Start > Ritul bizantin > Triumful ortodoxiei în viața noastră

Triumful ortodoxiei în viața noastră

22 February 2007
1,595 afișări

Autor: IPS Andrei Rymarenko
Traducere: Radu Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica I-a din Post (a Ortodoxiei)

“A doua zi voia să plece în Galileea și a găsit pe Filip. Și i-a zis Isus: Urmează-mi” (Ioan 1,43). Evanghelia de astăzi începe amintind de chemarea Sfinților Apostoli. Secolele au trecut, dar aceeași chemare se face auzită și astăzi, acum adresată fiind direct nouă: “Urmează-mi”. Și îl întrebăm pe Domnul: “Unde?” Iar Biserica ne răspunde cu chiar numele aceste duminici: “la ortodoxie!”

Fiți atenți. Diseară, când săptămâna aceasta se încheie și începe o nouă săptămână a Postului Mare, Sfânta Biserică va spune spre zidirea noastră: “Doamne, Tu ai dat daruri abundente celor care se tem de Tine!” Și nu putem să spunem că noi nu am primit aceste daruri. Am primit Sacramentul Spovezii, Sacramentul Euharistiei – Trupul și Sângele lui Cristos, Copacul Vieții. Da, cu siguranță le-am primit. Dar avem oare acea stare a minții exprimată în a doua parte a rugăciunii: “Doamne, Tu ai dat daruri abundente celor care se tem de Tine”? Darurile au fost date, dar suntem noi dintre cei care se tem de Dumnezeu? Teama de Dumnezeu nu este o teamă obișnuită, ca în fața cuiva sau a ceva. Nu. Este vorba de teama de a pierde ceea ce Domnul a dat inimii noastre.

În același timp, Sfânta Biserică, spunându-ne că am primit darurile și harurile lui Dumnezeu, ne revelează prin lectura Apostolului starea mentală pe care trebuie să o avem. Aceasta este starea pe care trebuie că o au cei care au obținut tot ceea ce oferă Isus. Știm prin ce au trecut aceștia: suferințe, bătăi, închisoare; au fost uciși cu pietre, tăiați cu fierăstrăul, exilați, uciși cu sabia, au rătăcit prin munți. Cei de care lumea nu era demnă s-au ascuns în râpe, în peșteri – ei au dat mărturie despre credința lor dar nu au primit înapoi ceea ce le-a fost promis. De aceea Dumnezeu le-a dat ceva mai bun, ceva demn de ei (Evrei 11,37-40).

Da, după cum vedem, Dumnezeu cheamă: “Urmează-mi! Îți voi da totul.” Dar în același timp aceste suferințe, aceste lucruri oribile! Priviți în jurul vostru, la icoanele sfinților de pe pereți. Cu toții sunt acum în ceruri, dar cu toate acestea cu toții au experimentat, cum și noi experimentăm, o existență pământească. Unii dintre ei au fost Arhiepiscopi, Episcopi, preoți, călugări; au fost țărani, nobili și prinți, muncitori de toate felurile; au fost lucrători de condiție simplă; mari învățați, dar și analfabeți. Cu toții au avut parte pe pământ de tot felul de suferințe și de dureri. Dar cu toții au păstrat ceva ce cere Biserica. Atunci când Biserica ne spune prin cuvintele lui Cristos “Urmează-mi”, ea ne spune ce să păstrăm: ortodoxia, adică dreapta credință, care nu trebuie trădată.

După nașterea lui Cristos, după circumcizia inimii noastre, putem spune: “Îi aparținem lui Cristos, suntem creștini. Voia noastră este voia Lui. Cristos este Viața noastră; Cristos este Scopul nostru; Cristos este Calea noastră.” Și această cale conduce la Biserică. Episcopul Teofan Pustnicul ne arată ce să facem pentru a merge pe calea Bisericii. El s-a adresat turmei sale (erau anii 1870) cu următoarele cuvinte: “Știm ce ne învață tehnologia, ce ne învață mecanica, dreptul, economia. Dar Cristos ne învață despre mișcarea inimii. Învățați și păstrați în inima voastră tot ceea ce vă învață Sfânta Biserică și primiți forțele divine prin intermediul Sacramentelor, mergeți cu umilință pe Calea poruncilor lui Cristos sub călăuzirea păstorilor fideli, și, fără îndoială, veți ajunge în Împărăția Cerurilor și veți fi mântuiți.”

Și astfel, fiind râvnitori pentru mântuire, toată atenția noastră trebuie să se îndrepte către inimă, pentru a înscrie în ea sentimentele și predispunerile creștine. Episcopul Teofan ne spune că cel mai important lucru se află în inimile noastre. De lucrurile exterioare este nevoie de asemenea, dar doar în măsura în care au duhul care să le spiritualizeze. Iar viața socială va deveni viață adevărată doar dacă în relațiile dintre noi aducem spiritul, adică inima, inima de creștin adevărat. La fel și în viața de familie. Doar în acest mod putem vorbi despre triumful ortodoxiei în viețile noastre.

Ritul bizantin