Start > Ritul latin > Ispita

Ispita

22 February 2007
2,735 afișări

Autor: pr. Ernest Munachi Ezeogu
Traducere: Radu Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica I-a din Post (Anul C)

În contextul scandalului în care au fost implicați Bill Clinton și Monica Lewinsky, șefa unui grup feminist a fost intervievată de CNN. Ea a declarat atunci: “Monica Lewinsky nu a greșit cu nimic. Într-o lume a corporațiilor și a birocrației de la Casa Albă, pentru a avansa femeile trebuie să se folosească de tot ce au la dispoziție: putere, legături și sex. Dacă așa a procedat, atunci nu vedem nimic greșit în ce a făcut.” Știm această filosofie de viață: folosește-te de tot ce ai pentru a obține ceea ce vrei. Evanghelia de astăzi ni-l prezintă pe Isus care nu alege să se folosească de tot ce poate. Atunci când Dumnezeu este scos din ecuație, filosofia lumească este filosofia diavolului, o filosofie pe care Isus a respins-o categoric.

Evanghelia de astăzi este despre ispitirea lui Isus în deșert. Trei ispite sunt amintite: să transforme piatra în pâine; să se închine diavolului și să se arunce de pe coama templului. În fiecare dintre cele trei ispite, diavolul îi spune lui Isus: “vino, folosește-te de ceea ce ai pentru a obține ceea ce vrei”. Și în fiecare caz Isus depășește ispita răspunzându-i: “Nu, noi ne putem folosi doar de mijloace dumnezeiești pentru a ne satisface nevoile de Dumnezeu date sau pentru a ne împlini scopurile în viață”.

În prima ispitire, Isus postise patruzeci de zile în deșert iar la sfârșit îi era foarte foame. Diavolul i-a sugerat în minte ideea: “Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, spune acestei pietre să devină pâine” (Luca 4,3). Să observăm că primul lucru pe care diavolul îl face este să îi semene în minte îndoiala: “dacă ești Fiul lui Dumnezeu”. Adică: “Ești sigur că Dumnezeu este cu tine?” La fel s-a întâmplat în grădina Edenului. Primul lucru pe care ispititorul l-a spus Evei a fost: “Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncați roade din orice pom din rai?” (Facerea 3,1). Ispita începe mereu cu un gând de îndoială. A spus oare cu adevărat Dumnezeu aceasta? Nu cumva sunt basme cele ce ne învață Biserica? Isus învinge ispitele refuzând să accepte aceste îndoieli și bazându-se pe cuvântul lui Dumnezeu.

Să observăm apoi că oamenii sunt ispitiți doar cu ceea ce au nevoie sau doresc. După ce Isus a postit, avea nevoie de mâncare, așa că diavolul l-a ispitit cu mâncare. Nu era un păcat pentru Isus să mănânce. Păcatul ar fi fost în metoda în care ar fi obținut mâncarea. Ar fi trebuit El să urmeze calea obișnuită pentru a avea pâine sau trebuia să folosească “scurtătura” sugerată de diavol pentru a avea pâine instantaneu? Isus refuză calea scurtă indicată de diavol. Aceasta înseamnă că atunci când căutăm să ne satisfacem niște nevoi trebuie să fie în concordanță cu cuvântul lui Dumnezeu. Hrănirea cu cuvântul lui Dumnezeu este în ultimă instanță mai importantă decât pâinea. “Este scris: Nu numai cu pâine va trăi omul” (v. 4).

În a doua ispitire, diavolul îi arată lui Isus întreaga împărăție a lumii și îi promite să îi dea autoritate peste ea dacă i se va închina. Să ne amintim că Isus era în pragul începerii vieții sale publice și căuta un mod de a se face cunoscut lumii, un mod de a-și face mesajul acceptat. Din nou diavolul îl tentează cu ceea ce El (inima Sa, sufletul Său) dorea (loialitatea lumii). Și din nou Isus spune nu. Scopul nu scuză mijloacele. “Este scris: Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora și numai lui îi vei sluji” (v. 8).

În a treia ispitire, diavolul îi cere lui Isus să se arunce de pe templu ca mod de a dovedi că este Fiul lui Dumnezeu. Să ne amintim că și oamenii i-au cerut lui Isus un semn să dovedească faptul că e Mesia. Isus dorea să îi convingă că El este acela. Dar cum să o facă? Diavolul i-a sugerat să facă o senzațională săritură de pe templu, fără parașută. Din nou, folosește ceea ce ai pentru a obține ceea ce vrei. Folosește-ți puterile supranaturale pentru ca oamenii să te recunoască pe Tine ca Fiu al lui Dumnezeu, ca Mesia. Și din nou Isus spune nu. Dumnezeul lui Isus Cristos nu este Dumnezeul senzaționalului ci un Dumnezeu care lucrează prin lucrurile ordinare și cotidiene ale vieții. “S-a spus: Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău” (v. 12).

Vedeți voi, spre deosebire de acei prieteni ai lui Monica, ce credeau că poți să îți vinzi orice, și trupul, pentru a obține ceea ce vrei, Isus ne spune că nu trebuie să ne vindem credința în Dumnezeu sau principiile noastre morale pentru a obține ceva, orice, din această lume, deoarece fidelitatea față de Dumnezeu este mai valoroasă decât orice din această lume.

Ritul latin