Predici

Înaintea noastră se află Crucea. Aceasta este Crucea lui Cristos. Dar pe Golgota mai existau două cruci: Cristos în mijloc şi doi tâlhari răstigniţi de-a stânga şi de-a dreapta lui. Pe Cruce Cristos s-a jertfit pe Sine pentru răscumpărarea întregii lumi. Dar cei răstigniţi cu El ce au răscumpărat? Delictele lor, că doar erau tâlhari.

Cum au ajuns tâlhari? Într-o vreme erau doi copii nevinovaţi şi poate se şi jucau împreună. Era perioada luminoasă a copilăriei. Mai apoi au simţit, după cum simţim fiecare dintre noi, două forţe opuse influenţându-i: una bună şi una rea. Iar voinţa lor a trebuit să aleagă una sau alta. Mai întâi au oscilat, dar apoi, pentru că răul părea mai atrăgător, au început să îl accepte în vieţile lor. Conştiinţa lor s-a opus la început, dar apoi au fost cuceriţi de rău, trecând complet de partea lui. La nivelul sentimentelor, apoi la nivelul faptelor, acţiunile lor ducându-i pe cruce, la condamnarea la moarte. Şi iată-i acum pe moarte. Nu doar orele ci şi minutele le sunt numărate. Iar între ei este Domnul, murind de asemenea pe Cruce. Unul dintre tâlharii răstigniţi l-a ocărât pe Isus. Dar celălalt, dimpotrivă, la redus la tăcere pe cel care vorbea urât şi i-a spus lui Isus: “Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta. Şi Isus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai” (Luca 23,42-43).

Cristos a murit primul şi apoi cei doi hoţi. Pe chipul celui care l-a ocărât pe Domnul era întipărită grimasa blasfemiei, şi râsul lui Mefistofel se auzea deasupra crucii lui. Acest râs era înspăimântător şi triumfător. Da, aceasta a fost victoria finală a puterii răului asupra acestui suflet. Dar deasupra crucii tâlharului pocăit plutea o pace triumfătoare şi un fel de strălucire de bucurie. Şi în acest timp, sufletul lui, strălucitor şi curat, spălat de suferinţe şi de căinţă, a intrat în Paradis. Cu bucurie şi uimire au privit corurile de îngeri la acest prim suflet care a intrat în Paradis, sufletul primului sfânt al Noului Testament, spălat de Sângele lui Cristos – sufletul unui tâlhar.

Acum ne-am adunat aici în biserică înaintea Crucii lui Cristos. În ochii judecăţii umane nu suntem călcători de lege sau criminali. Dar stăm oare la fel de bine şi în faţa Judecăţii lui Dumnezeu? Nu. Cu toţii am călcat şi călcăm poruncile lui Dumnezeu. Şi dacă este aşa, înseamnă că suntem călcători de lege. Dacă până acum nu am comis crime vizibile, aceasta este doar pentru că Harul lui Dumnezeu şi Îngerii noştri păzitori nu ne-au lăsat. Dar dacă am fi fost lăsaţi singuri, numai Dumnezeu şi conştiinţa noastră ştiu ce ni s-ar fi putut întâmpla. Şi ce se mai poate întâmpla dacă Dumnezeu ne-ar părăsi. Să ne examinăm cu sinceritate conştiinţele, şi acestea ne vor răspunde că, potrivit Judecăţii lui Dumnezeu, nu suntem mai buni decât tâlharul, poate chiar mai răi. Suferinţele lui pe cruce au răscumpărat atât de mult. Şi noi, cum ne putem răcumpăra greşelile? El a fost un tâlhar înţelept, dar noi… noi trăim nepăsători şi ne gândim că vom trăi neîncetat. Dar anii, lunile, săptămânile şi poate zilele şi chiar orele noastre sunt numărate. Şi vom avea în ultimul moment pocăinţa pe care el a avut-o? Dacă vom avea atunci o altă dispoziţie sufletească, opusă acesteia? Să ne ferească Domnul de aceasta!

Acum, apropiindu-ne şi sărutând Crucea, să spunem cu tâlharul înţelept: “Pomeneşte-mă, Doamne, în împărăţia Ta.” S-ar putea să nu mai avem alt minut în care să o facem. Să folosim deci acest minut pe care Domnul ni-l dă: “Crucea Ta, Doamne, o venerăm, şi Sfântă Învierea ta o preamărim.”

IPS Andrei Rymarenko Ritul bizantin