Start > Ritul bizantin > Crucea, simbolul iubirii

Crucea, simbolul iubirii

7 March 2007
2,046 afișări

Autor: pr. Vasile Florea
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a III-a din Post (a Sfintei Cruci)

“Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8,34), sunt cuvinte pe care le găsim în evanghelia acestei duminici, evanghelie care ne vorbește despre purtarea crucii. Această evanghelie este una pe care noi o cunoaștem destul de bine. În momentele de încercare, mai ales, auzim pe semenii noștri vorbind despre povara grea a crucii care le apasă umerii. Adevărul este că fiecare dintre noi trebuie să-și poarte crucea vieții. Dar evanghelia ne vorbește despre cruce ca și posibilitatea mântuirii. Prin Jertfa Mântuitorului, Sfânta Cruce a devenit pentru noi scară pe care acum, ca fii ai lui Dumnezeu, putem ajunge în ceruri. Cele doua brațe sau axe ale crucii nu sunt așezate întâmplător, ci ele au o simbolistică foarte sugestivă. Axa sau brațul vertical este cel al răscumpărării, având rădăcina în pământul din care a fost zidit omul, iar vârful îndreptat înspre cerul spre care tindem. Cel orizontal este simbolul iubirii lui Cristos, care cu brațele deschise ne așteaptă să venim la pieptul lui pentru a ne mântui. Prin jertfa lui Isus de pe cruce întâlnirea dintre Dumnezeu și om a devenit posibilă, a fost reinstaurată. Prin cruce Isus a împăcat cerul cu pământul, iar acestei împăcări i-a adăugat dimensiunea iubirii. Din iubire pentru oameni S-a coborât pe pământ, din iubire a propovăduit, din iubire a suferit, a murit și mai ales a înviat. Aceasta este calea lui Cristos, calea iubirii. Pe aceasta suntem îndemnați și noi să o urmăm prin Evanghelia de astăzi.

Evanghelia ne spune că cel care vrea să meargă pe calea lui Cristos trebuie să-și ridice propria cruce, după exemplul Mântuitorului, care și-a purtat crucea pe dealul Golgotei. Dacă prin moartea Sa pe cruce Isus a ridicat toate păcatele omenirii, nouă ni se cere să ne ridicăm propriile noastre păcate și să ne asumăm propria noastră viață în Cristos. Cristos ne cheamă să ne asumăm credința noastră pe care El ne-o întărește și consolidează și aceasta întrucât fără El eforturile noastre sunt sortite eșecului. Pentru a corespunde cât mai bine chemării lui Isus trebuie să ne străduim permanent și constant să împlinim cât mai exact învățăturile lui. Dar acest efort al nostru este insuficient dacă el nu este urmat și de lepădarea de sine pe care ne-o cere evanghelia. Trebuie să ne lepădăm de noi înșine, de eul propriu, de egoism, pentru ca faptele noastre să fie făcute din iubire și nu din mândrie. Altfel riscăm să ne periclităm mântuirea. Și așa cum ne spune evanghelia: “ce i-ar folosi unui om să câștige lumea întreagă dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?” (Marcu 8,36). După modelul Mântuitorului faptele bune nu mai trebuie făcute egoist, pentru laudă, ci altruist, pentru dragostea pe care Dumnezeu ne-o cere. Numai așa ne vom putea scăpa sufletul: dedicându-ne viața urmării lui Cristos. Cu El alături purtarea crucii devine mai ușoară. Așa ne învață și apostolul de astăzi atunci când ne îndeamnă: “Să ne apropiem, deci, cu încredere de tronul harului, ca să luăm milă și să aflăm har, spre ajutor, la timp potrivit” (Evrei 4,16). Ajutorul lui Dumnezeu îl primim daca împlinim condițiile pe care El le cere pentru a putea beneficia de el.

“De cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat și păcătos, și Fiul Omului Se va rușina de el, când va veni întru mărirea Tatălui său cu sfinții îngeri” (Marcu 8,38), acesta este avertismentul pe care ni-l adresează Isus. Iată deci că mărturisirea credinței este un act de curaj și tărie, un act de responsabilitate. Nemărturisindu-l așa cum se cuvine pe Dumnezeu ne facem nevrednici de răsplata veșnică gătită nouă de la întemeierea lumii. Să nu ne rușinăm așadar să purtăm crucea pe urmele lui Isus, iubind, știind că dacă mergem alături de El nici crucea nu va fi grea, nici drumul obositor, iar destinația este sigură. Amin.

Ritul bizantin