Cristos şi mai ales cine s-a pătruns de Ea, nu poate să o mai ţină ascunsă. Ea devine “izvor de viaţă nouă”. Acesta este experienţa relatată de sf. Luca în lectura I a acestei duminici şi, în fond, este şi experienţa a tuturor acelora care, în toate generaţiile s-au vindecat. Oriunde este vestită Învierea lui Cristos ea produce vindecare. Şi dacă este aşa vestirea Învierii lui Cristos devine o misiune pentru toţi.

pr. Şerban Tarciziu Ritul latin